Telefon abia la 14 ani?!? Nu-mi venea să cred când soțul meu a propus exact asta, acum cinci ani. Cel târziu când fiul nostru face 12 ani o să cedăm și o să-i dăm voie să aibă smartphone, am pariat eu. Între timp mă bucur că nu ne-am fixat pe 12 ani, altfel copilul nostru ar avea acum telefon. Și, pentru că până azi n-am reușit să-i arătăm, prin propriul exemplu, un consum echilibrat de telefon, probabil că nici n-ar fi ieșit bine.

Dar de ce nu iese bine un telefon la 10 sau 12 ani? Nu e vorba doar de exemplul prost al folosirii fără măsură de către părinți, ci și de faptul că copiii se obișnuiesc prea devreme cu o cârjă de care, în stadiul lor de dezvoltare, încă n-au nevoie. Până acum, mulți părinți au susținut ideea că e totuși bine ca un copil să învețe (devreme) să folosească responsabil un smartphone, exact așa cum trebuie să învețe, de exemplu, să închidă consola sau cartea când e ora de cină sau altceva. Unii copii se dovedesc foarte dornici să învețe și responsabili, alții mai puțin.

Dar nu mai e de mult vorba doar de a învăța responsabilitatea cu un aparat. Indiferent de asta, se înmulțesc în ultima vreme vocile critice față de deținerea unui smartphone la vârsta preadolescenței. Mai ales din partea părinților care lucrează ei înșiși în tehnologie sau în media. E vorba în principal despre caracterul de babysitter-cu-fond-sonor al smartphone-ului și despre folosirea rețelelor sociale de către copii.

Obligatoria listă „telefonul e rău”

Un telefon nu trebuie să fie nesănătos, dar aduce repede cu el dezavantaje:

  • Slăbirea vederii. „Mai ales la copii există o legătură între folosirea frecventă a smartphone-ului, a tabletei și a PC-ului și miopie”, spune Dr. Martin Zinkernagel de la spitalul universitar Inselspital din Berna, Elveția.
  • Probleme de adormire.
  • Rău pentru concentrare și pentru memoria de lucru.
  • Te dezveți să găsești singur soluții.
  • Te ispitește să trăiești mai puțin în prezent, pentru că e atât de simplu să planifici cu telefonul pasul următor, de exemplu cum postezi cel mai bine momentul pe social media.
  • Online hărțuiești mai repede și ești hărțuit mai repede; lipsește privitul în ochi din conversația față în față, așa că dispare posibilitatea de a citi în ochii celuilalt că ai mers prea departe.
  • Rețelele sociale antrenează endorfinele din creier într-un mod exagerat de simplu. Experiențele frumoase din lumea reală sunt căutate mai rar, deși ele răsplătesc creierul și dezvoltarea noastră mai durabil.
  • O dezvoltare îndoielnică a eului pe fundalul vitrinei numite social media și al comunităților de gaming online. Nu sunt eu însumi, ci mă pun în scenă, eventual în mai multe versiuni.
  • Prin comparația mereu disponibilă cu toată lumea, și mai ales cu influenceri puși în scenă minunat, crește pericolul de autodevalorizare și, cu el, al depresiei.
  • Poți dispărea mult prea ușor în grupuri care gândesc la fel (vezi capcana misoginiei, Andrew Tate).

„Toți au telefon”: ce facem cu presiunea?

Provocarea evidentă e, desigur, că copiii noștri nu vor să piardă legătura (digitală) cu prietenii lor. În multe țări, și la noi, s-a impus ideea că ai telefon cel târziu când începi gimnaziul. Deci, dacă toți au smartphone și toți sunt în grupul clasei, copilul tău chiar pierde ceva.

Adolescenți împreună, unii cu telefoane
„Toți” au smartphone. Toți? Nu. A nu avea smartphone e diversitate trăită în consumul de media de azi.

Deci ce facem cu presiunea de a avea neapărat un smartphone? Facem contrapresiune. Formăm un club. Ne aliem cu oameni care văd lucrurile la fel ca noi și ai căror copii au aceeași vârstă.

Am auzit mai întâi de la un director de școală că ai lui copii primesc telefon abia de la 14 ani („Cel mai devreme!”). Între timp auzim de la alți părinți de la școală că sunt critici față de folosirea timpurie a telefonului. Dar cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla sunt vecinii noștri. El, psiholog și plin ochi de cunoștințe despre psihologia pozitivă, despre autooptimizare, despre mult căutata „viață bună”. Ambii părinți influenceri pe YouTube și Instagram, deci consumul lor de media e enorm. Ne-au întrebat într-o seară, foarte timid, cum vedem noi treaba cu smartphone-ul pentru copii. Și acum cultivă ușurați prietenia cu noi, pentru că au găsit aliați în planul lor de a le da voie copiilor să aibă telefon abia de la 14 ani. Copiii noștri nu sunt rupți de media; primul lucru pe care l-a făcut copilul vecinilor a fost să-l învețe pe fiul nostru un joc pe iPad. Dar se pot consola unul pe altul, dacă înainte de 14 ani se simt vreodată cu adevărat excluși dintr-un chat. Și, între timp, cultivă prietenia în felul vechi: față în față.

