În articolul anterior am descoperit câteva dintre cele mai importante competențe de care ai nevoie ca să trezești curiozitatea spirituală. Am învățat să fim atenți la emoțiile și dorurile de zi cu zi din fiecare dintre noi, care arată că sufletul există și că avem o dorință adâncă de a fi în legătură cu Dumnezeu. Dar mai avem multe de învățat despre cum folosim această atenție spirituală abia trezită ca pe o trambulină, ca să-L prezentăm pe Dumnezeu oamenilor și să le aducem Evanghelia.

„Bun, și când anume vorbim, de fapt, despre Isus?”

Întrebarea nu a venit chiar pe neașteptate. Și era pusă cu cele mai bune intenții.

Clubul nostru deschis pentru adolescenți de la școala din localitate mergea deja de câteva săptămâni. De obicei, vreo două duzini de adolescenți năvăleau în sala de clasă care ne fusese repartizată, ca să pună mâna pe o gogoașă gratuită și să ne asculte când vorbeam despre credință. Profesoara care a pus întrebarea se întreba pur și simplu când vom ajunge, în sfârșit, la subiect. Știam că, în anii de studenție, fusese foarte activă în misiunea creștină printre studenți, așa că bănuiam că își dorea aceeași abordare pentru gașca noastră din pauza de prânz: să citim împreună, direct, Evangheliile și să dăm răspunsuri raționale la întrebările care apar. Doar că sala noastră plină de adolescenți gălăgioși și zvăpăiați era, în multe privințe, cu totul diferită de studenții cu profil intelectual la care se gândea ea. În timp ce dăm formă acestui nou punct de pornire pentru o generație căreia Dumnezeu îi e complet indiferent, ne-am frământat mult cu întrebarea cum ajungi cel mai bine la oameni care nu au absolut nicio istorie cu Dumnezeu sau cu biserica Lui. Uneori ne-am regăsit în cei care spun:
„Trebuie doar să vestim Evanghelia cu curaj.” Sau: „Trebuie doar să predicăm Cuvântul și să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze.”

La prima vedere, sună corect și evlavios. Dar lasă deoparte cealaltă latură, decisivă, a ecuației misionare: poate omul din fața noastră să audă, de fapt, mesajul nostru? Niciun misionar n-ar plănui vreodată să ajungă într-o țară străină, să strige Evanghelia în propria lui limbă maternă și apoi să plece mulțumit, pentru că și-a „făcut treaba”. La fel, respectăm motivația predicatorului de pe stradă care citește Biblia printr-un megafon, dar mulți dintre noi se întreabă, pe bună dreptate, cât de eficientă e, de fapt, metoda asta.

Poate că ni se cere pur și simplu mai mult decât „să predicăm mesajul și să-I lăsăm lui Dumnezeu rezultatele”.

Din experiența noastră, obstacolul relevanței este cea mai mare piedică pe care trebuie s-o dăm la o parte chiar de la început, dacă ne așteptăm ca oamenii să se deschidă față de Evanghelie. Simțim că e urgent să atragem atenția exact asupra acestui obstacol: asupra întrebărilor pe care oamenii le pun cu adevărat, asupra modului în care oamenii de azi decid prin experiență ce e adevărat și asupra felului în care putem ajuta, foarte practic, la depășirea acestui prim blocaj, trezind curiozitatea spirituală.

Dar să trezești sufletul unui om până acolo încât să devină conștient de adevărata lui natură spirituală e, desigur, doar începutul. Trebuie neapărat să „vorbim despre Isus” și, cum a spus un prieten înțelept de-al nostru, să nu ne temem să trecem „pragul durerii” atunci când vine vorba să abordăm problema noastră cu păcatul.

Cum ajungem, deci, acolo?

„Primul contact cu tinerii valorează puțin dacă relația nu ajunge într-un punct în care o comunitate de oameni poate porni împreună într-o călătorie de descoperire a credinței.” (Rich Atkinson, Target, p. 39)

De la trezirea sufletului la întâlnirea cu Mântuitorul: procesul Stir pe scurt

Chiar dacă din perspectiva lui Dumnezeu imaginea arată cu siguranță altfel, am subliniat mereu că, din perspectiva noastră omenească, evanghelizarea e de cele mai multe ori un proces, nu o întâlnire unică. Știm că, în realitate, e cum spune Isus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis” (Ioan 6:44). Și totuși, Dumnezeu ne cheamă să luăm parte tocmai la această „atragere”.

