Din seria de devoționale „De ce cred”
În această serie de devoționale pătrundem în inima credinței creștine. Fiecare lecție ne provoacă nu doar să acceptăm „ce” credem, ci și să înțelegem „de ce” credem. O călătorie de descoperire, ca să ne ancorăm bine credința.
Fiecare lecție este plină de informații interesante și de teme de discuție. De aceea, unele întâlniri de grup ar putea deveni prea lungi. Dacă se întâmplă asta, nu ezita să alegi un moment potrivit în care să opriți discuția și s-o continuați data viitoare.
Lecția 1: De ce cred în creștinism
Aici descoperim ce deosebește creștinismul de alte credințe și de ce este considerat singura cale adevărată spre Dumnezeu.
Lecția 2: De ce cred că Dumnezeu este real
Analizăm diferite argumente și dovezi care susțin existența lui Dumnezeu. Vedem cum putem ști că Dumnezeu este real și de ce credem în El.
Lecția 3: De ce cred că Isus este important
Această lecție le dă tinerilor ce le trebuie ca să răspundă neînțelegerilor obișnuite și prezentărilor false despre viața, moartea și învierea lui Isus Cristos. Punem accent pe fapte solide și pe argumente.
1. Tinerii înțeleg argumentele care arată că Isus a trăit, a murit și a înviat dintre cei morți.
2. Tinerii sunt atinși de însemnătatea învierii.
3. Tinerii sunt motivați să apere învierea lui Isus.
Teme:
Creștinism, răstignire, credință, Evanghelie, cunoașterea lui Isus, înviere, adevăr
Spărgător de gheață: Adevăr sau înșelăciune?
⏱ 12 minute
În această activitate descoperim cât de ușor pot fi păcăliți oamenii și cât de important este să deosebim adevărul de ficțiune.
Pregătire
Înainte de activitate, alege un voluntar căruia îi spui secretul. Explică-i cum va funcționa trucul.
Alegerea obiectului
Roagă-l pe voluntar să iasă din cameră. Apoi lasă grupul să aleagă la întâmplare un obiect din cameră.
Indiciul
Când voluntarul se întoarce, îi pui întrebări despre diferite obiecte din cameră. În întrebarea care vine imediat înaintea obiectului ales, folosește cuvântul „frumos” sau „minunat” (ori alt cuvânt asupra căruia v-ați înțeles). Acesta este indiciul pentru voluntar.
1. Obiectul este lampa? Voluntarul va spune „Nu”.
2. Este scaunul de lângă Andrei? Voluntarul va spune „Nu”.
3. Este tabloul frumos de pe perete? Voluntarul va spune „Nu”.
4. Este ceasul? Voluntarul va spune „Da”, pentru că aceasta este întrebarea de după cuvântul „frumos”.
Variantă
O altă posibilitate este să-i citești voluntarului o listă de obiecte, după aceeași logică.
Ai grijă ca obiectul să fie ales la întâmplare de cineva, ca să nu bănuiască nimeni nimic, și repetă trucul de câteva ori înainte să-i dezvălui grupului secretul.
Dezvăluirea
După ce ai făcut trucul de câteva ori, spune-le tuturor secretul.
Spune: Un truc este ceva menit să păcălească. Aici am trișat puțin ca să vă păcălim.
Mulți oameni au încercat să susțină că Isus a fost un impostor și mulți au crezut aceste înșelăciuni. Dar niciuna dintre aceste afirmații nu este logică.
Introducere
⏱ 5 minute
Întrebarea „De ce este Isus important?” ți se poate părea ciudată. Dacă mergi de ceva vreme la biserică, știi că aproape totul se învârte în jurul lui Isus. Și totuși, El rămâne cea mai controversată figură din istoria bisericii.
Cum putem fi siguri că a trăit cu adevărat? Cum putem ști că a făcut ce scrie Biblia despre El? De unde știm că nu Și-a înscenat moartea? Cum putem dovedi că a înviat cu adevărat dintre cei morți? Vom încerca să răspundem la trei întrebări:
- Cum putem fi siguri că Isus a trăit cu adevărat?
