„Jocul capătă adesea o dinamică proprie interesantă. Mi s-a întâmplat ca, la serviciul de închinare, persoana din fața mea să se scarpine deodată în cap, să se întoarcă, să-mi zâmbească larg și să-mi facă semnul.”
Chrissi, într-un comentariu pe site-ul Pulse
Cum se joacă
Grupul stă în cerc și fiecare se gândește la un semn fără sunet, făcut cu mâna, de exemplu: degete mari sus, scarpină bărbia, ridică mâna, ridică piciorul, clatină capul, semnul păcii și așa mai departe. Pentru că toate semnele trebuie să fie diferite, participanții trebuie să fie creativi și să inventeze câte unul pentru fiecare jucător. După ce fiecare și-a arătat semnul, se exersează trimiterea semnelor.
Un jucător începe jocul făcând semnul persoanei căreia vrea să-i paseze. Persoana al cărei semn tocmai a fost făcut trebuie să-și facă din nou propriul semn, ca să confirme că l-a preluat. Apoi poate trimite semnul mai departe, la următoarea persoană. Jucătorii trebuie să fie isteți, ca să nu fie descoperiți de prinzător.
Acum se alege o persoană ca prinzător, care stă în mijloc cu un ziar rulat. Când începe jocul, prinzătorul trebuie să numere până la zece cu ochii închiși. Între timp, semnul pornește la drum. Când a terminat de numărat, deschide ochii și încearcă să afle la ce jucător e semnul în acel moment. Dacă bănuiește pe cineva, îl lovește cu ziarul. Atunci află dacă a avut dreptate sau nu. Dacă a avut dreptate, se poate așeza, iar persoana lovită merge în mijloc. Dacă a greșit, trebuie să continue.
