Despre seria de articole „Cum gândește Generația Z creștină din Germania?”

Generația Z e pe buzele tuturor, în mass-media și în lucrarea creștină cu tinerii. Cine vrea să afle lucruri mai precise despre această generație, pe baza datelor, se uită spre SUA sau spre Marea Britanie. Adesea, sondajele nu se referă concret la mediul creștin. Cum gândește, de fapt, Generația Z creștină din Germania? Thorsten Attendorn a participat la Barna Church CoLab „Discipling Gen Z” și a făcut el însuși un sondaj printre aproape 1.000 de tineri creștini din Generația Z din Germania. În această serie de articole, el împărtășește perspective și idei din CoLab și pune în discuție rezultatele sondajului său.

Ce atitudine are Generația Z creștină din Germania față de societatea în care trăiește azi? Cum se raportează această generație la temele legate de dreptate și în ce măsură se crede în stare să aibă un „impact” în societate? Cum vede ea, în acest context, Evanghelia și ce înseamnă să-L urmezi pe Isus?

Ajutorul pentru cei în nevoie, o credință practicată „Jesus-like”

Caleb Chung e elev în ultimul an de liceu în Colorado Springs și, deși e atât de tânăr, strânge deja de peste 8 ani fonduri pentru World Vision. Caleb subliniază că, pentru el, implicarea pentru dreptate ține direct de ucenicie: să-i sprijini pe cei dezavantajați e o credință practicată „Jesus-like”, fapte, nu doar cuvinte ale credinței.

Întrebare pentru Caleb: „«Dreptatea» e, totuși, un termen încărcat ideologic și controversat. Nu se înțeleg oare în cultura de azi prin dreptate, uneori, alte lucruri decât cele pe care Dumnezeu le-a revelat în Biblie și în viața lui Isus?”

Răspunsul lui Caleb: „Așa e, e un termen controversat. Dreptatea e importantă, dar Biblia are prioritate. Orice am face poartă pecetea lui Isus. Ne punem activitățile în acord cu Evanghelia, cu adevărul, cu Isus. Dar”, spune Caleb, cu propriile lui cuvinte:

„It is wrong, if people lack basics, and that suffering has no response.” (Caleb Chung)

Caleb nu vrea să folosească diferențele de definiție și de concepție drept pretext ca să nu lucreze pentru mai multă dreptate. Când se implică pentru ca mai mulți oameni din lume să aibă acces la apă potabilă curată, își trăiește credința: le dă de mâncare celor flămânzi.

Formate potrivite de ucenicie

Alături de Caleb, Barna i-a invitat la Church CoLab și pe Clark Giansanti (student în anul al treilea la Biola University, California, membru în NextGen Ministry al Global Leadership Summit) și pe Cece Metts (de la un liceu din West Side, Chicago). De la ei aflăm: mulți din generația lor sunt gata să se implice în același fel și caută domenii de activitate, precum și mentorat legat de ucenicie.

Clark subliniază că e nevoie de formate potrivite de ucenicie și de comunitate, ca să se construiască încredere într-o generație neîncrezătoare (mai ales față de instituții): Mai puțină predare frontală sau în grup, mai multe relații unu la unu, în care ucenicia e trăită. Comunitatea, relațiile și încrederea sunt factori importanți.

Când e vorba ca Generația Z să se implice în lucrare, nu e nevoie ca liderii să delege, ci să ofere împuternicire și mentorat.

Clark: „We don’t want to be just entertained, we are followers, too, and we want to learn how to follow. Seek us out, call us by name, show us the love of Jesus, one by one!”

Într-un breakout room, un pastor de tineret își transmite cea mai importantă lecție: Generația aceasta nu vrea o programare la un lider care folosește o fereastră de timp pentru agenda lui, ci întâlniri ușor accesibile, dar serioase. Mă atinge până în adâncul sufletului fraza unui tânăr: „Can we just talk!?”

Gen Z: o generație motivată de dreptate, activistă și sigură pe ea

În general, Generația Z e considerată deosebit de activistă, mai ales când e vorba de teme legate de dreptate. De exemplu, sondajul Open Generation al Barna a arătat că 34% dintre tinerii din toată lumea sunt „foarte” motivați (și încă 44% „oarecum”) să facă ceva pentru dreptate. După categoriile Barna, 24% dintre adolescenții din toată lumea sunt „justice motivated”, 51% „justice oriented”, iar 25% neutri.

