Te-ai întrebat vreodată de ce inocența este pusă atât de des în legătură cu copilăria? Cred că e pentru că doar prin ochii unui copil (sau ai unei imaginații de copil) vedem cât de jucăușă poate fi viața. Copiii au tendința să vadă binele în toate. Se simt protejați de părinți și de profesori de orice pericol. Unii pun semn de egalitate între inocență și naivitate. Dar dacă te gândești cu adevărat, inocența este o putere: o protecție pentru un copil care, în multe privințe, este lăsat fără apărare în fața neprevăzutului și a complicațiilor acestei vieți. În adolescență însă, lucrurile devin mult mai complicate. Se poate ca adolescentul tău să treacă prin suferință din dragoste, stres, presiune la școală și presiune socială și să înceapă să înțeleagă că lumea nu e tocmai dreaptă. Urcușurile și coborâșurile inevitabile ale vieții pot trezi sentimente de scepticism, disperare sau lipsă de speranță.
Ca părinte, ai posibilitatea să-l înveți pe copilul tău reziliența emoțională.
Reziliența emoțională este capacitatea de a te adapta la o situație stresantă sau la o criză ori de a trece prin ea cu încredere.
Cu aceste abilități, copilul tău învață să facă față din punct de vedere emoțional situațiilor negative sau dezamăgitoare din viață. Poți fi liniștit, pentru că știi că nu e nevoie ca el să vină la tine cu fiecare problemă pe care o poate rezolva. Poate avea grijă de el însuși și poate folosi ce a învățat pe măsură ce crește.
Iată patru moduri prin care poți dezvolta reziliența emoțională a copilului sau a adolescentului tău:
1. Conștientizarea și reglarea emoțiilor
Reziliența emoțională este legată de reglarea emoțiilor. Dacă copilului tău îi e greu să-și exprime emoțiile, poate deveni furios, iar dacă această furie sau frustrare este reprimată prea mult timp, poate ajunge până la urmă să consume droguri sau alcool ori să recurgă la alte strategii prin care încearcă să facă față. În loc să recurgă la automedicație sau la alte metode dăunătoare ca să-și canalizeze emoțiile puternice, copiii și adolescenții pot învăța să devină conștienți de emoțiile lor și să le gestioneze în mod potrivit.
Viața poate fi provocatoare și e plină de schimbări și dificultăți. De aceea e important pentru copiii și adolescenții noștri să învețe să suporte o anumită doză de nesiguranță fără să se prăbușească sau să dea vina pe alții.
Un mod prin care îl poți ajuta pe copilul tău să își regleze emoțiile este să-l înveți să nu-i facă pe alții responsabili pentru faptele sau emoțiile lui. Simțul responsabilității și autocontrolul sunt abilități utile pe care le pot dezvolta pe măsură ce se maturizează. Un copil trebuie să aibă voie să-și exprime emoțiile și, în același timp, să-și asume pe deplin responsabilitatea pentru ele.
Deși nicio emoție nu este greșită, nu toate emoțiile trebuie puse în faptă. Dacă copilul sau adolescentul tău reacționează impulsiv la o emoție puternică, în loc să se gândească la ea, poate ajunge să facă ceva ce ar putea regreta mai târziu. Să te gândești înainte să acționezi este un semn de maturitate și de putere emoțională.
2. Concentrează-te pe ce e pozitiv
Stresul poate face un copil să se concentreze pe ce e negativ. Când școala devine tot mai solicitantă, adolescentul tău ar putea începe să creadă că nu va reuși să termine școala sau că nu va fi admis la facultate. Poate crede că în viitor va avea de înfruntat prea multe probleme cu care nu se poate descurca. Încurajează-ți adolescentul să-și dezvolte o atitudine pozitivă, chiar și atunci când pare că totul merge prost.
Ajută-l pe copilul tău să-și spună adevăruri: „Doar pentru că azi am eșuat la ceva, asta nu înseamnă că sunt un ratat.” Îl poți ajuta pe copilul tău să înțeleagă că putem învăța din greșeli și din eșecuri, atâta timp cât nu le repetăm. Laudă-ți adolescentul pentru curajul de a fi încercat.
Îl poți încuraja și să scrie o listă cu lucrurile pozitive pe care le-au spus alții despre el, iar tu i le poți spune cu voce tare. Așa i se întipăresc adânc în inimă și îl încurajează în situațiile grele.
3. Cum faci față perfecționismului
Imperfecțiunea face parte din natura omului. Totuși, mulți copii și adulți se străduiesc să fie perfecți, deși există numeroase dovezi că perfecționismul provoacă probleme psihice. Perfecționismul le poate lua copiilor noștri pacea, pentru că își impun standarde inutil de mari și chiar nerealiste.
Copiii rezilienți emoțional au o mentalitate orientată spre creștere și înțeleg că străduința spre excelență este un obiectiv care merită urmărit. Străduința spre perfecțiune, în schimb, este un obiectiv de neatins. (Dr. Chinwé Williams)
Când copiii noștri greșesc, s-ar putea să se simtă niște ratați sau să simtă că nu s-au ridicat la un anumit standard. Dar îi putem învăța că viața înseamnă să descoperi lucruri noi, să acumulezi experiențe și să crești. Adolescenților pe care îi consiliez le spun adesea că viața devine mult mai interesantă atunci când renunțăm la nevoia de perfecțiune și ne străduim în schimb spre excelență, acceptând imperfecțiunea.
Ca adulți care țin la copii, contribuim la ruperea cercului vicios al perfecționismului pentru copiii și adolescenții noștri.
Iată câteva gânduri alternative sau „afirmații” care îl pot ajuta pe copilul tău să-și schimbe modul perfecționist de a gândi:
- Valoarea mea nu se bazează pe realizările mele.
- Nu orice lucru merită 100 % din timpul și energia mea.
- Nu trebuie să fie perfect ca să aibă însemnătate.
- Greșelile sunt o ocazie de a învăța și de a crește.
- O să fiu îngăduitor cu mine când greșesc.
Și evită să folosești prea mult cuvântul „perfect”, nici măcar ca laudă pentru o realizare, de exemplu pentru nota maximă la un examen greu. Asta i-ar putea lăsa copilului impresia că trebuie să atingă mereu un nivel extraordinar de înalt și poate nerealist. Apreciază în schimb efortul pe care l-a depus pentru nota bună. De exemplu, poți spune: „Uau, am văzut cât de mult ai învățat pentru lucrarea asta. Sunt mândru de tine. Tu cum te simți?”
4. Cere ajutor când ai nevoie
Oamenii rezilienți emoțional știu cât de important este să ceară ajutor, mai ales atunci când au cea mai mare nevoie de el. La urma urmei, niciun om nu e o insulă, iar fără ajutor nu există schimbări pozitive. Se poate ca adolescentul tău să ezite să vină la tine sau la un alt adult, pentru că crede că ar fi un semn de slăbiciune. Explică-i că a căuta ajutor și a-l primi este tocmai un semn de putere, nu de slăbiciune. Amintește-i adolescentului tău cât de eliberator și de bine poate fi să primești sprijin.
Asigură-l pe adolescentul tău că îl vei asculta mereu, oricare ar fi problemele lui.
Un copil rezilient emoțional devine un tânăr adult care nu doar își stăpânește emoțiile, ci are în mod firesc și o atitudine pozitivă față de viață.
Acest articol a fost scris de Dr. Chinwé Williams și publicat pentru prima dată de Parent Cue (în engleză). Versiunea germană: Olivia Felber. Versiunea în limba română: Pulse.
