Toți se grupează în echipe de câte doi, la grupuri mari și de câte trei. Cei cu numărul unu formează un cerc interior și merg în sensul acelor de ceasornic, cei cu numărul doi merg pe afară, în sens invers, ca două roți dințate. Între timp merge muzica, iar liderii fac bine să danseze și ei.
Când se oprește muzica, cel care conduce jocul strigă o poziție, de exemplu „Pasărea pe stinghie”: partenerul 1 se lasă pe un genunchi, partenerul 2 se așază pe genunchiul lui ca o pasăre. Echipa care ajunge ultima în poziție iese din joc. Așa, cercul se micșorează rundă după rundă.
La început explicați împreună toate pozițiile o dată. Câteva idei de pornire:
- „Pasărea pe stinghie”: unul stă în genunchi, celălalt se așază pe genunchiul lui. În echipa de trei, a treia persoană îi presară grăunțe.
- „Poza de la banchet”: vă țineți de mână și zâmbiți spre un aparat de fotografiat invizibil. A treia persoană face poza.
- „Gondola”: doi stau jos cu picioarele întinse, vârf în vârf, a treia persoană stă în picioare la mijloc și vâslește.
- „Nunta”: unul sare în brațele celuilalt, a treia persoană face pe fotograful sau pe pastorul.
- „Vagonetul”: toți se așază unul în spatele celuilalt, ca în vagonetul de la roller coaster, cu mâinile sus, și se înclină împreună în curbe.
Farmecul jocului stă în poziții: inventează pentru fiecare rundă altele noi, cu cât mai trăsnite, cu atât mai bine. Important e doar să se vadă clar dacă o echipă e în poziție. Când sunt multe echipe, e greu de văzut cine a fost ultimul, așa că cel mai bine stai undeva mai sus și lași doi-trei lideri să treacă printre jucători ca arbitri.