Chiar cu riscul de a simplifica prea mult ceva atât de profund ca mântuirea unui suflet, ne simțim datori să formulăm un proces concret, care să rămână în minte. Suntem practicieni până în măduva oaselor. Și i-am văzut pe mulți, inclusiv pe foștii noștri tineri, chinuindu-se să pună în practică principii teologice bune. De aceea ne-a fost extrem de util să deschidem un drum clar și să punem câteva indicatoare care arată spre destinație.

Propunem următorul drum, ca să depășim obstacolul relevanței și să-i conducem pe oameni până în punctul în care le putem oferi concret Evanghelia:

  1. A trezi (Stir). Învață să trezești curiozitatea spirituală, stârnind în oameni gândurile, întrebările și dorurile îngropate care arată că sufletul există.
  2. A interpreta (Interpret). Interpretează și confirmă aceste mișcări spirituale și folosește-le ca punct de pornire relevant pentru călătoria spre Dumnezeu.
  3. A prezenta (Introduce). Prezintă-L oamenilor pe Dumnezeu, prezintă-le povestea Lui și alți oameni care Îl cunosc. Și prezintă-L pe Isus.
  4. A invita (Invite). Invită-i pe oameni să se dedice cu totul lui Dumnezeu și planului Lui, primindu-L pe Isus drept Conducătorul lor și Cel Care le iartă păcatele.

A trezi și a interpreta (Stir & Interpret)

Am vorbit deja pe larg despre primele etape ale acestei abordări. Pe scurt: trebuie să începem prin a răspunde la întrebarea de bază a lumii noastre postmoderne: „Și ce? De ce mi-ar păsa mie de credință?” Putem încerca să rupem această stare statică de indiferență TREZIND dorurile sufletului, aducând aceste sentimente în conștiință și INTERPRETÂNDU-LE ca izvorând din natura noastră spirituală, dată de Dumnezeu.

Această trezire creează avânt. Ne dă posibilitatea să-i conducem pe oameni mai departe, ca să-L putem PREZENTA pe Dumnezeul Care îi iubește și, în cele din urmă, să-i putem INVITA să-L urmeze pe Isus.

Hai să ne uităm mai atent la ultimele două etape ale abordării Start to Stir.

A prezenta (Introduce)

Să-L prezentăm pe Dumnezeu

În practică, să-i conduci pe oameni de la o conștientizare mai clară a adevăratei lor naturi spirituale la dorința de a descoperi mai mult sună cam așa:

„Mi se pare că ai doruri pe care lucrurile materiale ale acestei lumi nu le pot împlini și emoții care arată că vrei să fii în legătură cu cineva sau cu ceva mai mare decât tine. Eu cred că acel Cineva este Dumnezeu. Și mi-ar plăcea enorm să ți-L prezint.”

La fel ca Pavel în strategia lui misionară din Atena, putem spune: „E limpede că tu cauți pe cineva sau ceva… Pot să ți-L prezint?” (Faptele Apostolilor 17)

Când Îl prezentăm pe Dumnezeu oamenilor, avem ocazia să răspundem la încă o întrebare, din nou înșelător de simplă, pe care prietenii, colegii de muncă și colegii de clasă o vor pune oricărui sistem de credință: „Funcționează?” Sau, altfel spus: „Îmi face viața mai bună?”

„Întrebările apologetice obișnuite nu par să-i ajute pe acești tineri să meargă mai departe și nici măcar să-i atragă într-o discuție despre Dumnezeu. Pe ei îi interesează viața practică: unde și când s-ar putea gândi la Dumnezeu în legătură cu întâmplările din viața lor și la ce le folosește Dumnezeu în practică.” (Lahna Pottle, No Questions Asked: The Findings From a Qualitative Study of 16-19 Year-Olds in Luton, The Youthscape Centre for Research, 2016, p. 11)

Când Îl prezentăm pe Dumnezeu, putem arăta că doar în El cu adevărat „trăim, ne mișcăm și existăm” (Faptele Apostolilor 17:28). Putem arăta că legătura cu Dumnezeu și trăirea credinței creștine duc exact la acel fel de frumusețe, de împlinire profundă și de scop după care sufletele noastre tânjesc atât de mult. Și putem face asta într-un mod care se leagă direct de felul în care oamenii din contextul nostru decid ce e adevărat: prin experiență.

Putem învăța să facem asta în relațiile noastre de zi cu zi și putem folosi Cursul Stir ca să-L prezentăm pe Dumnezeu în mod intenționat.

