Activitatea „Matematicianul orb”

⏱ 10 minute

🧰
Materiale: o frânghie lungă, câte o bandă pentru ochi pentru fiecare participant

Pregătire

  • Alege un spațiu mare (înăuntru sau afară), în care să fie destul loc.
  • Asigură-te că ai îndepărtat toate obstacolele înainte să înceapă jocul.

Desfășurare

  • Participanții se așază la distanțe egale de-a lungul frânghiei. Fiecare participant trebuie să țină frânghia cu ambele mâini.
  • Ai grijă ca benzile să fie puse așa încât nimeni să nu vadă nimic.
  • Apoi dă-le următoarea sarcină: Formați cu frânghia un triunghi isoscel.
  • Pentru asta, participanții se pot deplasa de-a lungul frânghiei, fără să-i dea drumul. Au voie însă să comunice între ei.
  • Când grupul crede că a format figura cerută, pune frânghia cu grijă pe jos. Abia atunci au voie să-și scoată benzile de pe ochi și să se uite împreună la rezultat.
  • Participanții care nu se simt în largul lor în timpul activității se pot retrage oricând.

Variante

  • Ca jocul să fie mai dificil, se pot forma și alte figuri geometrice, de exemplu pătrate.
❓
Cum a fost pentru voi să lucrați împreună fără să vedeți?
❓
Ce vi s-a părut cel mai greu?

Povestea

⏱ 3 minute

Acum imaginați-vă cum ar fi să nu vedeți nimic, nu doar într-un joc, ci toată viața.

👉
Roagă-i pe participanți să închidă ochii și apoi începe povestea de mai jos.

Imaginează-ți că de când te-ai născut nu ai văzut nimic. Nu ai văzut niciodată fețele părinților tăi, ale fraților tăi, ale prietenilor tăi, ale profesorilor tăi. Nu știi cum arată copacii, cum arată cerul. Nu știi ce este culoarea. Cunoști doar întunericul. Știi ce este căldura și ai simțit de multe ori soarele pe piele. Știi cum sună apa și cum o simți. Auzul tău este foarte dezvoltat. Auzi cele mai mici mișcări din jurul tău. Auzi pașii de departe și recunoști perfect vocile oamenilor pe care îi cunoști. Te descurci foarte bine în locurile din jurul casei. Acasă știi exact unde se află fiecare lucru, unde sunt ușile, unde e mobila, masa ta, scaunul tău, patul tău, fără să vezi nimic, și te miști la fel de repede și de sigur ca un om care vede. Dar de îndată ce ieși din locurile pe care le cunoști, ai nevoie de ajutorul altora, care să te conducă. Când prietenii tăi merg cu rolele sau cu trotineta sau joacă fotbal, nu poți fi cu ei. Uneori mergi și tu, stai acolo și asculți. Uneori aveți discuții foarte faine când sunteți împreună, dar îți lipsește să participi și tu. Chiar și când prietenii tăi se joacă pe telefon sau pe consolă, tu nu poți decât să stai lângă ei și să asculți.

Și azi, azi ai mers cu prietenii tăi în oraș. Pentru că ei voiau să mai intre în mall să cumpere câteva lucruri, ați hotărât că e mai bine să aștepți afară, ca să meargă mai repede. Așa că acum stai afară, în fața mall-ului, cu spatele lipit de perete, și aștepți.

În jurul tău e multă mișcare. Parcă tocmai acum sunt foarte mulți oameni pe drum, afară în piață și în mall. Și deodată o mulțime de oameni ies din mall și se revarsă în piață. Zgomotul din jurul tău crește tot mai mult, iar din frânturile de conversație pe care le prinzi îți dai seama că a venit omul despre care ai auzit că a vindecat mulți oameni, chiar și orbi. Gândurile îți aleargă prin minte și simți cum îți bate inima în piept de emoție. Palmele îți transpiră și tot corpul începe să-ți tremure. Nu te poți gândi decât la un singur lucru: să poți vedea acum, și știi că șansa e la doar câțiva pași de tine. Și dacă omul acesta te vindecă acum? Nu te poți abține și strigi: „Isuse, Te rog, Te rog, ajută-mă!” (Acum strigați toți foarte tare: „Isuse, Te rog, ajută-mă!”) Iar oamenii din jurul tău se răstesc la tine: „Taci, nu mai striga așa!” Vorbele lor te agită și mai tare și strigi și mai tare: „Isuse, ajutor, Te rog, ajută-mă!” (Strigați toți mai tare: „Isuse, Te rog, ajută-mă!”) Și deodată simți cum niște oameni te apucă de braț și îți spun: „Hei, Isus vrea să vii la El, nu mai trebuie să strigi. Te ducem noi la El.” Acum stai în fața lui Isus, iar El te întreabă: „Ce dorești să fac pentru tine?” Și tu Îi spui: „Vreau să văd. Poți să mă vindeci?” Iar Isus îți spune: „Pentru că ai avut încredere în Mine, te vindec.” Și chiar în clipa în care Isus îți spune asta, Îl poți vedea. Îl vezi pe Isus stând în fața ta și mulțimea din jurul Lui. Poți să vezi. Chiar poți să vezi.

Acum deschideți din nou ochii.

👉
Împarte participanții în grupuri mici și începe timpul în grupuri mici.

Grupuri mici

⏱ 15 minute

❓
Ce ați gândit sau ce ați simțit în timpul poveștii?

Acum citim ce s-a întâmplat cu Bartimeu când L-a întâlnit pe Isus. Povestea lui o găsim în Biblie, în Evanghelia după Marcu.

📖 Citește Marcu 10:46-52

❓
Ce credeți că i-a trecut prin minte lui Bartimeu când i s-a spus să tacă și să nu mai strige așa? Îți vin în minte situații în care noi, oamenii, avem tendința să vrem să-i facem pe alții să tacă?
❓
Bartimeu credea cu tărie că Isus îl poate vindeca. În ce privințe îți este ușor să-L crezi pe Isus? În ce privințe îți este greu acum să ai o credință mare?
❓
Isus l-a întrebat pe Bartimeu: „Ce dorești să fac pentru tine?” Dacă Isus ți-ar pune azi aceeași întrebare, ce I-ai răspunde?

Știți ce e cu adevărat tare? Pe Isus nu-L putem vedea, dar El este aici. Este aici chiar în clipa asta și este aici tot timpul, și doar așteaptă să-L chemăm. Se bucură când avem încredere în El, așa cum a avut Bartimeu. Și când Îi spunem cu toată sinceritatea ce ne frământă, ce ne sperie, ce ne e greu.

🙏🏼 Încheie cu o rugăciune.

Versiunea în limba română: octombrie 2026