- Cum putem fi siguri că Isus a murit?
- Cum putem fi siguri că Isus a înviat dintre cei morți?
Aprofundare
⏱ 45 de minute
📖 CITIȚI 1 Corinteni 15:1-2
Haideți să începem cu cele mai elementare întrebări. De unde știm că Isus a trăit?
#1 Dovezi că Isus a trăit
Vă citesc un fragment dintr-un articol intitulat „Why the historical Jesus did not exist” (De ce Isus cel istoric nu a existat). Articolul încearcă să demonstreze că Isus nu a existat.
„Nu există nicio înregistrare istorică din acea vreme despre Isus! Nicio sursă scrisă romană, grecească sau iudaică din perioada respectivă (cu excepția Evangheliilor) nu menționează un Isus sau un Cristos istoric. Numele «Cristos» este menționat în câteva texte de mai târziu (Tacit, Suetoniu, Pliniu cel Tânăr), dar numai ca numele idolului pe care îl adoră creștinii. Nici măcar nu știm cine au fost autorii Evangheliilor și nu avem manuscrisele originale. Avem doar copii ulterioare ale unor copii ale unor copii ale unor copii... ale unor originale considerate pierdute. Iar la fiecare copiere, copistul se simțea de regulă liber să schimbe detalii sau să rescrie părți întregi din manuscris. [...] Povestea lui Isus a fost la început o narațiune alegorică, bazată în parte pe mitul iudaic al exodului și pe Iosua/Isus ben Nun, urmașul lui Moise, pe mitul iudaic al Mesiei și pe mitul păgân, foarte răspândit, al omului-zeu Dionysos-Osiris, care moare și învie. Creștinii needucați de mai târziu din Roma, care nu au înțeles sensul mai adânc al textelor, au început să ia aceste povești alegorice în sens literal, și așa s-a născut creștinismul literar pe care îl cunoaștem.”
Într-o lume în care oamenii cred tot felul de lucruri și își orientează viața după ele, foarte puțini cred cu adevărat că Isus nici măcar nu a existat. În fragmentul pe care tocmai l-am citit, aproape fiecare punct are un contraargument simplu. Haideți să ne uităm la aceste șase argumente.
1. „Nu există nicio înregistrare istorică din acea vreme despre Isus.”
Aici ceva nu se leagă. Articolul spune „cu excepția Evangheliilor”. Iar Evangheliile sunt de acord: Isus a trăit. Ele ne spun unde S-a născut, cum a venit pe lume, pe unde a umblat, când a murit și așa mai departe. Autorul susține că textele au fost copiate de atâtea ori încât și-au pierdut credibilitatea. Este un argument slab, la care vom reveni mai târziu.
2. „Numele «Cristos» este menționat în câteva texte de mai târziu (Tacit, Suetoniu, Pliniu cel Tânăr), dar numai ca numele idolului pe care îl adoră creștinii.”
E adevărat că Tacit și Pliniu cel Tânăr nu au crezut în Isus. Dar faptul că Îl recunosc pe Isus doar ca nume al unui idol nu ne spune încă nimic despre întrebarea dacă a trăit sau nu.
3. „Nici măcar nu știm cine au fost autorii Evangheliilor...”
Ba știm foarte bine. Mărturiile istorice ale părinților bisericii ne arată cine au fost autorii. Ei au atribuit Evangheliile autorilor numiți în Biblie.
4. „...și nu avem manuscrisele originale.”
Poate că nu avem scrierile originale (deși unii cred că avem), dar avem copii realizate la mai puțin de 100 de ani după originale. Pentru documente antice, acest lucru este destul de rar.
5. „Iar la fiecare copiere, copistul se simțea de regulă liber să schimbe detalii sau să rescrie părți întregi din manuscris.”
Nu este chiar așa. Copiștii care au făcut aceste copii au fost foarte exacți și conștiincioși. Și chiar dacă au greșit, existau mecanisme de verificare și de corectare. În plus, în copiile pe care le avem nu există diferențe semnificative care să schimbe sensul. Ori au fost foarte atenți, ori au modificat toate copiile, ca ele să fie, din întâmplare, toate la fel.
