Să-mi caut valoarea în aprobarea altora, lucru cunoscut și ca „frica de oameni”, a fost pentru mine o ispită de când mă știu.
De multe ori mi-am făcut valoarea dependentă de felul în care decursese ultima mea întâlnire cu cineva. Când aveam impresia că m-am prezentat bine, simțeam o ușurare de scurtă durată. Când nu dădeam impresia pe care o voiam, mă simțeam profund nepotrivit. Partea cea mai rea? Oricum ar fi decurs, următoarea întâlnire mă aștepta deja și trebuia să mă dovedesc din nou. Un cerc nesfârșit și istovitor.
Am încercat nenumărate strategii ca să scap de nesiguranțele mele. Am încercat să-mi ascund slăbiciunile, să mă arăt altfel decât eram cu adevărat și mi-am propus să mă port mai bine. Am încercat chiar să ignor complet ce credeau alții despre mine, ceea ce nu era nici iubitor, nici după chipul lui Isus (Matei 5:16; 2 Corinteni 8:21; 1 Timotei 3:7). Dar fiecare dintre aceste strategii m-a făcut până la urmă și mai nesigur. Nu doar că felul în care percepeam aprobarea celorlalți se schimba mereu; în spatele tuturor ascunzișurilor și prefăcătoriilor mele stătea convingerea că, așa cum sunt cu adevărat, nu merit să fiu iubit.
Din fericire, pe măsură ce am crescut în credință, Dumnezeu mi-a dăruit o libertate adevărată, mai mare decât mi-aș fi putut închipui în tinerețe. Chiar dacă frica de oameni va rămâne probabil mereu o ispită, am găsit căi prin care să-i fac față atunci când apare. Patru obiceiuri m-au ajutat în mod deosebit.
1. Caută compasiunea, nu încrederea în tine.
Amintește-ți un moment în care ți-ai făcut griji ce impresie lași cuiva. Poate la o întâlnire romantică, la un interviu de angajare sau când ai vorbit sau ai predicat în fața unui grup. Cum suna dialogul tău interior?
Ca adolescent și pe la începutul anilor douăzeci, încercam să-mi combat nesiguranțele spunându-mi: „Blake, fii pur și simplu sigur pe tine, sau măcar prefă-te.”
Rareori mergea. Chiar și când păream sigur pe mine, nu mă puteam bucura de moment și nu puteam fi pur și simplu eu însumi, pentru că eram mereu preocupat de cum par în ochii altora.
Una dintre cele mai mari schimbări a fost să-mi mut atenția de la încrederea în mine la compasiune. Nervozitatea apare atunci când îi văd pe ceilalți ca pe un mijloc prin care valoarea mea e confirmată sau diminuată, în loc să-i văd ca pe niște oameni care, exact ca mine, păcătuiesc, suferă și au nevoie de speranță și încurajare.
E uimitor cât de mult scade frica atunci când mă uit pe mine și văd în schimb durerea celuilalt și nevoia lui de Isus. De multe ori, compasiunea e un antidot mai bun împotriva nervozității decât încrederea în sine.
2. Fii cu un pas înaintea fricii.
Te-a luat vreodată frica prin surprindere în mijlocul unei conversații, așa încât ai încercat disperat să ții conversația în mers și, în același timp, să lupți în tine cu frica?
De multe ori amplificăm frica, pentru că o analizăm la nesfârșit și vrem s-o rezolvăm pe loc. Ne întrebăm: Ce e în neregulă cu mine? De ce mă simt așa? Cum scap de asta? Între timp, conversația merge mai departe, dar în interior suntem de mult în altă parte și nu mai suntem cu adevărat prezenți.
Unul dintre cele mai bune moduri de a evita panica asta în mijlocul conversației este să-ți iei dinainte un moment: să respiri, să te rogi și să-ți dai seama în mod conștient cum vrei să reacționezi când apare frica. Când mă cuprinde frica, de exemplu, îmi amintesc că:
- Dumnezeu este cu mine și pentru mine (Psalmul 56:9; 118:6).
- Nervozitatea mea nu amenință suveranitatea lui Dumnezeu (Matei 10:29-31).
- A câștiga nu înseamnă să impresionezi pe cineva, ci să-l iubești (Matei 22:37-39).
