„E bine că faci lucrarea asta.” (cu accent pe „tu”), „Eu n-aș putea.”, „Tineretul de azi are nevoie de asta.” „Tinerii nu se mai lasă învățați de nimeni.”
Stau în curtea interioară a locuinței noastre comune și mă uit la copiii mei cum se joacă în nisip. De aproape trei luni lucrez ca referent pentru tineret la Weißes Kreuz (Crucea Albă), o organizație creștină din Germania, și în discuțiile clasice de la locul de joacă vorbesc, firește, și despre ce fac la muncă. După întrebarea nedumerită „Și tu ce faci exact?” și explicațiile mele deschise, frazele de mai sus încheie de obicei discuția.
Înțeleg tăcerea plină uneori de rușine și nesiguranța în fața „temei nr. 1”. Să vorbești cu tinerii despre sexualitate, etică, Biblie și pornografie le pare unora o disciplină olimpică, pe care e mai bine s-o lași pe seama „profesioniștilor”.
Ce mă pune pe gânduri este felul în care sunt văzuți, în spatele acestor fraze, tinerii care în 2022 se maturizează din copii în adulți.
Lumea adulților pare să fi pierdut „Generația Z” (cei născuți între 1995 și 2009).
Rețelele sociale, smartphone-ul, lipsa de seriozitate, nestatornicia, convingerile morale contradictorii, până la „decăderea moravurilor” tot mai mare sunt aduse în discuție ca vinovați. Pare să existe o prăpastie mare, de netrecut, între tineri și societate, pe care doar puțini pedagogi curajoși, voluntari care se dăruiesc, părinți iubitori și firme orientate spre profit îndrăznesc s-o treacă.
Fișa Generației Z
Generația Z, Gen Z, „Digital Natives 2.0” se numește cohorta celor născuți între 1995 și 2009. Ea și generațiile dinainte (Generația Y: născuți între 1980 și 1994; Generația X: născuți între 1965 și 1979) descriu grupuri tipice de valori și atitudini față de raportul dintre muncă și viață. Din ele se poate deduce bine și felul în care sexualitatea e trăită și evaluată, în general, de majoritate.
Generația Z se caracterizează prin¹:
- Mereu online: au crescut firesc cu social media și cu toate noutățile tehnice
- O viață pe care și-o hotărăsc singuri, nu tipare rigide
- Să ai libertatea de a alege te motivează și te copleșește în același timp.
- Limitarea libertății de a alege e în același timp tutelă și ușurare
- E adevărat ce se simte adevărat: ce se simte rău nu poate fi autentic sau adevărat.
- Sunt ce simt: sentimentele mele îmi definesc identitatea.
- O „flexibilitate” extrem de mare: deciziile sunt doar un stadiu intermediar, până apare ceva mai bun.
Dacă privim asta fără prejudecăți, fenomenele actuale legate de relații și sexualitate par aproape de la sine înțelese:
- Dating. Găsirea unui partener și despărțirile au loc (și) online.
- Căsătoria și copiii nu mai sunt o valoare de la sine înțeleasă și nu reprezintă un tipar de urmat.
- Relațiile țin cât timp se simt bine; apoi sunt puse sub semnul întrebării și eventual încheiate. Următorul partener se găsește de obicei repede.
- Glorificarea plăcerii în sexualitate (triumful pornografiei, mulți parteneri sexuali, …)
Când aceste fenomene sunt criticate (și pe bună dreptate) și combătute (și prea dur) fără să privim ce e în spatele lor, se produce o confuzie fatală:
Simptomul (de exemplu principiul plăcerii) e declarat boală, în timp ce nevoia din spatele lui (de exemplu căutarea fericirii) rămâne netratată.
Să privim în spatele fațadei: ce îi frământă pe tineri în adâncul lor? Ce întrebări aduc Generația Z la reacțiile și răspunsurile interioare descrise mai sus?

Ce o frământă pe Generația Z?
Un sondaj făcut în SUA printre 2.200 de adolescenți scoate la iveală trei întrebări esențiale, care arată, în miezul lor, cum își caută tinerii de azi un sens:
- Cine sunt eu? (identitate)
- Unde îmi e locul? (acasă, apartenență)
- Ce pot schimba? (eficacitate personală)
Tinerii răspund la fiecare dintre aceste întrebări și în sexualitatea lor:
- Sexualitatea întărește identitatea și o face nesigură (de exemplu: „Sunt dorit? Sunt vrut?”)
