Comportamentul de autovătămare e greu de înțeles pentru mulți. În esență, înseamnă rănirea intenționată a țesuturilor propriului corp. Deși e asociată adesea cu tăierea pielii, autovătămarea cuprinde și acte precum zgâriatul, arsul, smulsul dureros al părului, înghițirea de substanțe toxice și lovitul capului.

Autovătămarea nu este exclusiv o problemă a adolescenților, ci îi afectează pe oameni de toate vârstele, indiferent de sex, origine sau pătură socială. Totuși, autovătămarea reprezintă o problemă deosebit de mare pentru copii și adolescenți.

Un tânăr stă pe un câmp și își acoperă fața cu mâinile
Oamenii care se autovatămă încearcă să controleze sau să facă față într-un fel gândurilor negative dureroase sau emoțiilor copleșitoare. Foto: Francisco Gonzalez, Unsplash

De ce se autovatămă copiii și adolescenții?

Pentru mulți e greu de înțeles de ce cineva își provoacă intenționat durere. Dar dacă ne gândim la nevoile de bază ale omului, poate că are ceva mai mult sens. Când oamenii sunt răniți, caută căi prin care să-și aline suferința. Oamenii care se autovatămă încearcă să controleze sau să facă față într-un fel gândurilor negative dureroase sau emoțiilor copleșitoare.

La copiii care se autovatămă, durerea fizică acoperă adesea durerea emoțională.

Când o persoană se autovatămă, se eliberează substanțe chimice naturale numite endorfine, care ajută corpul să facă față durerii. Aceste endorfine produc o stare de euforie care ar trebui să atenueze durerea fizică (gândește-te la „euforia alergătorului”). Această eliberare de endorfine face din comportamentul de autovătămare un factor periculos de dependență. Când viața devine deosebit de grea pentru copil sau adolescent, s-ar putea ca el să recurgă din nou la autovătămare, ca să-și aline durerea emoțională.

O tânără stă pe patul ei
Când viața devine deosebit de grea pentru copil sau adolescent, s-ar putea ca el să recurgă din nou la autovătămare, ca să-și aline durerea emoțională. Foto: Unsplash+

Aici e problema cu autovătămarea: ea servește și la întreruperea senzației de amorțeală. Mulți dintre copiii pe care i-am însoțit mi-au spus că autovătămarea i-a ajutat „să simtă ceva, în loc să nu simtă nimic”. Un adolescent mi-a spus plângând: „Când mă tai, nu mă simt atât de gol sau de întunecat.”

Problema este însă că autovătămarea aduce o ușurare imediată (dar trecătoare), fără să abordeze problemele reale care au dus la acest tip de comportament.

Cine se autovatămă?

Comportamentul de autovătămare este cel mai răspândit la adolescenții mai mici și la fete. Creșterea constantă are legătură cu prevalența mai mare a depresiei la adolescente. Frecvența autovătămării variază. Unii copii sau adolescenți se rănesc zilnic, în timp ce alții trec săptămâni, luni sau chiar ani fără niciun episod.

Deși studiile arată că autovătămarea nu este legată direct de sinucidere, ca terapeută îmi atrage imediat atenția când aud de un copil sau adolescent care s-a autovătămat! Motivul este următorul: chiar dacă nu există intenția de sinucidere, emoțiile pe care le trăiește copilul în timpul autovătămării pot fi atât de puternice și pot crea o asemenea dependență, încât pot urma alte episoade, potențial mortale.

Un tânăr care suferă și se simte pierdut
Chiar dacă nu există intenția de sinucidere, emoțiile pe care le trăiește copilul în timpul autovătămării pot fi atât de puternice și pot crea o asemenea dependență, încât pot urma alte episoade, potențial mortale. Foto: Joshua Fuller, Unsplash

Cum ajunge un copil sau un adolescent să se autovatăme?

Comportamentul de autovătămare este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori genetici, biologici, psihologici și socioculturali. Aud adesea de la clienții mei, mai ales de la adolescente, că declanșatorul impulsului de a se autovătăma sunt de multe ori conflictele din relații (mai ales cu membrii familiei și/sau cu partenerii).

Evenimente ca pierderea, despărțirea, bullyingul, respingerea, precum și experiențele anterioare de abuz sau traumele pot crește și ele riscul de autovătămare.

Alți factori care pot contribui la autovătămare sunt perfecționismul, rușinea, izolarea socială, impulsivitatea, lipsa de speranță și sentimentul că ești o povară.