6. „Creștinii needucați de mai târziu din Roma...”
Nu este adevărat. Pavel era un om bine educat. Luca era medic și istoric. Afirmația că erau needucați stă pe picioare șubrede.
Dacă ne uităm la fapte, este puțin probabil ca Isus să nu fi existat. Există multe indicii ale existenței Lui, nu doar în Biblie. Iată câteva lucruri pe care diferiți autori necreștini le-au consemnat despre El:
- Isus a fost un învățător evreu.
- Mulți oameni credeau că a făcut minuni.
- Unii credeau că este Mesia.
- Conducătorii evrei nu L-au acceptat.
- A fost răstignit sub Ponțiu Pilat.
- Deși a murit, urmașii Lui I-au răspândit mesajul dincolo de Palestina, iar în anul 64 d.Hr. ajunsese până la Roma.
- Oameni de tot felul I s-au închinat ca lui Dumnezeu.
Sunt multe fapte clare, consemnate de mulți oameni. Dacă vă uitați la toate aceste informații, mai ales și la indiciile din Evanghelii, despre care vom mai vorbi, devine clar: Isus a trăit cu adevărat. Haideți să trecem acum la punctul următor.
#2 Dovezi că Isus a murit
Un lucru este că Isus a trăit. Dar devine mai complicat când vorbim despre faptul că a murit cu adevărat, așa cum scrie în Biblie.
📖 CITIȚI Marcu 15:15-41 (lasă-i pe tineri să citească textul pe rând, în fragmente scurte)
Din acest pasaj aflăm că:
- Isus a fost biciuit.
- A fost batjocorit de soldați.
- L-au îmbrăcat într-o haină de purpură și I-au pus pe cap o cunună de spini.
- A fost răstignit.
- Pe hainele Lui s-au aruncat sorți.
- În timp ce atârna pe cruce, deasupra Lui era pusă o inscripție.
- Nu era singur: lângă El au fost răstigniți doi tâlhari.
- Timp de trei ore s-a făcut întuneric în mijlocul zilei.
- Isus a strigat de pe cruce.
- I s-a oferit ceva de băut, dar El a refuzat.
- Perdeaua din Templu s-a rupt.
📖 CITIȚI 1 Corinteni 15:3
Am putea vorbi acum despre jertfă și răscumpărare, dar hai să o spunem mai simplu: dacă Isus nu ar fi murit, mântuirea noastră nu ar fi fost posibilă. Și, deși Biblia relatează moartea Lui, există totuși sceptici. Dar dacă ne uităm mai atent la practicile brutale ale biciuirii și răstignirii, devine clar că Isus a murit cu adevărat.
Iată câteva fapte despre biciuire, ca să completăm ce nu știm.
Biciuirea
Biciuirea era o pedeapsă extrem de brutală, folosită de romani:
- De multe ori erau 39 de lovituri, dar uneori și mai multe.
- Loviturile erau date de biciuitori profesioniști, de regulă soldați romani.
- Se folosea un bici special, al cărui capăt se despărțea în 9 curele de piele.
- De aceste curele erau prinse obiecte ascuțite, cum ar fi oase, sticlă și pietre.
- Biciuirea mergea de la partea de sus a spatelui până la gambe.
- Din cauza forței loviturilor și a obiectelor ascuțite se puteau produce răni adânci, care uneori lăsau la vedere mușchi, vene și chiar organe interne.
- Unele victime mureau doar din cauza acestei biciuiri.
- Pierderea masivă de sânge putea duce la o stare de șoc.
Biblia spune doar că Isus a fost biciuit. Dacă nu am ști ce înseamnă biciuirea, am putea crede, cum susțin unii, că Isus Și-a înscenat moartea. Dar ținând cont de această brutalitate extremă, așa ceva este greu de imaginat.
Răstignirea
Răstignirea era una dintre cele mai crude metode de execuție folosite de romani:
- Brațele lui Isus au fost întinse pe bârnă și bătute în cuie.