- Sexualitatea creează legături.
- Sexualitatea poate fi modelată („Pot să trezesc dorință.” până la „Pot să concep copii.”)
Când caută informații despre asta, tinerii se uită (de obicei în ordinea asta) de la părinți la prieteni, la colegii de clasă, la biserică, la influenceri, filme, afișe publicitare, … pe scurt: într-un mediu pe care noi, adulții, l-am modelat și l-am încurajat (știind sau fără să știm). Asta se poate să se fi întâmplat atât prin sprijin activ, cât și prin omisiune pasivă.
Triumful pornografiei pe internet a devenit posibil abia prin consumul ei în masă, deja înainte de Generația Z. Tăcerea de la masa de seară la întrebarea „Cum ajunge bebelușul în burta mamei?” îi învață pe copii: despre sexualitate nu se vorbește. Copiii și tinerii încearcă să umple acest gol de informație și găsesc ce caută mai ales pe internet sau în grupul lor de prieteni.
Nu e o sarcină ușoară, mai ales că însoțitorii pubertății, ca nepăsarea, emoțiile care se schimbă des și tacticile de delimitare față de adulți, fac mai grea construirea punților. Reușitele nu sunt garantate și rareori se văd imediat. O abilitate nouă a tinerilor îngreunează enorm comunicarea. Eu o numesc: inconsecvența consecventă.
Inconsecvența consecventă
O abilitate cognitivă impresionantă a Generației Z este aparenta inconsecvență a valorilor ei. Un tânăr de 15 ani e în stare să susțină ca adevărate și autentice, în același timp și în simbioză (consecvent), poziții complet diferite, considerate total contradictorii (inconsecvente). Nu ajunge să vezi asta doar în înfățișare (pantofi cu toc și ținte) și în gustul muzical (hip-hop și muzică clasică). E valabil și pentru valorile religioase și etice, inclusiv în privința sexualității. Mai jos pun față în față, ca exemplu, fraze despre sexualitate pe care le-am auzit chiar eu în lucrarea cu tinerii. Tinerii par să folosească două tehnici: în același timp simplifică și glorifică:
Ce e sexul bun?
- Simplifică: „Sex bun înseamnă mult sex cu mulți parteneri diferiți”; „Poate următorul sau următoarea e și mai bun/bună, mă face mai fericit”
- Glorifică: „Fără sex, nicio fericire”; „Sexul e cea mai mare fericire”; „Ca să fiu fericit, am nevoie de sex bun”
Cât de important e sexul?
- Simplifică: „Sexul e ca mersul cu mașina: e distractiv, nu e mare lucru.”
- Glorifică: „Sexualitatea ta îți determină identitatea.”
Relația și sexualitatea
- Simplifică: „N-are sens să aștepți până la căsătorie.”; „Dacă nu mă leg de nimeni, nu pot fi rănit.”; „Poate nu găsesc niciodată pe cineva și atunci ar trebui să renunț mereu la sex.”
- Glorifică: „Dintr-o relație aștept mai ales fidelitate”
Ce îmi influențează privirea asupra sexului?
- Simplifică: „Nu contează ce spun alții, ci ce se simte autentic pentru mine.”; „Dacă pui întrebări, arăți că ești imatur: nu îndrăznești să întrebi sau să recunoști că nu cunoști ceva, că nu știi ce e”; o sete enormă de cunoaștere despre sexualitate (căutare pe internet, la prieteni)
- Glorifică: „Fără experiență (sex, porno, …) nu poți să ai o părere și nu ești luat în serios. Sexul te face expert…”
Privite din afară, aceste fraze, uneori contradictorii, ar trebui să-i sfâșie pe tineri pe dinăuntru. În interior, tinerii se mișcă mereu între ele. Dar această trăsătură îl „eliberează” subiectiv pe tânăr de limitele valorilor (culturale, ale bisericii, ale familiei), fără să părăsească însăși comunitatea.
