O echipă de tineri lideri nu este o unealtă pentru mai multă eficiență. Este una dintre cele mai puternice unelte de ucenicie pe care le poți folosi în lucrarea cu tinerii.
Introducere
În articolul anterior am vorbit despre faptul că rolul fundamental al tinerilor lideri este să creeze o cultură a primirii. O întrebare pe care o primesc des ca reacție la această idee este: „Cum îi pregătești și îi echipezi pe tinerii lideri ca să poată crea o astfel de cultură a primirii?”
Folosesc trei metode ca să-i echipez pe adolescenți pentru rolul de lideri și mai ales pentru rolul lor în crearea unei culturi a primirii. Acestea sunt lectura obligatorie, scrierea de articole pe blog și evaluările săptămânale.
Lectura obligatorie
Pentru că, în esență, formarea tinerilor lideri înseamnă ucenicie, trebuie să planificăm momente fixe pentru pregătirea lor. În acest scop, echipa mea de tineri lideri se întâlnește de câteva ori în timpul vacanței de vară. Aceste întâlniri se concentrează aproape exclusiv pe echiparea adolescenților pentru rolul lor de lideri. Asta ne dă destul timp să-i pregătim pentru sarcina lor de a construi o cultură a primirii, înainte să înceapă noul an școlar. Ca sprijin pentru această pregătire, aștept de la tinerii lideri să citească împreună o carte și să discute despre ea.
Pentru că un adolescent poate sluji ca lider în grupul nostru de tineret cel mult trei ani, aleg cărțile după un ciclu de trei ani. În primul an citim o carte care tratează în mod special conducerea. În al doilea an ne apucăm de o carte despre Isus, care este cel mai important model de conducere prin slujire.
Citim o carte despre Isus și pentru că tinerii lideri nu-i pot conduce niciodată pe alți adolescenți mai adânc decât au ajuns ei înșiși în credința lor.
Prin urmare, vreau să-i provoc pe tinerii lideri să crească în credință chiar în timp ce îi ajută pe alți adolescenți să facă exact asta. În al treilea an citim o carte despre biserică. Facem asta pentru că îmi doresc ca adolescenții, ca tineri lideri, să înțeleagă și să prețuiască biserica și locul lor în ea. Vreau să înțeleagă cum se încadrează lucrarea noastră cu tinerii în viața întregii biserici. În același timp, vreau să-i provoc să-și caute o biserică în care să se simtă acasă și care să-i susțină mult timp după ce, din cauza vârstei, vor fi ieșit din grupul nostru de tineret.
Deși folosesc o gamă largă de cărți, în general caut lucrări care îndeplinesc următoarele criterii.
- Te pun pe gânduri. Adesea asta înseamnă că nu sunt de acord cu tot ce scrie autorul. Totuși, un dezacord de conținut sau chiar unul teologic cu un autor oferă un material excelent pentru discuții. Astfel de discuții îi pun pe adolescenți în contact cu alte perspective și le dau ocazia să se confrunte serios cu întrebările credinței.
- Accesibile și apropiate de viață. După cum vei vedea din lista de mai jos a cărților pe care le-am citit cu adolescenții mei, cele mai multe nu se adresează explicit adolescenților. Totuși, toate sunt accesibile pentru această grupă de vârstă. Am observat că adolescenții răspund cel mai bine la abordările biografice. Le place să-L descopere pe Dumnezeu prin povestea de viață a altei persoane și să-L întâlnească acolo.
- O lungime rezonabilă. Nu le pun în mână adolescenților un tom de cinci sute de pagini despre eclesiologie. De cele mai multe ori aleg cărți de cel mult două sute de pagini. Apoi împart cartea pe întâlnirile noastre din vară. Așa, adolescenții termină lectura obligatorie pentru lideri până la începutul școlii.
- Aplicabile la conducere. E clar: cărțile pe care le citim despre Isus și despre biserică nu au, la prima vedere, o legătură la fel de evidentă cu rolul de tânăr lider ca o carte de specialitate dedicată acestei teme. Dar, alegând cu grijă aceste cărți, pot scoate din ele idei valoroase legate de tema noastră generală. La fiecare întâlnire orientez discuția așa încât să nu vorbim doar despre carte în sine. Vorbim despre ea într-un mod care se aplică foarte concret rolului adolescenților ca tineri lideri în lucrarea noastră cu tinerii.
Există o mulțime de cărți care se potrivesc foarte bine pentru ucenicia cu tinerii lideri. Iată cărțile pe care le-am folosit până acum.
- Cărți despre conducere: „Help! I'm a Student Leader!” de Doug Fields. Apropo, este singura carte pe care am folosit-o vreodată în mai multe cicluri.
- Cărți despre Isus: „Relearning Jesus” de Matthew Paul Turner și „Jesus > Religion” de Jefferson Bethke.
