„Cei iertați iartă”: devoțional scurt cu un obiect

Introducere

Acesta este Iosif. Iar acesta este un pai care merge adânc, până la inimă.

Și din paiul acesta iese ce este în inimă. La fel e și la noi. Ce este în inima noastră iese din nou afară din noi, ca prin paiul acesta. Dar să ne întoarcem la Iosif.

Devoționalul cu obiect

Iosif avea unsprezece frați. Imaginați-vă cum era la micul dejun! Într-o zi, Iosif a primit de la tatăl lui, Iacov, o tunică nouă, colorată și foarte frumoasă. Pentru că Iacov îl iubea pe Iosif în mod deosebit. Iar Iosif era în al nouălea cer. Nici nu mai voia să și-o dea jos. Poate că făcea chiar și duș cu ea.

Frații lui Iosif au devenit tare geloși. Nici nu e de mirare. Și ei voiau o tunică ca asta.

Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, Iosif mai avea și niște vise ciudate. S-a dus la frații lui și le-a povestit: „Hei, fraților, am visat că eu sunt cel mai mare. Un rege, în fața căruia vă plecați toți!”

Deci, un mic sfat de la mine. Chiar dacă ai un vis de felul ăsta, mai bine nu le povestești fraților tăi. Se pare că Iosif nu știa asta. Acum frații lui îl urau și mai mult. Vorbeau urât despre el, îi făceau zile fripte, nu-l puteau suferi deloc.

Ce credeți, ce a făcut asta în inima lui Iosif?

Asta nu rămâne afară. Asta intră adânc înăuntru.

Și într-o zi, când erau singuri cu Iosif, frații l-au înșfăcat, i-au smuls tunica cea frumoasă și au vrut să-l omoare. Imaginați-vă! Propriii lui frați. Dar nu toți au fost de acord. Așa că au hotărât să-l vândă în schimb unui negustor de sclavi. Acesta l-a dus pe Iosif departe, în Egipt, și l-a vândut acolo ca sclav. Iar tatălui lor, frații i-au spus că Iosif a murit.

Iosif a fost trădat și vândut. De propria familie. Departe de casă, departe de tata, și nimeni nu vine să te salveze.

În Egipt n-a fost mai bine. Iosif a muncit din greu. 11 ani a trudit ca sclav. A făcut totul cum trebuie și totuși, într-o zi, a fost acuzat de ceva ce nu făcuse niciodată. Așa a ajuns Iosif la închisoare. Nevinovat.

Cunoașteți asta? N-ai greșit cu nimic și totuși vina cade pe tine?

Și apoi a stat acolo. În închisoare, într-o țară străină. Luni. Ani. Toți îl uitaseră.

Și asta intră adânc înăuntru.

Uitați-vă la asta. Așa arată când furia și rănile se adună în noi. Și vă amintiți? Ce e înăuntrul nostru…

…iese din nou afară.

Ce s-a adunat poate înăuntrul tău? Poate cineva te-a jignit deja. Poate chiar săptămâna asta. Poate te cerți des cu frații tăi și asta te înfurie. Poate colegii de clasă te necăjesc și te doare burta de fiecare dată când mergi la școală.

Dacă ASTA e în Iosif, ce credeți că iese din el când o să-și revadă frații?

Dar povestea nu se termină aici. Pentru că Dumnezeu nu-l uitase pe Iosif. Într-o noapte, faraonul, regele Egiptului, a avut un vis înfricoșător. Faraonul s-a trezit lac de sudoare și avea nevoie de cineva care să-i explice ce înseamnă visul. Cineva i-a spus că e unul în închisoare care se pricepe la vise: Iosif.

Așa că l-au adus pe Iosif. Și el i-a explicat faraonului visul: „Trebuie să te pregătești pe tine și toată țara și să strângi provizii timp de 7 ani. Pentru că după aceea vor veni 7 ani de foamete.”

Faraonul a fost atât de impresionat, încât l-a scos pe Iosif din închisoare și l-a făcut al doilea cel mai puternic om din tot Egiptul, ca să aibă grijă ca țara să fie pregătită pentru foamete. Tare, nu? Iosif a ajuns din prizonier prinț, într-o singură zi.

Și după 7 ani a venit cu adevărat foametea. Au trecut prin foametea asta și frații lui Iosif și tatăl lui. Nu mai aveau nimic de mâncare. De aceea Iacov, tatăl lui Iosif, i-a trimis pe frați în Egipt să cumpere mâncare. Și acolo au căzut în genunchi în fața prințului puternic și s-au plecat adânc.

Habar n-aveau cine stătea în fața lor. Dar Iosif i-a recunoscut imediat. Știa cine îngenunchea ACOLO în fața lui.

Gândiți-vă puțin. Acum Iosif are TOATĂ puterea. Poate să le facă fraților lui tot ce vrea. Sunt complet la mâna lui. Ar putea să-i arunce în închisoare. Ar putea să-i facă sclavi, exact cum i-au făcut ei lui. Ar putea să se răzbune pe ei cum se cuvine.

Și vedem ce s-a adunat în el. Ce credeți, ce iese acum din el?

Iosif s-a uitat la frații lui. Și ochii i s-au umplut de lacrimi. „Eu sunt”, a strigat. „Eu sunt Iosif, fratele vostru!”

Frații s-au speriat de moarte. Credeau că acum vine pedeapsa.

