Dacă ți-aș spune: „Acum nu te gândi la un elefant roz”, ce ai face?
Exact.
Sau dacă cineva strigă: „Nu te întoarce!”
Unde te-ai uita? Bineînțeles, în spatele tău.
Din instinct, reflexul tău de „luptă sau fugi” ar porni imediat. Și în același timp pornește și un alt reflex de bază: curiozitatea. „Ce poate fi atât de grav încât să nu mă pot întoarce să mă uit?”
Am ținut odată o întâlnire de tineret despre sex. Le-am spus tinerilor că multe din ce aud despre sex nu sunt adevărate sau cel puțin nu sunt de folos.
„De exemplu?”, m-a întrebat unul dintre tineri.
Și în timp ce enumeram câteva dintre miturile despre sex răspândite de site-urile porno sau de unele videoclipuri muzicale, unsprezece perechi de ochi curioși se uitau la mine larg deschiși. Încercând să corectez informațiile false, tocmai le dădusem aceste informații. Mai exact, le arătasem fără să vreau locuri noi unde puteau găsi singuri informații greșite!
Știm că tinerii au o nevoie puternică de a explora necunoscutul și, în general, sunt mai puțin prudenți în curiozitatea lor. De aceea avertismentele nu funcționează mereu. Dacă le spun celor din grupul meu de tineret, într-o tabără, că noaptea nu au voie în niciun caz să iasă din dormitoare, pentru că holul dintre dormitorul băieților și al fetelor e păzit de o haită de bursuci ucigași, cel mai probabil vor sta treji toată noaptea, ca să înfrunte fiarele sălbatice și să se viziteze unii pe alții.
Nu vreau să-i judec pe tineri, dimpotrivă. Dorința lor nestăvilită de a cunoaște necunoscutul și de a-și testa limitele nu e doar o parte potențial distructivă a maturizării, ci și una instructivă. Când un tânăr devine curios, creierul lui e într-o stare în care înțelege și prinde lucrurile mai ușor. Iar dorința de a-și testa limitele înseamnă că probabil va trata cu mai mult curaj ce a descoperit. Când Lara și-a auzit lidera de tineret vorbind cu pasiune despre cât de nedrept e că unii oameni trăiesc și mor fără să-L cunoască pe Isus, s-a oferit imediat voluntară în echipa de evanghelizare pe stradă a bisericii ei. La 12 ani nu era doar cea mai tânără persoană din echipă, ci și cea mai curajoasă.
Curaj și curiozitate
Să-i ajutăm pe tineri să-și gestioneze curiozitatea e o parte importantă din lucrarea de educare și însoțire la care suntem chemați. Nu e vorba să luăm noi deciziile în locul copiilor și tinerilor (chiar dacă îmi e tot mai greu să accept asta, acum că fiica mea de opt ani se apropie încet de vârsta de „tween”). E vorba să găsim strategii bune, care să-i ajute să învețe comportamente sănătoase, într-o lume foarte diferită de cea în care am crescut noi.
Să cântărești consecințele faptelor tale și să iei decizii bune gândind rațional e o abilitate a cortexului prefrontal. E o zonă a creierului care se dezvoltă complet abia pe la mijlocul vârstei de douăzeci de ani. Nu e o întâmplare că, în legendă, cutia Pandorei, cu puterile ei îngrozitoare, e deschisă de o tânără. Curiozitatea a împins-o să treacă peste limite. Dacă n-ar fi făcut-o, ar fi trebuit să trăiască cu ceva mai rău decât posibilele consecințe: cu o ghicitoare nerezolvată.
„E mai bine să știi cât de rău e decât să nu știi deloc cum e. Am vrut doar să văd cu ochii mei.” — Orice adolescent
Și aici e miezul problemei.
Cum îi putem ajuta pe tineri când, pe o platformă de social media construită ca utilizatorii să se uite cât mai mult, dau dintr-odată peste conținut traumatizant? Dacă rostul rețelelor sociale e să-i ajute pe tineri să știe cine și ce e „în trend”, ce faci când asta înseamnă să se ocupe de lucruri despre care li se spune să nu se ocupe? Când alți utilizatori TikTok, „cei care știu”, îi avertizează să nu se uite la anumite lucruri, cu motivul: „Noi le-am văzut și sunt îngrozitoare”, avertismentul nu funcționează. Pentru că înseamnă că ratezi ceva despre care toți ceilalți par să știe.
Chiar și în cele mai bune condiții, asta e o mare provocare pentru părinți și pentru cei care răspund de tineri, iar când circulă un videoclip brutal, e deosebit de greu.
O sinucidere în direct
De curând, TikTok a avut mari greutăți să șteargă videoclipurile cu un bărbat care, stând la un birou, își ia viața. Materialul, care a circulat mai multe zile pe platformă, venea inițial de pe Facebook și fusese distribuit și pe Twitter și Instagram. TikTok a blocat conturile care au urcat din nou clipul. Dar partea cea mai cumplită a videoclipului a fost chiar decupată și ascunsă în alte videoclipuri TikTok, care păreau nevinovate.