- Cărți despre biserică: „Reluctant Pilgrim” de Enuma Okoro și „Searching for Sunday” de Rachel Held Evans.
Crede-mă.
Indiferent ce carte citești cu tinerii tăi lideri, la început se vor plânge și vor bombăni. Dar nici nu mai pot număra câți adolescenți mi-au povestit, ani mai târziu, cât de mult i-a format o anumită carte pe care am discutat-o în echipa de tineri lideri.
Am văzut cum cărțile alese cu înțelepciune îi ajută pe tinerii lideri să se implice activ în discuții despre credința lor și despre conducere. Tocmai în acest proces cresc într-un mod uimitor în ambele domenii ale vieții lor.
Scrierea de articole pe blog
Pe lângă lectura obligatorie, mai folosesc o metodă ca să-i pregătesc pe adolescenți pentru rolul de lideri, mai ales pentru crearea unei culturi a primirii. Îi pun să scrie pe un blog al echipei. Scrisul pe blog îi obligă pe adolescenți să se gândească în mod conștient la credința lor în timpul săptămânii. În plus, îi oferă echipei noastre încă un canal de comunicare și un instrument puternic pentru a discuta teme și a lua decizii în viața de zi cu zi.
Ca să fie clar: folosesc aici cuvântul „blog” într-un sens foarte larg. Un forum intern de discuții ar fi probabil o descriere și mai potrivită.
Indiferent cum îl numim, blogul nostru este privat. Doar echipa noastră are acces la el. Așa îi protejăm pe adolescenți și facem din blog un loc sigur pentru discuțiile lor. Tinerii lideri știu că se așteaptă de la ei să participe pe blog. Acest lucru este stabilit în acordul echipei. Public subiectele de reflecție la începutul săptămânii, de obicei luni sau marți. Membrii echipei au apoi timp până sâmbătă la prânz să răspundă. Acest termen îmi lasă destul timp să adun răspunsurile lor pentru întâlnirile noastre față în față de duminică.
În fiecare săptămână public un nou subiect de reflecție, care de obicei constă din trei întrebări. O întrebare este despre creșterea spirituală, una despre conducere, iar a treia este foarte practică. Vara, când adolescenții parcurg lectura obligatorie, întrebările despre creșterea în credință și despre conducere se referă de obicei direct la cartea pe care o citim împreună. Apoi folosesc răspunsurile adolescenților ca punct de plecare pentru discuția noastră din săptămâna respectivă.
În timpul anului școlar, întrebările despre creșterea spirituală pot veni din întrebările de responsabilizare pe care le-au formulat chiar ei. Dar se pot referi și la obiectivele spirituale pe care și le-au stabilit tinerii lideri. Uneori ne ajută și să revenim asupra unei discuții pe care am avut-o fie în echipa de tineri lideri, fie la întâlnirile obișnuite ale grupului de tineret. Astfel de întrebări îi îndeamnă pe tinerii lideri să se gândească și mai profund la o anumită temă sau la un anumit text biblic.
În timpul anului școlar, întrebările despre conducere pot porni de la un citat despre conducere. La fel ca întrebările despre creșterea spirituală, uneori se sprijină și pe întrebările de responsabilizare pe care le-am stabilit. Din când în când au un caracter mai reflexiv. Atunci îi ajută pe adolescenți să evalueze cât de bine și-au împlinit rolul de tineri lideri la o anumită activitate.
Întrebările practice sunt exact ce spune numele lor. Sunt foarte concrete și îi ajută pe adolescenți fie să pregătească o activitate care urmează, fie să rezolve probleme concrete. Uneori aceste întrebări sunt de sine stătătoare. Asta înseamnă că le lămurim doar prin discuția de pe blog. Alteori le folosesc ca trambulină pentru o discuție față în față la următoarea întâlnire.
La fel ca lectura obligatorie, scrisul pe blog nu este sarcina preferată a tinerilor mei lideri. Totuși, are o valoare inestimabilă. Ne adâncește discuțiile, îi face pe adolescenți să-și asume angajamentul și îi învață o lecție extrem de importantă.
Conducerea ține mult mai mult de credincioșie decât de faimă și glorie.
Uneori, credincioșia se învață cel mai bine făcând săptămână de săptămână sarcini de rutină discrete, în culise, despre care nu află nimeni altcineva. Sarcini precum scrisul pe blogul nostru intern.
Evaluările săptămânale
Pe lângă lectura obligatorie și blog, mai folosesc o metodă ca să-i pregătesc pe adolescenți pentru rolul de lideri. Mai ales în ce privește crearea unei culturi a primirii, fac evaluări regulate ale întâlnirilor noastre săptămânale de tineret.
