Elementele descrise mai jos îți oferă mai multe moduri de a aborda tema întâlnirii. Tu alegi dacă le folosești pe toate sau doar unul dintre ele. Sunt instrumente pentru tine: tu decizi cum le folosești. Important:
- Fii flexibil și adaptează activitățile la dinamica grupului și la timpul pe care îl ai. Nu vei putea include toate elementele într-o singură întâlnire.
- Ai grijă ca toți participanții să fie implicați și să se simtă bine.
- Lasă suficient loc pentru reflecția personală și subliniază cât de important este un feedback sincer și deschis.
- Fii atent la reacțiile emoționale, mai ales când e vorba de subiecte personale.
Exercițiu experiențial „Pumnul de piatră”
⏱ 20 de minute
Cum se joacă
- Jucați în echipe, unii împotriva altora (în funcție de mărimea grupului: între 2 și 4 echipe).
- Scopul este să construiți împreună, din scaune, cel mai înalt turn stabil. Turnul trebuie să stea singur cel puțin 10 secunde, fără să fie ținut și fără vreun sprijin din afară (de exemplu un perete sau un zid).
- Fiecare persoană își ține piatra în mână pe toată durata jocului.
- Mâna cu piatra nu are voie să fie folosită la construit. Dacă cineva o folosește (chiar și numai degetele), trebuie să-și lase piatra jos, iar echipa adversă primește 1 punct. La fel și dacă piatra cade din greșeală.
- Cine construiește cel mai înalt turn primește 10 puncte.
- Pentru fiecare piatră „pierdută” de echipa voastră, echipa adversă primește 1 punct în plus.
- Regula secretă (n-o dezvălui): cine trebuie să-și lase piatra jos sau o lasă jos intenționat poate construi cu ambele mâini, dar primește 1 punct de penalizare. Dacă toată echipa își lasă pietrele jos, echipa primește 20 de puncte în plus.
Indicații de siguranță
- Folosiți scaune solide, care se pot stivui
- Păstrați distanța dintre echipe
- Nu aruncați scaunele și nu izbiți cu ele
- Opriți exercițiul dacă apare un pericol imediat
Ce s-a întâmplat la noi: Unii au folosit din reflex mâna cu piatra ca să se apere pe ei și pe alții de scaunele care cădeau. La început au fost dezamăgiți, dar apoi au simțit cât de liber puteau construi și au putut să-și ajute echipa în mod deosebit, pentru că piatra nu-i mai încurca. A fost bine și de folos pentru reflecția de după.
Uneori credem că pierdem dacă dăm drumul.
Dar dacă tocmai faptul că dăm drumul ne face liberi?
În joc ați fi putut să dați drumul la ceva: ca să fiți liberi, ca să construiți mai repede, ca să realizați mai mult. Dar mulți dintre voi și-au ținut strâns piatra. Poate pentru că voiați să câștigați? Poate pentru că nu voiați să le dați celorlalți prea multe puncte?
Piatra din mâna voastră e ca vina pe care uneori o ținem strâns. E durerea pe care o simțim când alții ne rănesc și ne greșesc. Deseori ne agățăm de durerea aceasta și de vina aceasta. Petru, un prieten al lui Isus, L-a întrebat odată ce să facă cu o astfel de vină.
Ne uităm acum împreună la un videoclip despre asta.
Video „Sclavul nemilostiv”
⏱ 3 minute
Aprofundare
⏱ 10 minute
📖 Citește Matei 18:21-35
Împăratul iartă o datorie de neînchipuit de mare.
Dar sclavul se agață de datoria mică a confratelui său.
Sclavul se poartă fără milă, fie pentru că nu prețuiește mila împăratului și nu-i este recunoscător pentru ea, fie pentru că n-a înțeles în inima lui ce înseamnă ea cu adevărat.
Poate că în inima lui nu e încă liber, se agață pe dinăuntru de propria datorie și de aceea nu-i poate ierta confratelui său datoria.
Deseori nu înțelegem cât de mari sunt iertarea și mila pe care le-am primit prin moartea și învierea lui Isus. Poate credem că ne putem plăti datoria prin fapte bune și așteptăm același lucru și de la oamenii din jurul nostru.