Să-L prezentăm pe Dumnezeu personal
Există mai multe moduri de a-L prezenta pe Dumnezeu oamenilor cu care avem de-a face în mod regulat. Nu trebuie să împărtășim doar marea noastră poveste de credință, în care explicăm cum am găsit iertarea. Putem folosi și puterea micilor noastre povești de zi cu zi. Aceste mici întâmplări sunt exemple ale felului în care Dumnezeu ne împlinește azi nevoile și ne umple dorurile. Trebuie să învățăm să le povestim cu totul firesc, în limbajul obișnuit de zi cu zi.

„Poveștile personale de credință sunt o mărturie că Evanghelia creștină are puterea de a schimba oamenii și de a deveni o parte importantă a vieții lor, astfel încât un adevăr obiectiv devine o realitate subiectivă, fără să-și piardă caracterul obiectiv.” (Alister McGrath, Narrative Apologetics)

Putem învăța și să spargem „bariera spirituală a sunetului” și să-i ajutăm pe oameni să-L experimenteze direct pe Dumnezeu, oferindu-ne să ne rugăm pentru ei, uneori chiar acolo unde ne aflăm. Cere întotdeauna mai întâi voie. Fă rugăciunea scurtă și simplă și asigură-i că nu vei face nimic jenant și că nici măcar nu trebuie să închidă ochii.

Am avut de mai multe ori ocazia să spun, în parc sau la cafenea: „Știu că încă nu crezi în Dumnezeu, dar eu cred. Pot să mă rog puțin pentru tine?” Apoi L-am rugat pe Dumnezeu să-i dea mângâiere prietenului meu, care aștepta vestea de la medic, sau să-i dea pace unei prietene când urma să vină în vizită ruda cu care îi era greu.

Unii dintre noi trebuie poate să se întrebe mai întâi dacă cred cu adevărat că oamenii Îl pot experimenta pe Dumnezeu înainte să I se fi predat pe deplin. Uneori, când curiozitatea spirituală abia s-a trezit, un prieten ne mărturisește: „Îmi doresc atât de mult ca Dumnezeu să fie acolo sus și să mă asculte, dar pur și simplu nu simt nicio legătură.” Când se întâmplă asta, poți fi absolut sigur că Duhul Sfânt lucrează! Relevanța lui Dumnezeu nu mai e deloc o problemă. Acum ai ușa deschisă ca să aduci Evanghelia, care în acel moment chiar ar putea suna pentru ei ca o adevărată „veste bună”.

Să-L prezentăm pe Dumnezeu cu ajutorul Cursului Stir
Poți folosi și Cursul Stir (în engleză) ca instrument prin care să-i inviți pe oameni, în mod intenționat, într-o călătorie spirituală. După ce primele sesiuni au ajutat la „trezirea” curiozității, urmează sesiuni speciale care ajută la prezentarea lui Dumnezeu.

Așa cum Pavel le-a îndreptat atenția ascultătorilor lui neevrei spre creație, prima sesiune despre „prezentarea lui Dumnezeu” începe chiar de la început: cu Geneza 1-3. Arăți că primii oameni au fost creați de Dumnezeu, au trăit în legătură cu El și apoi au pierdut această legătură prin propriile alegeri păcătoase. După aceea, la fel ca Pavel, care i-a citat pe poeții și filozofii vremii lui, folosești diferite exemple moderne de oameni care spun că sunt în legătură cu Dumnezeu. Apelezi la exemple actuale din filme, seriale, cărți sau articole și arăți cum legătura cu Dumnezeu dă vieții un sens adevărat: vindecare în boală, prietenie în vremuri de singurătate, puterea de a ierta în fața nedreptății și o imagine de sine sănătoasă în perioade de nesiguranță.

Să-L prezentăm pe Isus

Dumnezeu n-a vrut să fim nevoiți să ghicim cum este El sau să ne tot întrebăm ce câștigăm dintr-o legătură cu El. Și, deși S-a descoperit de-a lungul istoriei prin poporul Lui și prin Cuvântul Lui scris, ultimul Lui cuvânt pentru noi a fost Isus.

De aceea, cea mai puternică cale de a-L prezenta pe Dumnezeu oamenilor este să-i ajuți să-L întâlnească pe Isus. Isus era Dumnezeu… pe care Îl puteai atinge.

„Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” (Ioan 1:14)

La început, nu vrem să-L prezentăm pe Isus direct ca „Mântuitorul care ne salvează de păcate”, ci ca pe Cineva Care era pe deplin una cu Dumnezeu. Vrem să arătăm cum această legătură desăvârșită cu Dumnezeu a avut un efect uriaș și bun nu doar asupra lui Isus Însuși, ci asupra întregii lumi din jurul Lui. Când îi ajutăm pe oameni să-L întâlnească pe Isus, îi putem ajuta, treptat, să înțeleagă că Isus era și Dumnezeu. Iar când își exprimă apoi dorința de a fi în legătură cu Dumnezeu, faptul că Isus este singura cale spre Dumnezeu devine dintr-odată absolut vital și relevant.