Imagine simbolică despre rețelele sociale și sănătatea mintală
De aceea, contactul cu cei de-o vârstă sau cu persoane cunoscute de pe rețelele sociale care se autovatămă poate avea o influență puternică asupra copiilor și adolescenților care se luptă deja cu probleme emoționale. Foto: Christopher Ott, Unsplash

Ce e specific autovătămării la adolescenți este că are adesea o componentă „contagioasă”. De aceea, contactul cu cei de-o vârstă sau cu persoane cunoscute de pe rețelele sociale care se autovatămă poate avea o influență puternică asupra copiilor și adolescenților care se luptă deja cu probleme emoționale.

Ce pot face părinții ca să ajute?

Unii copii care se autovatămă cresc într-un mediu în care sunt luați în râs sau respinși atunci când își exprimă emoții puternice, cum ar fi durerea sau tristețea. De aceea, acești copii pot ajunge să se autovatăme ca să facă față suferinței, în loc să riște ca „emoțiile lor negative” să fie considerate nevalide sau să fie reprimate. Copiii cărora le este greu să-și regleze emoțiile în mod potrivit sunt mai vulnerabili la autovătămare.

Dacă copilul tău se autovatămă, ascultă-l cu atenție și oferă-i sprijin. Încearcă să nu reacționezi exagerat. Caută moduri prin care să dezvolți inteligența emoțională a copilului tău. Din experiența mea, copiii, la fel ca adulții, își pot exprima și gestiona emoțiile mult mai bine atunci când au învățat să le recunoască și să le numească. La începutul aproape fiecărei ședințe folosesc roata emoțiilor cu clienții mei (copii și adulți). O poți folosi și tu cu copilul tău.

  • Arată-i dragoste și grijă

Interesant este că un studiu din 2012 a arătat că autocritica este strâns legată de autovătămare. Legătura cu alte comportamente, cum ar fi consumul de alcool sau de droguri ori tulburările de alimentație, nu era la fel de puternică. Pe de altă parte, o relație puternică cu un părinte protejează împotriva autovătămării. Această descoperire este foarte încurajatoare. E important să-i arăți dragoste și să-i dai speranță. Amintește-i copilului tău să vorbească cu Dumnezeu despre emoțiile copleșitoare și să aibă încredere că El îi dă puterea și perseverența de care are nevoie ca să le facă față. „Aruncați asupra Lui toată îngrijorarea voastră, fiindcă Lui Îi pasă de voi.” (1 Petru 5:7).

O persoană consolează o tânără
E important să-i arăți dragoste și să-i dai speranță. Amintește-i copilului tău să vorbească cu Dumnezeu despre emoțiile copleșitoare și să aibă încredere că El îi dă puterea și perseverența de care are nevoie ca să le facă față. Foto: Unsplash+

Cum îți poți încuraja copilul

  • Cultivă prieteniile apropiate și păstrează legătura cu familia.
  • Fă lucruri care îți fac bine: ascultă muzică, ieși la alergat, plânge cât ai nevoie sau ține un jurnal.
  • Recunoștința este unul dintre cele mai puternice antidoturi împotriva tristeții și a disperării.
  • Caută sprijin de specialitate. Dacă descoperi că copilul sau adolescentul tău se autovatămă, e important să cauți sprijin de specialitate. E normal ca copilul tău să se opună sau să evite să vorbească despre asta. Totuși, explorarea gândurilor și a emoțiilor care duc la comportamentul de autovătămare este un pas esențial în procesul de vindecare. În funcție de durata, frecvența și gravitatea autovătămărilor copilului tău, tratamentul poate cuprinde o combinație de psihoterapie și/sau medicație. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia dialectic-comportamentală (DBT) sunt două abordări fundamentate științific. Variantele de tratament pot diferi, dar abordările cele mai eficiente se concentrează pe înțelegerea cauzelor autovătămării și pe a-i arăta fiicei sau fiului tău strategii mai bune de a face față problemelor sale.
📞
Dacă te gândești la sinucidere sau îți faci griji pentru cineva: Dacă viața cuiva este în pericol imediat, sună la 112 (gratuit, de pe orice telefon). Poți vorbi gratuit și anonim la 0800 801 200, TelVerde Antisuicid al Alianței Române de Prevenție a Suicidului (vinerea, sâmbăta și duminica, între 19:00 și 07:00). Linia de sprijin depreHUB, 0374 456 420, răspunde non-stop. Copiii și adolescenții pot suna la Telefonul Copilului, 116 111 (de luni până vineri, între 10:00 și 20:00). Alte linii de ajutor din România găsești pe findahelpline.com.

Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.

Acest articol a fost scris de Dr. Chinwé Williams și publicat pentru prima dată de Parent Cue (în engleză). Versiunea germană: Esther Penner. Versiunea în limba română: Pulse.