Totuși, potrivit cercetărilor Barna, există (nu doar în această generație) o prăpastie clară (20-30 de puncte procentuale) între teorie și practică, adică motivația puternică pentru dreptate nu se reflectă în aceeași măsură în prioritățile concrete din viață și în fapte: „belief does not always correlate to action”.

Mulți tineri din această generație cred, de asemenea (44% „puternic”, 43% „oarecum”), că generația lor e în stare să aibă o influență pozitivă și însemnată asupra lumii. Iar motivația le vine mult mai mult de la cei din propria generație decât de la membrii familiei sau de la alte „modele”.

Generația Z creștină din Germania: cine ar trebui să fie activ pentru dreptate? Isus: da! Bisericile: și ele. Eu? Mai degrabă nu.

Aici, respondenții din Generația Z creștină din Germania rămân mult în urmă: propria lor motivație de a face ceva pentru dreptate e cu douăzeci de puncte procentuale mai mică decât la Generația Z din Germania în general, adică 13%. În schimb, aproximativ 50% dintre ei consideră că bisericile au datoria să vorbească despre nedreptăți, mult peste media Generației Z din Germania (20%). Proporția respondenților care afirmă că Isus a luat apărarea dreptății e de peste două ori mai mare decât la creștinii din Germania din sondajul Open Generation (aproximativ 80%, față de 37%).

📊
Din graficul original (în germană): „Activ împotriva nedreptății? Mai degrabă biserica decât eu”.
„Sunt motivat să fac ceva împotriva nedreptății din societate” (răspunsul „foarte motivat”): creștinii practicanți din SUA 58%, Generația Z din Germania (Open Generation) 27%, Generația Z creștină din Germania 13%.
„Bisericile ar trebui să aibă un rol în abordarea nedreptății” (răspunsul „un rol principal”): creștinii practicanți din SUA 72%, Generația Z din Germania (Open Generation) 20%, Generația Z creștină din Germania 51%.

E surprinzător că tinerii creștini dintr-o generație considerată atât de implicată se simt ei înșiși atât de puțin datori, mai ales când Îl văd atât de clar pe Isus, pe Care Îl urmează cu atâta hotărâre, ca pe un avocat al dreptății. O parte din răspuns va fi, sigur, prăpastia omniprezentă dintre teorie și practică; poate că „dreptatea” e și o temă prea abstractă ca să se nască din ea o motivație personală concretă; poate că reținerea vine și din războaiele culturale polarizante purtate uneori în numele „dreptății”.

Două comparații sunt interesante:

  • Grupul de comparație folosit de Barna la Church CoLab, creștinii practicanți din SUA („US practicing Christians”), s-a arătat puternic motivat pentru dreptate în proporție de 58% și a depășit astfel cu mult valorile din studiul Open Generation, inclusiv pe cele din sondajul meu (13%). Și asta, deși Generația Z creștină din Germania vede mult mai clar implicarea lui Isus pentru dreptate decât creștinii practicanți din SUA (80% față de 48%). Pe de altă parte, pentru „americani”, în privința învățăturii lui Isus, e mult mai important ca ea să facă bine decât să fie adevărată sau demnă de încredere (48%, față de 17% la Generația Z creștină din Germania). Să fie oare americanii mai pragmatici și, în același timp, mai convinși când e vorba de asemenea fapte bune?
  • Alte sondaje au arătat că implicarea în citirea Bibliei întărește foarte mult motivația pentru dreptate și încrederea în propriile puteri: aproximativ 80% dintre tinerii din Gen Z din toată lumea care sunt „bible engaged” (adică de două ori mai mulți decât media Generației Z din toată lumea) vor să aibă un „impact” și să se implice activ împotriva nedreptății. La Generația Z creștină din Germania e altfel: Deși participanții sunt foarte implicați în citirea Bibliei, mult mai puțini dintre ei arată o motivație pentru dreptate decât media generației lor. Se pare că aici, pornind de la o ancorare solidă în teoria biblică, s-ar putea construi foarte bine o punte mai puternică spre practică.