- Cuie lungi (de 13 până la 18 cm) au fost bătute prin încheieturile mâinilor Lui, exact pe unde trece nervul median, ceea ce provoca dureri extrem de puternice.
- A fost ridicat cu această bârnă pe stâlpul vertical.
- Și picioarele I-au fost bătute în cuie.
- Această poziție și greutatea corpului făceau ca articulațiile umerilor să se disloce (lucru profețit în Psalmul 22).
- Din cauza poziției de răstignire, Isus putea respira doar cu greu. Trebuia să se împingă în sus ca să respire, iar de fiecare dată spatele biciuit se freca de lemnul aspru.
Înțeleg că e greu de ascultat. E în regulă să vă arătați emoțiile. Când știm cât de extremă a fost situația, nu rămâne nicio îndoială că Isus a murit cu adevărat.
După ce Isus a murit, un soldat roman L-a împuns cu o suliță în coastă. De obicei, romanii le zdrobeau fluierele picioarelor celor răstigniți, ca să le grăbească moartea. La Isus nu a fost nevoie. Când L-au împuns în coastă, a ieșit sânge și apă, ceea ce arată că inima Lui se oprise și că se adunase lichid în plămâni.
Un medic a fost întrebat odată ce crede despre starea lui Isus, după aceste descrieri. Răspunsul lui a fost clar: „Isus era cu siguranță mort. Nu există nicio îndoială.”
#3 Dovezi că Isus a înviat
Există teorii care susțin că Isus a supraviețuit biciuirii, cununii de spini, drumului spre cruce, răstignirii și străpungerii inimii. Alții spun că a murit, dar nu a înviat dintre cei morți. Haideți să ne uităm la un pasaj din Epistola întâi către corinteni.
📖 CITIȚI 1 Corinteni 15:4-8
Există multe indicii că învierea s-a întâmplat cu adevărat. Haideți să ne uităm mai atent la aceste dovezi și să le punem criticilor câteva întrebări: De ce există biserica creștină? Dacă Isus nu a înviat, ce facem noi aici? De ce a luat ființă biserica? De ce s-a răspândit mesajul?
- De ce există biserica creștină, dacă Isus nu a înviat cu adevărat?
Critica este permisă. E adevărat, un grup de oameni ar fi putut hotărî să întemeieze o biserică. Dar toate aceste dovezi nu pot fi înlăturate atât de ușor.
- De ce a fost mutată ziua de închinare de sâmbătă pe duminică?
Dacă Isus nu a înviat, de ce au renunțat oamenii la sâmbătă ca zi de închinare și au început să se închine duminica, în presupusa zi a învierii?
- De ce avem scrieri ca Noul Testament, care afirmă că Isus a înviat?
Mai multe persoane, ca Matei, Petru și Ioan, au contribuit la aceste texte. Luca, un istoric respectat, a relatat și el despre înviere. Dacă aceste relatări ar fi fost false, nu le-ar fi infirmat cineva?
- Unde este trupul lui Isus?
Dacă nu a înviat, unde a dispărut trupul Lui?
1. Ucenicii au furat trupul. Dar de ce? Doar ca să răspândească o poveste neadevărată? Și cum ar fi reușit să-i doboare pe paznici, să mute piatra mormântului și să ia trupul fără să-i vadă cineva? De ce nu a fost găsit niciodată?
2. Isus nu a fost îngropat niciodată. Este puțin probabil. Toate Evangheliile relatează că a fost îngropat de Iosif din Arimateea. Dacă nu a fost îngropat, ce s-a întâmplat cu trupul Lui?
3. Isus a supraviețuit și a scăpat. Ideea pare nerealistă, dacă ne gândim în ce stare era Isus. Isus fusese biciuit și răstignit. Avea oasele la vedere, mâinile și picioarele străpunse, inima și plămânii sfâșiați și umerii dislocați. Dacă Isus ar fi supraviețuit biciuirii și răstignirii, ar fi trebuit, în starea descrisă,
- să se elibereze din vreo 34 de kilograme de giulgiuri și miresme (cum se obișnuia pe atunci),
- să rostogolească o piatră din șanțul în care stătea,
- să se lupte cu paznicii sau să se strecoare pe lângă ei
- și să se ascundă fără să fie văzut,
- fără să lase o urmă de sânge,
- fără să obosească sau să leșine.