Copiii au nevoie de prieteni de vârsta lor, iar părinții au nevoie de aliați în educație.
💡
Imaginează-ți că întemeiezi un „club până la 14” și inviți alți părinți cu preadolescenți. Cum v-ați putea ajuta reciproc?
Trei femei stând lângă niște copaci
Copiii au nevoie de prieteni de vârsta lor, iar părinții au nevoie de aliați în educație. Imaginează-ți că întemeiezi un „club până la 14” și inviți alți părinți cu preadolescenți. Cum v-ați putea ajuta reciproc?

Obiective până la 14 ani

  1. Copilul învață să se descurce singur în viață. Să citească o hartă a orașului sau orarul autobuzului, să împrumute o carte de la bibliotecă, să gătească, să trimită ceva scris de mână (apropo, scrisul de mână întărește legătura dintre cele două emisfere ale creierului). Obiectivul acesta e un pic greu pentru mine, ca părinte răsfățat de smartphone și, prin asta, dependent de control. Îl las pe fiul nostru să meargă cu trenul prin toată Elveția fără telefon și aflu abia la final dacă a ajuns cu bine.
  2. Copilul are mai mult timp să descopere natura cu ochii deschiși. Eu, ca părinte, îl trimit mai des afară. Sau fac activități cu el.
  3. Până la 14 ani, copilul a avut deja câțiva ani de informatică și TIC la școală și știe între timp mai multe despre punctele tari și slabe ale lumii digitale. Paula Bleckmann, autoarea unei cărți germane despre maturitatea în folosirea mediei, pledează, apropo, pentru un fel de permis de conducere pentru media, exact așa cum, la diferite vârste, ai voie și trebuie să-ți dovedești aptitudinea în trafic pentru bicicletă, scuter și mașină.
  4. Copilul știe că, orice trăiește pe internet, poate veni la noi, părinții. Sau la alte persoane apropiate. Rămân în dialog cu copilul, planificând regulat timp să merg cu el la plimbare sau cu bicicleta.
  5. Copilul își antrenează abilitățile de social media în familie. Vorbește pe FaceTime cu bunicii, face videoclipuri TikTok cu mama.
👉
Tu ce obiective ai? De la ce vârstă plănuiești să-i dai voie copilului tău să aibă smartphone? Scrie-ne în comentarii.

Compromisuri

Ce faci dacă i-ai promis deja copilului un smartphone la o anumită dată și acum îți dai seama că e prea devreme? Sau vrei să rămâi în legătură cu copilul când e singur pe drum? Aici ajută, desigur, bunul și vechiul compromis. Vocile critice privesc mai ales folosirea excesivă a smartphone-ului și rețelele sociale.

  • Poate că soluția e un smartphone cu control parental strict, care în primul an permite doar cam o oră de folosire pe zi. Sau interzici rețelele sociale. Cercetări mai noi pe adulți arată că limitarea rețelelor sociale la circa 30 de minute pe zi poate duce la o îmbunătățire clară a stării de bine.
  • Poate că soluția până la 14 ani e un telefon simplu, doar cu funcție de apel. Poate îi oferi copilului și varianta ca grupul clasei să meargă prin numărul tău. Informații despre setările de control parental găsești la Ora de Net (Salvați Copiii).
Adolescent cu telefonul în mână
„Cine vrea să ajungă la ceva găsește o cale. Adolescenții sunt creativi.” (Esther Penner)
😳
Esther Penner, din echipa Pulse, povestește:
„Copiii din jurul meu primesc de obicei telefon devreme, mulți încă din școala primară, uneori fără nicio protecție, cu acces la tot ce oferă telefonul. Copiii din biserica noastră își primesc telefonul de obicei abia la 12 sau chiar la 16 ani. Și părinții gestionează internetul foarte diferit. Unii părinți pun limite de timp pentru Wi-Fi-ul de acasă, alții pun la dispoziție hotspotul mobil ca să controleze astfel timpul online și offline. Există însă și familii în care nu există nicio limită. Ce iese regulat la iveală în toate conversațiile cu adolescenții: cine vrea să ajungă la ceva găsește o cale. Adolescenții sunt creativi. Așa că împrumută aparate mai vechi de la prieteni sau folosesc Wi-Fi-ul gratuit al magazinelor din jur.”