David a trăit exact asta: „Când mi-e frică, mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3). El nu spera pur și simplu că frica nu va veni; hotărâse dinainte cum va reacționa dacă totuși apare.
Mă ajută foarte mult să mă rog pentru binecuvântarea și ocrotirea lui Dumnezeu înainte de birou, înainte de întâlnirile cu membrii bisericii sau înainte de întâlnirile cu prietenii și cu familia. La fel mă rog și după astfel de întâlniri: le aduc înaintea Domnului și Îl rog să folosească atât punctele mele tari, cât și slăbiciunile mele spre slava Lui.
3. Ai grijă pe cine hrănești.
O legendă spune că un bătrân cherokee i-a zis odată nepotului său: „În tine se luptă doi lupi: unul bun și unul rău.” Ochii băiatului s-au mărit. „Care câștigă?” Căpetenia a răspuns: „Cel pe care îl hrănești.”
E ușor de văzut cum funcționează asta cu păcate ca amărăciunea, invidia sau pofta. Cu cât îi hrănești mai mult pe acești lupi, cu atât devin mai puternici. La fel e și cu frica de oameni.
Hrănesc frica de oameni de fiecare dată când îmi verific frizura în oglindă, urmăresc like-urile de pe rețelele sociale, înregistrez de mai multe ori un mesaj vocal ca să par mai deștept, îmi reiau obsesiv conversațiile în minte, îmi compar viața cu a altora, visez la măreție, îmi exagerez reușitele sau îmi minimalizez eșecurile.
Isus ne-a învățat că faptele noastre ies din ceea ce ne umple inima (Luca 6:45). Dacă ne hrănim mereu cu frica de oameni, de ce ne-am aștepta să iasă din noi altceva?
Ce hrănim crește. Ce lăsăm să flămânzească moare. Dacă vrem să trăim libertatea în momentele mari, trebuie să învățăm să înfometăm frica de oameni în momentele mici de zi cu zi.
4. Amintește-ți cine ești și ale cui ești.
Prietenul meu Jorge mi-a povestit că îi spune fiicei lui de trei ani, Aria, cât de des poate: „Te iubesc.” Mi-a zis:
La școală va fi ispitită să creadă: «Nu sunt la fel de deșteaptă ca ea» sau «nu sunt la fel de amuzantă ca el». Pe rețelele sociale va crede: «Nu sunt la fel de frumoasă ca ea» sau «nu sunt la fel de populară ca el». Treaba mea ca tată e să-i amintesc cine este ea cu adevărat: iubită, prețioasă, apreciată și frumoasă.
În prezența tatălui ei, Aria își amintește de adevărata ei identitate și de valoarea ei.
Același lucru e valabil pentru orice copil al lui Dumnezeu. Siguranța noastră cea mai adâncă trebuie să vină din ce spune Tatăl nostru despre noi, nu din ce spun alții despre noi sau chiar din ce credem noi înșine despre noi. În Proverbe 29:25 scrie: „Frica de oameni este o capcană, dar cel ce se încrede în DOMNUL este la adăpost.”
Adevărata noastră siguranță vine din ce spune Tatăl nostru despre noi, nu din părerile altora.
Data viitoare când ești ispitit să te compari cu alții sau să-ți cauți identitatea în părerea lor, aleargă direct la Tatăl tău. Fii sincer înaintea Lui. Roagă-L să te elibereze de idolatrizarea altora și să te întărească prin dragostea Lui (1 Samuel 30:6; Psalmul 94:18).
Prietene, Tatăl tău te cunoaște pe deplin și te iubește din toată inima (Ioan 16:27). El nu iubește versiunea ta de pe Instagram, nici versiunea de la interviurile de angajare și nici persoana care crezi că trebuie să devii ca să fii iubit. Pe tine te iubește. Și pentru că dragostea Lui nu se schimbă, nici valoarea ta nu se schimbă. Odihnește-te astăzi în această certitudine veșnică.
Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
În colaborare cu The Gospel Coalition. Originalul, scris de Blake Glosson, a apărut pe thegospelcoalition.org (în engleză). Versiunea germană: Ruth Delahaie (echipa Pulse). Versiunea în limba română: Pulse.
