„Aveți încredere în noi, sută la sută. Știm că suntem exact aici!”, au spus James și Emily, arătând, greșit, spre un punct de pe hartă.

Tocmai îi alesesem pe doi dintre studenții noștri aflați într-un an de pauză (gap year), cei mai siguri pe ei, ca să conducă drumeția zilei, și știam: de două ore ne duceau pe drumul greșit. Restul grupului începea să devină neliniștit, așa că am propus să ne sfătuim cu toții. Până la urmă, David, studentul cel mai puțin îndrăzneț (care era totodată cel mai bun la orientare), i-a convins pe cei doi de greșeala lor și ne-a adus înapoi pe drumul cel bun.

„N-ați observat că, de la virajul la stânga de lângă parcare, mergem pe aceeași potecă pe care am mers ieri?”, a zis el. „Deci nu putem fi aici (arată pe hartă). Și traseul ăsta nu ne duce niciodată acolo” (arată apăsat spre destinația noastră reală).

Când vine vorba să ne împărtășim credința, auzim adesea lideri care îndeamnă biserica: „Trebuie doar să fim mai curajoși!” Dar la ce folosește curajul în direcția complet greșită?

Ca să rămânem la imaginea drumeției: nu e mult mai important să ne cunoaștem punctul de plecare, destinația și câte ceva despre cele mai bune drumuri până acolo? Și dacă biserica noastră trebuie să meargă alături de noi, n-ar trebui s-o pregătim pentru posibilele capcane care altfel o vor face să renunțe când devine greu?

La drumeție, priceperea de a citi o hartă te ajută prea puțin dacă n-o poți pune în legătură cu reperele din fața ta. La evanghelizare, priceperea de a citi mesajul Evangheliei te ajută prea puțin dacă nu-l poți comunica limpede în cultura din jurul tău.

Apostolul Pavel pare să fi stăpânit această pricepere când se mișca printre iudei și greci temători de Dumnezeu (Faptele Apostolilor 13-16) și apoi mai departe, la filozofii din Areopagul Atenei (Faptele Apostolilor 17). În funcție de convingerile de bază, de nevoile resimțite și de criteriile după care publicul lui judeca adevărul, a ales puncte de plecare și drumuri foarte diferite spre Evanghelie. Pentru iudei și pentru grecii temători de Dumnezeu, Pavel a arătat spre Mesia cel promis. La atenienii filozofi însă a început cu propriii lor poeți, care arătau spre indiciile pe care Dumnezeu le-a pus în inima omului.

Și cultura noastră de azi? La Start to Stir dăm mereu de două puncte de plecare, două „începuturi de traseu”, pe care liderii bisericilor trebuie să le cunoască azi dacă vor să-și trimită bisericile într-o direcție bună, echipate cu bagajul potrivit. Repede devine clar: pregătirea noastră trebuie să cuprindă mult mai mult decât să fim „curajoși” și să le cerem oamenilor să-L urmeze pe un Isus despre care n-au auzit niciodată sau să-I ceară iertare unui Dumnezeu pe care nici nu vor să-L cunoască.

🥾
Punctul de plecare 1: Indiferența, pur și simplu. Indicatorul spune: „Nu mă interesează. Nu văd ce legătură are Dumnezeu cu viața mea.” Probabil nu drumul potrivit: „Vrei să-L cunoști pe Isus și să-I ceri iertare pentru păcatele tale?”
🥾
Punctul de plecare 2: Deschis față de spiritual, închis față de instituție. Indicatorul spune: „Sunt spiritual, dar nu religios.” Probabil nu drumul potrivit: „Vrei să vii și tu cu mine la biserică?”

Dacă vrem să-i încurajăm pe oameni să pornească cu dreptul, trebuie să marcăm câteva drumuri noi. Primul punct de plecare ne cere să începem prin a trezi curiozitatea. Al doilea punct de plecare începe prin a arăta că dorurile spirituale trimit, de fapt, la dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu și persoana lui Isus.

Punctele de plecare sunt marcate. Și drumurile mai departe? Azi, de la orice punct de plecare, destinația se atinge rareori pe cărările bătătorite ale logicii și ale argumentelor. În schimb, experiența personală a adevărului pare să fie traseul cel mai ușor de parcurs.

Cine vrea să-și echipeze biserica pentru asta trebuie să răspundă la întrebări ca: De unde pornește acum cultura noastră și de ce? Ce întrebări își pun oamenii azi (și pe care nu și le pun)? Cum hotărăsc oamenii ce e adevărat? Se poate trezi curiozitatea? Și cum devine o experiență spirituală o întâlnire cu Isus?

Când îi inspirăm și îi echipăm pe creștini să-și împărtășească credința: da, haideți să fim curajoși. Dar haideți să ne dăm și osteneala să înțelegem terenul. S-ar putea ca data viitoare, când pleci de la parcare spre misiune, să fie mai bine s-o iei la dreapta, nu la stânga.

💬
Haideți să fim curajoși. Dar haideți să ne dăm și osteneala să înțelegem terenul.

Te-ar putea ajuta și

În colaborare cu Start to Stir. Originalul, de Darin Stevens: „Why Challenging your Church to Be Bolder Isn’t Enough”. Traducerea în germană: Andy Fronius (echipa Pulse).

Versiunea în limba română: octombrie 2026