Dar Iosif a zis: „Nu vă temeți. Răul pe care l-ați făcut, Dumnezeu l-a folosit ca să facă din el ceva bun.” Și apoi i-a îmbrățișat. Pe toți. I-a iertat. Nu i-a pedepsit, i-a salvat. A adus toată familia în Egipt, unde erau în siguranță și aveau destulă mâncare.

Stați puțin. Cum e posibil așa ceva? În Iosif ar trebui să fie ASTA.

Vă spun un secret. Iosif nu era pur și simplu un om mai drăguț decât noi. Iosif n-a putut face asta prin propria lui putere. Niciunul dintre noi nu poate. Când cineva a fost foarte rău cu tine, nu poți să apeși pur și simplu pe un buton, și gata, furia a dispărut. Secretul era că Iosif trăise toată viața cu Dumnezeu și Dumnezeu l-a umplut pe dinăuntru.

Și asta vă arăt acum.

Balonul este Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt. Când credem că Isus a murit pe cruce pentru tot răul pe care îl facem altora și pe care alții ni-l fac nouă și a luat asupra Lui toată durerea asta, toată furia asta, și Îi cerem să le ia de la noi și să vină în viața noastră, pentru că de acum vrem să ne trăim viața cu Isus, atunci se întâmplă asta:

Vedeți? Când Isus ne umple, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, vine în viața noastră, în inima noastră, și împinge afară furia și tot ce e negativ și s-a adunat în noi. Și uitați-vă unde ajunge.

La Isus. Pentru că Isus a plătit deja pe cruce pentru asta. Pentru ce ți-au făcut ȚIE alții. Și pentru furia ta, frica ta, pentru tot. Și toate astea poți să I le dai Lui. Pe cont propriu nu reușești, cel puțin nu pe termen lung. Cu El, da.

Aplicație

La fel ca Iosif, poți să ierți, pentru că Duhul lui Dumnezeu trăiește în tine.
Poți să ierți, pentru că Isus te-a iertat.
Pentru că Isus ți-a făcut bine, poți să faci bine.

Dar asta nu înseamnă că putem spune pur și simplu: „Iert și, gata, acum totul e din nou bine.” Nu. Când am fost răniți pentru că cineva ne-a făcut rău, e nevoie și de timp. Inima noastră are nevoie de timp ca să se vindece.

Iertarea nu înseamnă că după aceea nu ne mai doare.

Imaginează-ți că îți rupi un picior. Ce ai face atunci?

Te-ai duce la doctor, pentru că știi că el te va ajuta ca piciorul să se sudeze bine. De cele mai multe ori însă vii acasă cu ghips, iar osul mai are nevoie de timp până se sudează și poți să te sprijini din nou cu totul pe picior.

Ce s-ar întâmpla dacă nu te-ai duce la doctor? Osul s-ar putea suda strâmb și ai putea avea dureri tot timpul când mergi.

La fel e și cu iertarea. Când alegem să nu iertăm, ne poate fi rău tot timpul. Rănile noastre nu se pot vindeca. Dar când mergem la Isus, care poate să ne îngrijească rănile din inimă, și Îi cerem să ne ajute să iertăm, o să vedem cum rănile acestea dor tot mai puțin cu timpul și se vindecă.

Mai mult, o să vedem cum, prin asta, și alți oameni își găsesc vindecarea rănilor din inimă.

Când Iosif i-a iertat pe frații lui și le-a spus să nu se teamă, ei nu au mai avut de ce să se teamă și au putut primi iertarea aceasta. Rana lor, că nu fuseseră iubiți de tatăl lor la fel de mult, a putut astfel să se vindece.

Poți să ierți, pentru că Isus te-a iertat.
Pentru că Isus ți-a făcut bine, poți să faci bine.

De exemplu, dacă cineva îți ia pachețelul din pauză și îl mănâncă fără să te întrebe, iar tu afli, probabil că o să te înfurii. Atunci nu te duce imediat la persoana aceea. Vorbește mai întâi cu Isus. El te ajută cu furia ta și te ajută să ierți.

Când te duci apoi la persoana aceea, ai putea să-i spui: „M-a durut că mi-ai luat pachețelul. Puteai să mă întrebi dacă poți să iei și tu puțin. Aș fi împărțit cu drag cu tine. Dacă vrei, mâine îți aduc ceva. Ce ți-ar plăcea?” Persoana aceea probabil o să creadă că nu mai ești în toate mințile și o să te întrebe: De ce nu te-ai supărat pe mine?

Atunci poți să spui: M-am înfuriat, dar I-am dat furia mea lui Isus și El m-a ajutat cu ea. El e cel mai bun prieten al meu. Vrei să-L cunoști?

Ce alte idei mai aveți?

Încheiere

Acum facem așa. Luăm o clipă și ne gândim la ultimele zile. O să pun puțină muzică pe fundal, în timp ce împart foi și pixuri.

De îndată ce ai o foaie și un pix, ia-ți timp să te gândești la următoarele:

Cu cine vrei să mai lămurești ceva ce s-a întâmplat în ultimele zile sau săptămâna trecută? Cui vrei să-i ceri iertare sau pe cine vrei să ierți?

Scrie asta. Vorbește cu Isus despre asta. Roagă-L să te ajute. Dacă mai ai ceva de lămurit cu cineva, vorbește cu persoana aceea cât mai curând.

Versiunea în limba română: octombrie 2026