Utilizatorii TikTok au raportat repede videoclipurile și i-au avertizat pe ceilalți să dea repede mai departe când apare imaginea unui bărbat cu barbă la un birou. Mă bucur că există aceste avertismente. Numărul tentativelor de sinucidere și al sinuciderilor printre adolescenții din Occident e îngrijorător de mare. Ca să scadă rata sinuciderilor printre tineri, cercetătorii recomandă ca informațiile despre metodele de sinucidere să fie scoase de pe internet și să fie încurajat un comportament sigur online. Să-i sprijinim pe tinerii care se luptă cu gânduri de sinucidere e o sarcină a întregii societăți. Așa că e foarte important pentru mine ca tinerii să asculte de avertismente și să dea mai departe. Mai ales cei care sunt deosebit de vulnerabili la efectul devastator al imaginilor cu sinuciderea altora.
Dar nu sunt sigură că toți fac asta. Și nu doar pentru că adolescenților le e mai greu să cântărească riscurile. E și din cauza mediului în care se petrec toate acestea.
E greu să îndrepți comportamentul tinerilor spre ce e bun fără să vorbești despre limite. Mai întâi trebuie să înțelegem cât de incredibil de greu le e tinerilor să fie prudenți pe platforme care nu le pun nicio limită:
- Cum îi ajută Instagram pe utilizatori să-și scurteze timpul de scrolling sau să facă față sentimentelor complicate de FOMO (frica de a rata ceva)?
- Cum își sprijină Minecraft utilizatorii să găsească un echilibru mai bun între online și offline în viața lor?
- Tehnologia de pe internet și mai ales aplicațiile de social media au fost create ca să atragă oamenii și să le țină atenția. De ce nu te-ai uita, deci, la ce văd și comentează toți ceilalți?
Toți tinerii pe care i-am întrebat de acest videoclip auziseră de el, dar niciunul nu îl văzuse. Unul dintre ei chiar s-a arătat frustrat că nu l-a putut vedea, ca să-i avertizeze pe alții. Un răspuns complicat, dacă te gândești bine.
Firmele ca TikTok au o responsabilitate uriașă să elimine din aplicațiile lor conținutul ilegal, dăunător, abuziv și imaginile violente, pentru că tot rostul lor e să te uiți la ce îți pun ele în față.
Dar tinerii nu sunt lăsați fără apărare în mâinile marilor firme ca TikTok și altele. Când folosesc mecanismele de control care există, tinerii devin mai capabili să-și ia singuri deciziile, chiar și atunci când li se arată conținut pe care nu ar trebui sau nu vor să-l vadă. Discuțiile constructive despre folosirea sigură a internetului îi fac pe tineri în stare să-și modeleze mediul și să-și ia propriile decizii.
Ce putem face, deci, ca reacție la videoclipuri ca acesta?
1. Informează-te
Ca lideri de tineret nu trebuie să știm totul despre cele mai noi bârfe sau să fim experți în terapia traumei. Dar e bine să avem o curiozitate sănătoasă pentru subiectele actuale și o înțelegere solidă a responsabilității noastre de a-i proteja pe tineri Nota redacției: te ajută și [newsletterul nostru].
2. Ia legătura cu ei
Cine sunt tinerii cel mai ușor de influențat negativ de acest videoclip și de toată atenția care i se dă? Psihologul pentru copii dr. Eli Gardner a vorbit de curând într-un podcast Youthscape (în engleză) despre cât de important e să-i observăm bine pe tineri și să creăm un spațiu sigur, de încredere, în care tinerii despre care știm că se luptă să poată cere ajutor.
„Ia legătura cu tinerii despre care crezi că au deja probleme. Nu-ți fie frică să întrebi: «Te gândești la sinucidere?» Întrebarea aceasta nu se pune destul de des și poate fi o mare ușurare pentru tinerii care se gândesc la asta. Nu le va trezi gânduri de sinucidere dacă nu sunt deja în pericol, ci le va da ocazia să spună ceva, dacă plănuiesc ceva. Și atunci începe responsabilitatea ta de a-i proteja.” — Dr. Eli Gardner
Am întrebat și câțiva tineri mai mari din biserică ce știu despre videoclip și cum cred ei că îi afectează pe tineri.
Una dintre provocările de acum e că nu avem un contact față în față regulat cu tinerii, în care să putem aduce vorba despre subiect într-un mod mai firesc. Dar nu lăsa asta să te oprească să iei legătura cu adolescenții despre care bănuiești că au probleme. Un telefon sau un mesaj scurt pot face mult.
