Poți citi în Luca 10:25-36

Să întoarcem întrebarea

Întrebarea întoarsă ne provoacă: trebuie să ne întrebăm cui îi putem fi noi aproapele. Mai ales pentru tinerii care se simt singuri, aceasta e o descoperire importantă pentru viață. Prietenii și „cei apropiați” nu le pică din cer: ei înșiși trebuie să devină aproapele și prietenul celor care sunt deja în jurul lor.

Cui îi poți fi tu aproapele azi? Cuiva din familia ta? Vecinei singure? Șomerului din biserică? Eternului pesimist din cercul tău de prieteni? Femeii fără adăpost din zona pietonală? Unui bolnav?

Isus e, în orice caz, mare fan al grijii față de semeni:

„Adevărat vă spun că, întrucât ați făcut așa unuia dintre acești frați ai Mei cei mai neînsemnați, Mie Mi-ați făcut!” Isus (Biblia, Matei 25:40, NTR)

Înainte să începi să te simți copleșit: nu trebuie să te implici în zeci de lucruri pe care oricum nu le-ai putea duce pe toate la capăt. Potrivit Bibliei, Isus a pregătit deja fapte bune pentru tine, iar povara Lui este ușoară. E vorba să ai ochi pentru oamenii care sunt deja în jurul tău. Ca să-i găsești mai repede, iată întrebarea esențială: „Cui îi sunt eu aproapele?”

Cunoști experimentul bunului samaritean?

„În decembrie 1970, psihologii John Darley și Daniel Batson au realizat la Princeton un experiment devenit între timp celebru, pe care l-au publicat sub titlul From Jerusalem to Jericho: au trimis studenți la teologie într-o clădire în care urmau să țină o prezentare. Jumătate dintre ei trebuiau să vorbească despre bunul samaritean, o pildă biblică despre iubirea față de aproapele și despre ajutorul dat celui aflat în nevoie; ceilalți, despre posibilitățile de carieră ale teologilor. Unei treimi dintre studenți li s-a spus că mai au mult timp, altei treimi, că trebuie să plece imediat ca să ajungă la timp, iar restului, că sunt deja în întârziere. Pe drumul spre clădire, cei care conduceau experimentul au plasat un bărbat prăbușit, care avea vizibil nevoie de ajutor și care tușea și gemea. Rezultatul: dintre studenții care aveau mult timp au ajutat 63 la sută, dintre cei fără presiunea timpului 45 la sută, iar dintre cei grăbiți doar 10 la sută. Surprinzător, n-a contat dacă subiecții involuntari ai experimentului aveau tocmai atunci în minte povestea creștină emblematică despre a-i ajuta pe alții sau șansele de carieră ale teologilor.” (Süddeutsche Zeitung, cotidian german)

Ce înseamnă asta pentru lucrarea ta cu tinerii?

Când au fost întrebați de ce nu l-au ajutat pe omul acela, mulți au spus că l-au văzut, dar nici nu s-au gândit dacă ar putea avea nevoie de ajutor sau nu. Din cauza timpului puțin și a sarcinii primite, erau pur și simplu atât de prinși în gânduri, încât l-au văzut pe om, dar nu l-au perceput cu adevărat. Așadar, atenția față de cei din jur e cu siguranță ceva ce ar putea deveni, la un moment dat, o temă în lucrarea cu tinerii.

Cum putem să-i observăm mai bine pe oamenii din jurul nostru care au nevoie de ajutor?

  • Ar trebui să fim mai îngăduitori cu oamenii despre care credem că nu ne-au ajutat intenționat: poate că erau pur și simplu prea ocupați.
  • Ne-am putea propune să înghesuim mai puține lucruri în ziua noastră, să plecăm mai devreme și să avem mai mult timp la dispoziție.

Versiunea în limba română: octombrie 2026