Gen Z și Evanghelia: o cultură familiară a discuției

Savannah Kimberlin ne spune că pentru tinerii din Gen Z e important să vorbească despre credința personală și că sunt obișnuiți cu asta. La nivel global, aproape 90% din Generația Z au avut în ultimul an cel puțin o discuție despre credință cu un necreștin. Andy Byrd, de la Youth with a Mission (Hawaii), consideră că e o generație „activistă”, gata să se implice și personal în misiune, dar atrage atenția asupra discrepanței dintre disponibilitatea plină de bucurie și fundamentul slab: printre „committed Christians”, doar 20% cunosc Marea Trimitere din Biblie, dar peste 50% sunt gata să meargă în misiune.

Când e vorba de discuțiile despre credință, aproape 40% dintre participanții la Open Generation spun totuși că li se pare greșit să porți discuții despre credință cu speranța că celălalt va ajunge la credința creștină. De regulă (peste 80%), asemenea discuții despre credință au loc în relațiile personale. Cei mai mulți tineri din Gen Z au în timpul lor emoții pozitive (mai ales se simt calmi și împăcați, dar și mândri, bucuroși și entuziasmați), iar după aceea se simt mai siguri (85%) și motivați să-și împărtășească din nou credința (65%). E remarcabil că cei care chiar au asemenea discuții beneficiază mult mai mult de cele mai diverse activități de credință decât cei care nu au astfel de discuții: fie că e vorba de rugăciune, de participarea la serviciile de închinare, de muzica creștină sau de studiul biblic personal, toate acestea li se par „comunicatorilor credinței” activi mult mai folositoare pentru creșterea lor în credință.

Generația Z creștină din Germania: o motivație moderată

Sondajul printre tinerii din Generația Z creștină din Germania a arătat că aproximativ un sfert dintre respondenți se simt „foarte” bine (iar încă 50% „oarecum” bine) când își împărtășesc credința cu alți oameni. Aceste valori sunt mult mai mici decât la creștinii practicanți din SUA (74%/21%). Să fie de vină expresia „I am comfortable”? Totuși, e ceva tipic pentru această generație să poarte asemenea discuții și să aibă experiențe bune cu ele.

Obstacole în calea discuțiilor despre credință cu necreștinii

Care sunt cele mai mari obstacole care îi împiedică pe necreștini să intre într-o discuție despre credință cu un creștin? Barna ne-a dat următoarele indicii despre conținutul, scopurile și metodele evanghelizării personale:

  • Cel mai mare obstacol e o atitudine „judgmental” legată de credința personală (42%) sau de stilul de viață (37%). În același timp, 81% dintre ei nu consideră încă o „judecată” faptul că cineva doar nu e de acord cu ei.
  • În consecință, impresia că interlocutorul creștin se simte bine când își împărtășește credința se leagă cel mai mult de faptul că acesta e în stare să asculte fără să judece (72%) și să nu impună concluzii (57%). În toate grupurile de oameni sunt prețuite interesul și ascultarea (în loc de răspunsuri sau judecăți), grija (în loc de presiune) și sinceritatea (inclusiv în privința îndoielilor).
  • „Metoda” cea mai atrăgătoare de a transmite credința e considerată aceea de a lăsa faptele, nu cuvintele, să vorbească (23% „very appealing”). Un alt sondaj a arătat că primele trei metode de a transmite credința sunt: să vorbești concret despre credință (71%), să trăiești ca un creștin, ca exemplu pentru alții (41%), să inviți pe cineva la un eveniment (35%).
  • Cel mai prost primite sunt citatele din Biblie folosite ca dovadă pentru creștinism (34% „not at all appealing”) sau trimiterea de conținut creștin digital sau online (27%).

Un creștinism rupt de lume? O ucenicie compatibilă cu cultura?

Sondajul intră pe un teren pretențios, teoretic și practic, când e vorba de atitudinea față de cultura actuală. La aceste întrebări apare și cea mai mare dispersie a răspunsurilor din tot sondajul.

O întrebare țintește chiar în mijlocul tensiunii dintre creștin și lume: „Vrei să găsești un mod de a-L urma pe Isus care să fie legat de cultura mai largă în care trăiești, și nu separat de ea?” Aproximativ 30% vor „categoric” (iar 40% „într-o oarecare măsură”) un mod de a-L urma pe Isus „compatibil cu cultura”, și nu unul „separat”, iar aproximativ 30% spun nu (din acestea, 8 puncte procentuale răspund foarte hotărât).