„Mărturia primilor creștini pare să fi luat mai degrabă forma unei invitații, Vino și vezi ce am găsit (de exemplu, Ioan 1:45-46), decât a unei încercări de a împacheta teoretic însemnătatea lui Isus și de a predica idei în loc să arate spre o Persoană.” (Alister McGrath, Narrative Apologetics)

Cum Îl putem prezenta pe Isus ca Persoană? Și asta putem face în relațiile noastre de zi cu zi sau putem folosi Cursul Stir, ca să abordăm lucrurile mai strategic.

Să-L prezentăm pe Isus personal
Deși în cultura noastră există multe rezerve față de autoritatea și credibilitatea Bibliei, mulți sunt totuși curioși în privința ei, iar noi știm că Cuvântul scris al lui Dumnezeu are puterea de a trezi. Așa că, atunci când vecinii sau prietenii arată interes să afle mai multe despre Isus, le împrumutăm adesea o Biblie pentru copii de calitate, de exemplu The Jesus Storybook Bible, de Sally Lloyd-Jones (în engleză). Le spunem dinainte: „Poate pare puțin copilăresc, dar noi iubim cartea asta. Îți dă o privire de ansamblu foarte bună asupra întregii Biblii și arată că, de fapt, Isus e în centrul tuturor lucrurilor. Mai târziu îți putem da oricând o Biblie adevărată, dacă vrei să sapi mai adânc.”

Desigur, le poți propune și să citească direct una dintre Evanghelii. Sau există câteva filme și seriale foarte bune despre viața lui Isus pe care le poți vedea la televizor sau în streaming (îți recomandăm să eviți unele dintre celelalte filme, care, sincer vorbind, sunt destul de cringe). În orice caz: citiți sau uitați-vă împreună la anumite părți sau propune-le să facă asta singuri, apoi întâlniți-vă la o cafea ca să vorbiți despre ce i-a fascinat.

Să-L prezentăm pe Isus cu ajutorul Cursului Stir
Dacă folosești Cursul Stir, mai multe sesiuni vă vor duce direct în Evanghelii, ca să-L cunoașteți pe Isus și relația Lui strânsă cu Dumnezeu. Tinerii sunt încurajați să se gândească ce influență bună a avut această legătură cu Dumnezeu asupra lui Isus și asupra oamenilor din jurul Lui.

Când oamenii Îl întâlnesc pe Isus, fie prin relația ta cu ei, fie prin curs, descoperă următoarele:

  • Isus a dărâmat barierele religioase care îi țineau pe oameni departe de Dumnezeu.
  • Lui Isus Îi păsa cu adevărat de oameni.
  • Isus îi iubea pe cei marginalizați.
  • Isus era un prieten bun.
  • Lui Isus nu-I păsa deloc dacă oamenii vorbeau urât despre El, pentru că știa ce credea Dumnezeu despre El.
  • Isus lua apărarea a ceea ce era bine și drept.
  • Isus le dădea femeilor o valoare extrem de mare.
  • Isus avea putere: influența lumea văzută și nevăzută din jurul Lui, în loc să Se lase modelat negativ de ea.
  • Isus vorbea cu Dumnezeu ca și cu un Tată iubitor.

Isus a trăit exact acel fel de „viață deplină” după care tânjim cu toții! Și a trăit-o pentru că era pe deplin una cu Dumnezeu. Pe lângă asta, viața lui Isus și legătura Lui cu Dumnezeu dau și un răspuns pe deplin mulțumitor la o altă întrebare postmodernă: „Duce această credință la o armonie reală în relații?”

Când oamenii Îl întâlnesc pe Isus cel adevărat, vor fi atrași de viața Lui și fascinați de El ca Persoană. Adesea, tocmai asta dă impulsul de care e nevoie ca să întrebi: „Vrei să trăiești exact acest fel de viață? Vrei să știi cum poți fi pe deplin în legătură cu Dumnezeu?”

„Oriunde mergea Isus, viața adevărată venea după El.” (Stephen McAlpine, Being the Bad Guys)

A invita (Invite)

În primul nostru articol ne-am întrebat cu voce tare dacă păcatul personal e cu adevărat cel mai bun punct de pornire pentru discuțiile despre Evanghelie. Dacă un om nu are niciun interes să-L cunoască pe Dumnezeu, nici nu-l deranjează că păcatul lui stă ca un zid de netrecut între el și Dumnezeu.