Evaluările regulate le dau tinerilor lideri ocazia să încetinească ritmul și să reflecteze. Asta îi învață pe adolescenți să-L observe pe Dumnezeu în mod conștient. În plus, evaluările îi feresc pe adolescenți să devină delăsători în rolurile lor. Îi provoacă să se gândească cum pot fi slujitori și lideri și mai buni. Exact asta le alimentează, la rândul ei, creșterea personală. Pe lângă asta, evaluările regulate îi păstrează pe adolescenți smeriți. Îi ajută să-și abordeze rolul de tineri lideri cu dorința de a învăța. Această atitudine se întreabă mereu: „Cum putem face asta și mai bine?” Un astfel de mod de gândire te împiedică să te mulțumești cu „destul de bine” sau cu celebrul „Așa am făcut dintotdeauna”.
Astfel, evaluările îi invită de fapt pe adolescenți să viseze mare și să încerce căi noi. Asta e valabil și, mai ales, atunci când dau greș.
În ciuda avantajelor mari, evaluările regulate pot fi destul de delicate. Îți dorești ca oamenii să-și exprime autentic sentimentele și să dea un feedback sincer. În același timp, nu vrei ca cineva să rămână la final cu sentimentul că a fost făcut praf. Nimeni nu trebuie să creadă că tot sufletul pe care l-a pus într-o sarcină n-a însemnat nimic.
De aceea este extrem de important să creezi din prima zi o cultură sănătoasă a evaluării. Ca să ajungi aici, stabilește câteva reguli de bază și repetă-le la fiecare evaluare. Regulile de bază ale echipei mele cuprind următoarele puncte.
- Spune-ți gândurile sincer și deschis.
- Respectă-i atât pe cei din încăpere, cât și pe cei din afara ei care au muncit din greu pentru acest eveniment sau această activitate.
- Amintește-ți că evaluările nu sunt doar despre ce ți-a plăcut sau nu ți-a plăcut. Ține minte în timpul evaluării că vorbești și în numele tuturor celorlalți din grupul nostru de tineret.
- Există o diferență între simplul bombănit și un feedback sănătos. Ai grijă ca vorbele tale să servească binelui întregului grup.
Pe lângă repetarea constantă a acestor reguli de bază și faptul că vă trageți unii pe alții la răspundere pentru ele, pune întrebări bune. Ele dau evaluărilor o direcție sănătoasă. Ca exemplu practic, iată cele trei întrebări pe care le folosesc ca să evaluez fiecare întâlnire. Asta include atât întâlnirile noastre obișnuite de tineret din fiecare săptămână, cât și activitățile speciale.
- Ce am făcut foarte bine ca echipă de tineri lideri?
- În ce domenii concrete trebuie să ne îmbunătățim ca echipă de tineri lideri?
- Unde L-ai văzut pe Dumnezeu și unde L-ai simțit lucrând în timpul acestei activități?
Probabil observi că nu-i întreb pe tinerii lideri ce le-a plăcut sau nu le-a plăcut la o activitate. Mă concentrez în schimb pe ce au făcut bine ca echipă și la ce mai trebuie să lucreze. Această abordare împiedică discuția să devină foarte negativă la adresa unei anumite persoane sau a unei anumite părți din program. Vă ferește și de riscul ca discuția să se transforme într-o evaluare săptămânală a propriei tale predici. În schimb, astfel de întrebări îi ajută pe membrii echipei să se tragă unii pe alții la răspundere. Asta e valabil mai ales pentru rolul lor în crearea unei culturi a primirii. Când le ceri adolescenților să numească pași concreți pe care îi pot face ca echipă de tineri lideri ca să vă îmbunătățiți întâlnirile, le dai un sentiment real de coresponsabilitate pentru lucrarea voastră cu tinerii. Le amintește că succesele și eșecurile voastre depind în mare măsură de ei.
Un ultim mod de a crea o cultură sănătoasă a evaluării este regularitatea absolută. Faceți evaluarea de fiecare dată când vă întâlniți. Așa evaluați o activitate sau o întâlnire cât timp este încă proaspătă în minte. Astfel puteți corecta și îmbunătăți lucrurile pe tot parcursul anului. Punând aceleași întrebări de evaluare la fiecare întâlnire, îi înveți pe tinerii lideri să fie mult mai atenți în timpul activităților voastre. Uneori asta îi ajută chiar să observe imediat punctele slabe și să le rezolve pe loc, înainte să devină o problemă reală. Nu mai trebuie să aștepte până le identificați ca atare în evaluarea de după activitate.
Evaluările regulate nu sunt deloc o povară pentru adolescenți. Dimpotrivă. Sunt un mod extrem de important de a-i echipa, de a-i inspira și de a-i provoca pe adolescenți, ca să-și trăiască rolul de tineri lideri cu și mai mult impact.
Acest articol a fost scris de Jen Bradbury și publicat pentru prima dată pe Download Youth Ministry. Versiunea germană: Esther Penner. Versiunea în limba română: Pulse.