Încă o întrebare nu e deloc simplă: „Este creștinismul rupt de realitate (out of touch with reality)?” Sunt mai mulți cei care răspund da decât cei care răspund nu: 47% spun că nu și-a pierdut legătura cu realitatea, dintre care 17% „absolut”. La celălalt capăt al scalei, 10% văd „categoric” o pierdere a legăturii cu realitatea, iar 43% „oarecum”. Creștinii practicanți din SUA răspund aici foarte diferit: 71% spun că nu e „out of touch with reality” (dintre care 59% foarte hotărât), iar 29% spun că da (dintre care 11% foarte hotărât).

Printre competențele necesare se numără (și aici pare să stea ambivalența) nu doar „countercultural courage”, ci și compasiunea.

E revelator să legăm aceste răspunsuri de alte afirmații despre respondenți și despre bisericile lor:

  • 97% sunt de acord că Biblia are o învățătură relevantă pentru lumea de azi. Doar 29% sunt total de acord că sunt echipați în bisericile lor ca să trăiască cu credincioșie într-o lume seculară.
  • La nivel personal, „people-pleasing” e un fenomen în această generație, inclusiv în mediul creștin: 19% dintre respondenți spun că au nevoie de aprobarea altor oameni ca să fie fericiți. 16% se consideră marginali.

În studiul „Faith for Exiles”, Barna a formulat teza că „ucenicii rezilienți”¹ se disting, printre altele, prin discernământ cultural și printr-un mod de viață care nu se conformează culturii. Printre competențele necesare se numără (și aici pare să stea ambivalența) nu doar „countercultural courage” (curajul de a-ți trăi credința și de a mărturisi despre ea, dar și înțelepciunea de a trăi alături de oameni care au alte convingeri de credință), ci și compasiunea (interes și înțelegere pentru nevoile celor defavorizați și marginalizați, precum și o compasiune care te împinge din inimă spre acțiuni active și conștiente și spre ajutor concret, inclusiv în cadrul activităților bisericii care unesc generațiile).

Concluzie și pașii următori

Pe scurt: trăsăturile Generației Z creștine din Germania

  • Văd clar că Isus a luat apărarea dreptății; motivație personală pentru dreptate relativ scăzută; la învățătura lui Isus, „adevărul” e mult mai important decât „binele”
  • Relativ puțini au o motivație puternică de a evangheliza
  • Păreri împărțite în privința întrebării dacă creștinismul și-a pierdut legătura cu realitatea; mulți își doresc ca ucenicia să fie legată de cultură, nu separată de ea

O trambulină pentru lucrarea ta cu tinerii
Întrebările următoare te pot ajuta să verifici rezultatele sondajului în propriul grup de tineri și să discutați temele mai în profunzime:

  • Ce îi răspunzi cuiva care spune că creștinismul și-a pierdut legătura cu realitatea?
  • Unde simți, în mediul tău, o tensiune între „a-L urma pe Isus” și „cultura” seculară?
  • În ce fel te poate sprijini biserica ta să trăiești ca ucenic al lui Isus în vremurile de azi?
  • Cât de motivat ești să vorbești cu alții (mai ales cu necreștini) despre credința ta? Ce experiențe ai? Ce obstacole există? Speri, în timpul discuției, că și celălalt va ajunge la credință?
  • Crezi că Isus și Biblia susțin dreptatea? Cât de important e asta pentru tine personal? Ce poți face concret tu sau biserica ta?
  • Vrei „să faci o diferență” în lume sau în mediul tău?
  • Poți argumenta că învățătura lui Isus sau creștinismul e un lucru „bun” pentru oameni și pentru lume?
  • Care ar putea fi motivele pentru care nu faci totuși ceva ce recunoști ca fiind bun și corect (de exemplu, să te implici pentru cei săraci)? Ce te poate ajuta să schimbi asta?
  • Cum se face că oamenii îi percep pe creștini ca „judgy” și se poate sau ar trebui să se facă ceva în privința asta?
  • Care ar putea fi motivul pentru care un tânăr creștin sau o tânără creștină se simte la margine sau ca un „people pleaser”?

⬅️ Înapoi la episodul 2
➡️ Continuă cu episodul 4

Resurse

Note

  1. Ucenici rezilienți = participă la viața bisericii cel puțin o dată pe lună și se implică nu doar la serviciile de închinare; încredere fermă în autoritatea Bibliei; dedicare personală față de Isus și credință în moartea și învierea Lui; dorința de a schimba societatea, pornind de la credință.

Versiunea în limba română: octombrie 2026