Dar când curiozitatea spirituală s-a trezit și un om simte o dorință tot mai mare de a fi în legătură cu Dumnezeul după care îi tânjește sufletul, trebuie să fim cu totul sinceri. Trebuie să vorbim despre starea relației noastre cu Dumnezeu. Probabil nu ar trebui să ne mire, dar starea noastră actuală, ca oameni, este că suntem despărțiți de Dumnezeu din cauza propriei noastre porniri păcătoase spre independență. Această despărțire explică, de fapt, nespus de mult din durerea și haosul pe care le vedem când ne uităm la lume și la propria noastră viață.

E esențial să-i ajutăm pe oameni nu doar să înțeleagă cu mintea efectele distrugătoare ale păcatului nostru și ale despărțirii de Dumnezeu, ci să le și simtă cu adevărat. Nu doar de dragul unei înțelegeri teologice corecte, ci pentru că abia asta deschide ușa ca Evanghelia să poată fi auzită și primită ca „veste bună”, nu doar să se piardă ca o informație fără relevanță.

Fie că folosești Cursul Stir, fie că îi INVIȚI pe oamenii din relațiile tale personale să-L urmeze pe Isus pe drumul spre Dumnezeu: în această etapă a abordării Stir încep cele mai multe resurse și cursuri clasice de evanghelizare. Avem, deci, avantajul că acum ne mișcăm pe un teren mai cunoscut, în timp ce îi îndrumăm pe oameni să înțeleagă plinătatea mântuirii „numai prin har, numai prin credință, numai prin Cristos”.

Exact în acest punct explicăm pe larg problema păcatului, planul veșnic al lui Dumnezeu de a-i mântui pe oameni, neputința noastră totală de a ne întoarce la Dumnezeu prin propriile puteri, precum și răstignirea și învierea lui Isus. Arătăm, de asemenea, că refacerea legăturii cu Dumnezeu presupune să ne recunoaștem vina și să ne punem toată încrederea în El. Nu e vorba doar să-L rugăm pe Dumnezeu „să intre în inima noastră”, ci să-I predăm întreaga noastră viață.

În timp ce facem asta, putem învăța în continuare să folosim experiența în locul simplei informații. Îi putem ajuta pe oameni să simtă cât de mult tânjește Dumnezeu după o relație cu noi. Îi putem ajuta să simtă greutatea independenței noastre, care ne-a despărțit de El, și să trăiască o zdrobire reală când văd cum păcatul nostru ne-a rănit pe noi înșine și pe oamenii din jurul nostru (păcatul nostru ne-a distrus propria căutare a „armoniei în relații”).

Putem descrie răstignirea lui Isus așa încât tinerii, pentru că L-au îndrăgit deja pe Isus ca Persoană, să simtă un amestec de șoc și de recunoștință profundă pentru jertfa Lui. E o diferență uriașă față de a rămâne complet indiferent pentru că un necunoscut e pedepsit pentru o problemă despre care nici nu știai că o ai. Îi putem invita pe oameni să mărturisească câteva păcate concrete și să trăiască iertarea așa încât s-o simtă cu adevărat eliberatoare și curățitoare, în loc să repete pur și simplu o rugăciune de tipul „Doamne, iartă-mi toate păcatele”, în care păcatul rămâne adesea doar un concept abstract. În cele din urmă, îi putem îndruma pe oameni, cu cuvinte care le sunt familiare, să-L primească pe Isus drept Conducătorul lor și Cel Care le iartă păcatele și să se încreadă pe deplin în El că îi aduce înapoi într-o legătură reală și deplină cu Dumnezeu.

Continuă să trezești curiozitatea

Așa că, atunci când vorbim despre Start to Stir, cu siguranță vom vorbi despre Isus! Dar această „trezire” cere să recunoaștem sincer că sufletul trebuie mai întâi să treacă peste obstacole uriașe, înainte ca dorința după Dumnezeu să poată măcar să apară. A trezi înseamnă și să ai răbdare în timp ce îi însoțești pe oameni peste aceste obstacole, pentru că progresul nu e mereu ușor și nici mereu liniar.

Hai să mergem mai departe împreună pe acest drum. Să ne ajutăm și să ne încurajăm unii pe alții, în timp ce învățăm să trezim curiozitatea.

Te-ar putea ajuta și

În colaborare cu Start to Stir. Originalul, de Darin Stevens: „When Will We Talk About Jesus?”. Traducerea în germană: Esther Penner (echipa Pulse).

Versiunea în limba română: octombrie 2026