Isus și Tatăl (împăratul) ne iartă totul, fără să fie nevoie să dăm ceva înapoi, pentru că știu că nu putem. Dar uneori credem că mai avem ceva de plătit, deși umblăm cu Isus, și suntem fără milă cu ceilalți, pentru că n-am înțeles ce a făcut Isus pentru noi. Ne ducem vina la cruce și o luăm apoi înapoi cu noi, și de aceea ne agățăm de vina altora: pentru că noi înșine n-am trăit ce înseamnă să dai drumul unei vini.
Dar dacă tocmai faptul că dăm drumul ne face liberi?
În țări din Asia de Sud-Est, cum sunt Vietnamul, Laosul sau Filipinele, există de secole un truc pentru a prinde maimuțe. Macacilor care trăiesc acolo le plac mai presus de orice bananele coapte și dulci. Așa că țăranii iau o nucă de cocos mare, o scobesc și pun înăuntru o banană dulce. Pe lângă asta, taie în nuca de cocos o gaură exact atât de mare cât să-și poată băga o maimuță mâna prin ea. Atârnă apoi capcana într-un copac și așteaptă. De obicei nu durează mult până vine un macac, simte mirosul dulce al bananei și își bagă mâna prin gaura îngustă în nuca de cocos. Maimuța apucă banana și, în clipa aceea, e prinsă. Gaura din nuca de cocos e atât de îngustă, încât nu-și mai poate scoate brațul cât timp ține banana strâns în pumn. De fapt, maimuța ar trebui doar să dea drumul bananei ca să se elibereze. Dar maimuța nu poate face asta. Iubește banana prea mult ca să-i dea drumul și să-și scoată brațul din capcană. (Axel Ebert, conducătorul Serviciilor misionare ale Bisericii Evanghelice din Baden, Germania; textul original e în germană)
Principiul simplu din spatele capcanei pentru maimuțe: dacă nu dă drumul, maimuța nu mai scapă.
Ar putea fi liberă dacă ar da drumul.
Noi nu ne băgăm mâinile în nuci de cocos ca să înfulecăm lacomi o banană. Bananele nu au un asemenea efect asupra noastră.
Dar ne agățăm de vină.
Ce se întâmplă însă când ne agățăm de vina altora?
Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său. (Matei 18:35)
Nu mai suntem liberi. Vom vedea că ne luăm iar și iar vina înapoi de la cruce, pentru că nu lăsăm vina celorlalți la Isus.
În Coloseni 3:13-14, Pavel ne cheamă să facem următoarele: …îngăduindu-vă unii pe alții și iertându-vă unii pe alții dacă cineva are o plângere împotriva altcuiva. Așa cum v-a iertat Domnul, tot astfel să vă iertați și voi! Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii!
În exercițiu ați trăit faptul că piatra v-a încurcat. A fost mult mai greu să stivuiți scaunele. Riscul ca voi sau colegii voștri de echipă să vă răniți a fost mai mare, pentru că ați avut mai puține mâini libere ca să țineți scaunele.
Cine se agață de vină pune în pericol ceea ce ar trebui să crească sau să fie construit.
Relațiile, încrederea, spiritul de echipă: toate încep să se clatine când nu dăm drumul vinei.
Ce ții tu strâns nu te privește doar pe tine, ci întregul.
Neiertarea nu e niciodată doar „treaba mea”: ea îmi influențează comunitatea.
Poate v-a fost teamă să-i lăsați celeilalte grupe un punct.
Când nu iertăm, deseori ne sabotăm singuri.
Ne agățăm din principiu și pierdem astfel libertatea pe care ne-o dă Isus.
Cine și-a lăsat piatra jos a putut stivui mai liber, mai stabil și mai țintit.
Cine dă drumul devine mai capabil să acționeze. Poți acționa mai constructiv.
Pasul următor
⏱ 3 minute
Ia-ți piatra. Uită-te la ea. Întreabă-te: ce mi-e greu să iert? De ce mă agăț?
Scrie asta în gând pe piatra ta și du-o la cruce (sau las-o simbolic jos în fața ta).
Spune-I lui Isus:
Isuse, mulțumesc că m-ai iertat.
Amintește-mi ce ai făcut pentru mine.
Ajută-mă să-l iert pe …
Iată piatra mea, vina lui … pe care am ținut-o strâns până acum. O las la Tine, la cruce. Las la Tine vina aceasta și îl iert pe …
Pentru că am primit iertarea, pot să dau drumul și devin liber.
Amin.
Grupuri mici
⏱ 20 de minute
Discutați în grupuri mici despre aceste întrebări:
Versiunea în limba română: octombrie 2026
