Recent am stat la o prelegere a lui Allison Ochs despre TikTok, smartphone și restul, și am fost destul de surprinsă. Deși am citit atâtea studii și am scris despre atâtea reguli pentru smartphone, trei sfaturi le-am auzit pentru prima dată. Prima mea lecție a serii: la capitolul smartphone, ca părinte, mai ai mereu ceva de învățat.

Spune ce faci pe telefon.

Mai ales copiii sub 10 ani folosesc ecranele practic doar pentru joacă. Intuitiv, ei cred că și noi, părinții, ne distrăm tot timpul cu telefonul. Pentru ei e de ajutor ca părinții, de fiecare dată când iau smartphone-ul în mână, să-i spună copilului cu voce tare ce vor face cu el:
„Intru în aplicația de vreme, să văd ce încălțăminte să vă dau mâine.”
„Îi scriu repede mătușii Jojo că întârziem.”
„Mă uit cum s-a terminat meciul de fotbal de ieri.”
Important: doomscrolling-ul pe social media rămâne rezervat pentru momentele în care niciun copil nu e prin preajmă.

Mai vorbește la telefon.

Copiii învață observând și copiind. Da, asta îmi era clar. Ce nu conștientizam: noi, copiii de atunci, ne-am ascultat foarte mult mamele vorbind la telefon și am învățat astfel multe despre viață, despre comportamentul între oameni, despre prezența de spirit și așa mai departe. Dacă lămurim totul în scris sau prin mesaje vocale, le luăm copiilor noștri o ocazie de a învăța cum se comunică cu ceilalți.

Telefonul rămâne al părinților. Parolele la fel.

Ăsta a fost sfatul pe care nu-l mai auzisem niciodată așa și care m-a pus cel mai mult pe gânduri. După ce, cu Generația Z, o generație întreagă a crescut practic fără reguli pentru smartphone, părinții dau înapoi, iar sfatul acesta arată cât de consecvent poate arăta asta: telefonul rămâne, până la 18 ani, un împrumut din partea părinților. Provoacă mult mai puține discuții să retragi un telefon la folosire necorespunzătoare sau la încălcarea regulilor, dacă el n-a fost niciodată al copilului.

De asemenea, dacă e după Ochs, îți rezervi dreptul de a avea acces la toate parolele copilului. Nenegociabil. De ce? Din protecție, și ca să ne putem însoți copiii suficient în navigarea prin lumea digitală. Internetul a devenit între timp un loc mult mai întunecat decât acum 15 ani. Părinții îi pot promite copilului că îl anunță de fiecare dată înainte să se logheze undeva. Polițiștii de la secția pentru minori prezenți la prelegere au spus foarte clar că părinții nu au doar dreptul, ci și obligația de a-și educa copiii.

Pe lângă asta, o notă uimitoare a poliției: potrivit sondajelor din clase, majoritatea părinților nu cunosc parolele copiilor lor, dar 80% dintre copii le cunosc pe ale părinților. În plus, generația de acum își va educa copiii mult mai strict în ce privește lumea digitală. Pentru că știu ce gunoi le-a turnat în creier lejeritatea părinților lor neștiutori, gunoi de care abia mai scapă. Și pentru că știu cât de tare i-a distras internetul de la învățat.

Poate că azi copiii ne reproșează prea multă strictețe, dar la prea puține reguli e foarte probabil ca mai târziu să ne reproșeze neglijență și lipsă de dragoste.

Următoarele patru sfaturi nu erau noi pentru mine, dar Ochs le-a formulat atât de concis, încât merită să fie notate încă o dată.

Reguli clare ca la fotbal.

Câteva reguli puține și clare sunt mai bune pentru orientare decât o veșnică tragere de frânghie în jurul măsurii corecte. Copiii tind să-și scuze consumul excesiv de smartphone cu motive bune.

Exact ca fotbaliștii care îi servesc arbitrului poveștile lor pasionate și incredibile ca scuză pentru un fault. Chiar dacă arbitrul nu e perfect: cartonașele lui galbene și roșii sunt obligatorii, iar rolul lui în joc e clar definit.

La fel, părinții au datoria să acționeze educativ asupra copiilor lor și, de exemplu, să retragă smartphone-ul și tableta de la școală pentru 24 de ore, dacă copilul „a uitat” să depună seara aparatele la părinți.

Datorită regulilor, copiii pot spune și „Nu pot mai mult. Părinții mei mi-au interzis după ora 21.” și nu trebuie să-și atace obsesiv somnul ca să nu piardă nimic din grupul de chat. Scopul e:

„Mulțumesc, mama, ai fost tare enervantă. Dar, uau, ce n-aș fi făcut dacă nu mi-ai fi dat reguli.”