4. Femeile au mers la mormântul greșit. Unii cred că femeile au ajuns din greșeală la un mormânt gol. Dar chiar și în durerea și tulburarea lor, și-ar fi amintit care era mormântul potrivit. Iar dacă ar fi vestit că Isus a înviat, autoritățile ar fi găsit cu siguranță repede mormântul corect.
- Cum rămâne cu arătările lui Isus după înviere?
Pavel relatează că Isus S-a arătat apostolilor, unui grup de 500 de oameni, lui Pavel însuși și altora. Acest pasaj din Epistola întâi către corinteni este o mărturisire de credință veche, pe care Pavel a preluat-o în scrisoarea lui. Această apropiere de evenimentul învierii îi dă relatării și mai multă credibilitate. Un contraargument este presupunerea că, în durerea și necazul lor, creștinii au avut halucinații cu Isus. Psihologii resping această teorie, pentru că halucinațiile în masă sunt extrem de rare. (Cum S-ar fi putut arăta atunci Isus la 500 de oameni deodată?) Și nu numai atât: dacă au avut halucinații, de ce nu s-a dus pur și simplu cineva la mormânt, să arate spre trup și să lămurească lucrurile?
- De ce martirii?
Martiriul apostolilor (cu excepția lui Ioan) este un alt argument puternic pentru înviere. De ce și-ar fi riscat acești oameni viața, și până la urmă și-ar fi pierdut-o, dacă nu ar fi fost ferm convinși de înviere?
Alte dovezi convingătoare, pe scurt:
- Surse autentice, de exemplu mărturisirea de credință a bisericii timpurii din Epistola întâi către corinteni, confirmă învierea.
- Marcu redă o relatare a învierii dintr-o perioadă foarte timpurie. Asta arată că povestea învierii nu s-ar fi putut răspândi fără să fie infirmată de adevăr.
- Dacă mormântul nu ar fi fost gol, cineva ar fi găsit trupul și ar fi dat în vileag înșelătoria.
- Spre deosebire de poveștile de mai târziu, mai încărcate, relatarea biblică a învierii este simplă și directă.
- Relatarea despre femeile care găsesc mormântul gol pledează pentru adevărul ei, pentru că în cultura de atunci femeilor nu li s-ar fi dat niciodată un rol atât de important.
- Primii evrei nu s-au întrebat dacă Isus a înviat, ci: „Unde este trupul Lui?” Credeau că cineva a furat trupul. De ce? Văzuseră mormântul gol și căutau explicații.
Concluzie
⏱ 5 minute
📖 CITIȚI 1 Corinteni 15:12-19
Putem discuta ore întregi despre apologetică, dar un lucru rămâne de necontestat: dacă Isus este la fel de mort ca alți lideri religioși (Buddha, Mahomed, Joseph Smith și alții), atunci credința noastră se bazează pe o minciună și am fi fără speranță. Dar haideți să citim începutul versetului 20.
📖 CITIȚI 1 Corinteni 15:20
Dumnezeul nostru a biruit moartea. Mai devreme am spus că, dacă Isus nu ar fi murit, mântuirea noastră nu ar fi fost posibilă. Hai să ducem gândul mai departe: dacă Isus nu este viu, atunci nici noi nu avem viață veșnică. Haideți să-I mulțumim lui Dumnezeu și să-L lăudăm pentru că L-a trimis pe Isus, care S-a jertfit pentru noi.
Rugăciune
⏱ Rugați-vă cât timp aveți nevoie
Acest devoțional a fost creat de Teen Sunday School Place și a apărut prima dată în limba engleză, cu titlul „Lesson 3: Why I Believe Jesus is important”. Versiunea în limba română: Pulse. Gratuit pentru lucrarea ta cu tinerii. Ce ai voie să faci cu acest material: Termeni de utilizare.