3. Anunță direct
E important să te întrebi cine trebuie anunțat despre videoclipuri ca acesta. Regula mea este că trebuie anunțați adulții din biserica noastră care au responsabilitate de părinte și cei care lucrează cu tinerii. Părinții și cei care îngrijesc de tinerii mai mici pot, mai probabil, să pună limite în următoarele 72 de ore, de exemplu la accesul la TikTok, cât timp clipul e șters. Părinții și cei care îngrijesc de tinerii mai mari au nevoie de un avertisment, ca să fie atenți la semnele unei tensiuni mai mari la tinerii lor. În plus, trebuie să fie pregătiți să pună întrebări și să fie oameni la care pot veni tinerii care au văzut videoclipul.
Probabil cei mai mulți părinți vor vrea să țină legătura cu tine ca să-și sprijine copiii. Unii vor aștepta de la tine să supraveghezi totul sau vor fi critici față de alți părinți care le permit copiilor să aibă telefon și așa mai departe. Așa că fii înțelept în felul în care comunici cu părinții. E un mesaj în grupul de chat cea mai bună cale? Sau un e-mail? Sau un telefon?
4. Anunță cu blândețe
Acum e un moment bun să întărești mesajele pozitive despre siguranța pe internet și să le spui tinerilor tăi cu cine pot vorbi dacă văd ceva tulburător sau care îi neliniștește. Spune, de exemplu:
Dacă dai vreodată peste ceva ce nu vrei să vezi, poți:
… să dai mai departe (swipe)
… să lași telefonul jos
… să raportezi la TikTok. Ca să raportezi un cont, mergi la profilul respectiv, atinge simbolul pentru setări și apoi „Raportează”.
… să-i spui cuiva în care ai încredere
5. Construiește conștient comunitatea
În timpul lockdownului, grupul de tineret al bisericii în care slujesc ca voluntar s-a mutat online. Până atunci ne întâlneam doar o dată pe săptămână și, pentru că eram o biserică tânără (de mai puțin de cinci luni), relațiile noastre cu tinerii nu erau încă bine așezate. Când nu ne puteam vedea, grupul de WhatsApp al tinerilor a fost ca dinamita: a adus un sentiment puternic de comunitate adevărată între tineri și lideri. Încă merge bine (nu suntem un grup de tineret mare) și am observat că le dă tinerilor un cadru sigur, acum când trebuie să se întoarcă la școală sau la facultate și să facă față provocărilor vieții. Cu reguli bune de protecție și proceduri clare, lucrul online cu tinerii poate fi un mijloc eficient prin care să le crească sentimentul de apartenență și de prețuire. Și asta tocmai când sunt cei mai vulnerabili la rana de a nu aparține și de a fi respinși.
6. Povestește despre drumul tău
Empatia cuiva în care ai încredere și pe care îl respecți e puternică. Poate chiar să-ți schimbe viața. Anul trecut mi-am șters contul de Instagram, pentru că trezea în mine sentimentul întunecat al geloziei. Mi-am petrecut o vară ploioasă și mizerabilă în Anglia certându-mă în gând cu vacanțele însorite ale prietenilor mei din sud! Mi-am dat seama repede că gelozia e o fântână care nu seacă niciodată, așa că a trebuit să fac ceva concret ca să mă descurc cu ea. Când am „ieșit” de pe Instagram, tinerii din jurul meu au fost fascinați. O fată pe care o însoțesc s-a simțit încurajată să încerce același lucru. Mă gândesc des că a le spune tinerilor că pot ieși de pe rețelele sociale când le fac rău e ca și cum le-ai spune că își pot tăia piciorul dacă îi strâng pantofii: pur și simplu nu e acceptat ca o opțiune realistă. Dar să ai pe cineva care trăiește într-un ritm înțelept de viață și de grijă față de sine poate schimba lucrurile. Will Van Der Hart (pastor și autor din Londra) vorbește despre faptul că toți avem capacitatea să ne „deblocăm” autodisciplina. Așa că hai să dăm noi exemplul.
7. Gândește mai departe
Curiozitatea e o parte bună și firească a maturizării, dar trebuie echilibrată. Treaba noastră e să-i ajutăm pe tineri să devină rezistenți la noua normă a culturii FOMO (fear of missing out, frica de a rata ceva). Organizația creștină nonprofit pentru sănătate mintală ThinkTwice e o resursă excelentă pentru asta (în engleză). Alumina este un serviciu de sprijin din Marea Britanie pentru tinerii între 14 și 19 ani care se luptă cu autovătămarea (în engleză). O altă resursă e noua platformă Youthscape despre sănătatea sufletească: Headstrong (în engleză). E un site pentru tineri care îi ajută să-și dezvolte sănătatea mintală și starea de bine emoțională, să-și pună propriile întrebări și să învețe din poveștile altora.
Dacă un tânăr are gânduri de sinucidere sau se rănește singur, numerele de ajutor din România sunt în caseta de mai sus.
Acest articol a fost scris de Rachel Gardner și publicat pentru prima dată de Youthscape. Versiunea în germană: Olivia Felber. Versiunea în limba română: Pulse.