Câteva dintre aceste reguli ar putea fi, potrivit celor mai noi descoperiri științifice:

  1. Smartphone abia de la 15 ani.
  2. Telefonul niciodată ca ceas deșteptător! Lumea virtuală nu ar trebui să fie ultimul lucru pe care îl vezi seara și primul când te trezești dimineața.
  3. Stabiliți o oră fixă la care toată familia pune telefonul deoparte.

Relație în timpul educației.

Cine ne urmărește articolele știe deja cum gândim despre relații. Fără relație, educația noastră e fără efect, dar relațiile bune nu cresc în copaci. Trebuie să ne investim!

🛋️
Coaching pe canapea. Allison Ochs povestește despre o prietenă care a plătit scump educația cu smartphone: ca să împuște doi iepuri dintr-un foc, o mamă și-a invitat fiica să petreacă împreună, în fiecare seară, o jumătate de oră pe canapea. În acest timp, fiica avea voie să-și îngrijească chaturile pe smartphone-ul mamei, în timp ce mama stătea lângă ea și, din când în când, o ghida în folosirea corectă a chaturilor.

După mai mulți ani, mama pur și simplu n-a mai putut și a vrut să-i dea fiicei propriul smartphone. Fiica a răspuns foarte relaxată: a, n-ar mai avea nevoie, și-a dat seama între timp că o jumătate de oră pe zi îi ajunge pe deplin ca să-și îngrijească contactele digitale.

Copiii trebuie însoțiți îndeaproape. Asta ne costă pe noi, părinții, foarte mult timp și, de asemenea, bani. Folosești limitarea timpului de ecran de la Apple și știi de mult că nu e la fel de bună ca alte aplicații? Accepți pentru asta multe portițe pe care adolescentul tău le exploatează? Despre lipsa regulilor și lipsa sprijinului, Allison Ochs spune foarte sec:

„Nici n-am trimite copiii singuri cu trenul la Zürich, ca să-i lăsăm să rătăcească prin cartierul felinarelor roșii.” (Allison Ochs)

Multele încălcări de reguli, firești în dezvoltare, din anii adolescenței ne costă pe noi, părinții, timp și imaginație ca să ne aducem copilul înapoi pe drumul cel bun, și, din când în când, o cină scumpă în oraș, ca să-i arătăm odraslei că o iubim în perioada asta agitată exact la fel ca înainte.

Timpul pe care îl investim în relație e extrem de valoros. Așa se naște baza de încredere pentru ca, în situații delicate, copilul să se întoarcă spre părinți. Tot de părinți ține, la rândul lor, să inițieze mereu conversații și, cu ocazia asta, să întrebe și dacă copiii au văzut vreodată ceva ciudat pe internet. Ceea ce ne aduce la sfatul următor.

Nu-ți ieși din fire din cauza gunoiului de pe internet

Copilul tău folosește dintr-odată cuvinte ciudate cu ceilalți? Copilul tău a făcut „din greșeală” un abonament erotic și vrea să scape de el? Copilul tău a ajutat toată clasa să folosească un program de copiat cu AI? Gândește-te dacă ai făcut și tu vreodată în viață o prostie. Probabilitatea e mare. Bine că a trecut și că s-a rezolvat cumva.

Dacă părinții nu-și ies din fire de îndată ce copilul sau profesorul lui vine la ei cu ceva jenant, potrivit lui Ochs, probabilitatea e mare ca odrasla să se întoarcă cu încredere la părinți și cu ceva mult mai grav. Ca părinți avem minunata ocazie să îndreptăm greșelile copiilor noștri împreună cu ei, înainte să alunece de tot pe o pantă greșită.

Din punctul meu de vedere, e și o imagine frumoasă pentru relația cu Dumnezeu. Câte a îndreptat El deja, ca noi să putem trăi drept copiii Lui, of, of, of.

Cultivă apartenența

Timp în familie fără ecrane. Club sportiv. Club de gătit. Biserică. Peste tot unde copiii se simt că aparțin și sunt parte dintr-o comunitate, efectele care dau dependență ale internetului au mai puțină putere. De aceea e mereu valabil nu doar să implementăm reguli, ci și să cultivăm un cadru care le dă copiilor noștri stabilitate din interior și din exterior. Deci multă muncă pentru noi, părinții, dar una care merită!

Șapte sfaturi care, împreună, transmit de fapt un singur mesaj:

Educația cu smartphone e muncă de relație. Regulile fără legătură se evaporă, legătura fără reguli îi lasă pe copii singuri în deciziile lor.

Amândouă la un loc costă timp, nervi și, uneori, o cină scumpă, dar merită. Tu ce iei cu tine din toate astea?