Dar cum pot adulții să intre și să rămână în legătură cu Generația Z? Baza comunicării cu tinerii nu sunt convingerile valabile pentru toți, ci legătura personală cu ei.
Relațiile au mereu prioritate față de valori.

De ce au nevoie tinerii?
Oricât de mare ne-ar părea prăpastia față de tineri: e sarcina noastră ca adulți să construim punți. „Voi sunteți viitorul, altul nu avem”, a spus liderul meu de tineret la sfârșitul unei tabere. E adevărat. Tinerii sunt adulții de mâine. Dar noi suntem adulții de azi! De la exemplul nostru învață.
Tinerii nu au nevoie de o campanie de rezistență împotriva valorilor lor. Au nevoie să fie eliberați și însoțiți în identitatea lor, în apartenența lor și în puterea lor de a schimba ceva.
Trei impulsuri pentru toți cei care construiesc punți:
Fii „real”
Noi, oamenii, avem un simț fin pentru ipocrizie și fațade. Și tinerii! Nu degeaba youtuberii și influencerii sunt căutați ca niciodată când e vorba de întrebări despre sexualitate și relații. Cu toate acestea, majoritatea tinerilor spun că cele mai importante persoane la care pot veni sunt în propria familie.
Tinerii caută mai ales oameni de încredere, din experiențele cărora pot învăța. Aici nu se cer perfecțiunea și răspunsurile șlefuite, ci transparența și sinceritatea, mai ales când vorbești deschis despre problemele și obstacolele prin care ai trecut tu. Asta înseamnă „să fii real”. Povestea tatălui despre lupta lui cu pornografia și masturbarea lasă mai multe urme decât îndemnul de a nu te atinge de porno. Dacă mama își lasă fiica să afle de deciziile ei bune și rele din relațiile din tinerețe, asta o marchează mai mult decât dacă îi interzice prietenului fiicei să doarmă la ei acasă.
Tinerii au nevoie de prezență, nu de perfecțiune. — Gabriel Kießling

Fii empatic
Consultantul american Simon Sinek scrie: „Empatia înseamnă: îmi pasă de o ființă umană, nu doar de ce produce.” Simplele îndemnuri ca „Fără sex înainte de căsătorie!” sau „Folosiți prezervativul și nu rămâneți însărcinate!” se pierd în mulțimea vocilor care se revarsă asupra tinerilor. Întrebări ca „Ești însărcinată? Cum te simți? De ce ai nevoie?” sau „Văd că e a cincea prietenă luna asta. Ești bine? Ce cauți?” se adresează în schimb omului. Empatia duce la prezență. Sunt cu totul aici, nici în ziua de ieri („Ce ai făcut?”), nici în ziua de mâine („La ce duc faptele tale?”). Tinerii au nevoie de prezență, nu de perfecțiune. Se leagă cel mai repede de oameni care fac greșeli. Pentru că cu cât tinerii observă mai des: am dat-o în bară și am voie să mă ridic din nou, cu atât crește încrederea lor în sine.
Întrebări ca „Ești însărcinată? Cum te simți? De ce ai nevoie?” sau „Văd că e a cincea prietenă luna asta. Ești bine? Ce cauți?” se adresează în schimb omului. — Gabriel Kießling
Fii adult
Va exista mereu o diferență între generații. Ca adulți, avem în privința sexualității nu doar un avans de cunoaștere, ci și unul de experiență față de generația care vine. Să-l negăm ar fi o prostie. Întrebarea este deci ce facem cu acest avans când ne întâlnim cu tinerii. Cunoașterea înseamnă putere. Cine știe ceva despre sexualitate poate folosi cunoașterea asta ca să-i modeleze pe alții. Asta e în același timp sarcina și responsabilitatea adulților. Să ocolești această sarcină e mai degrabă copilăresc decât matur.
Tinerii caută cunoaștere, cu sau fără noi. De aceea îți spun din toată inima: curaj! Ca părinți, educatori, lideri în lucrarea cu tinerii, … să trecem această prăpastie pe care o simțim față de generația care vine după noi. E responsabilitatea noastră.
¹ Cf. Institut für Generationenforschung (Institutul pentru Cercetarea Generațiilor, Germania): generation-thinking.de
