Icebreaker: Echipa care construiește
⏱️ 15 minute
Scop: Împreună putem realiza ceva când mulți se implică, participă și se angajează.
Ideea: Sunt nenumărate feluri în care poți face diferența. Orice schimbare începe cu oameni care, prin vocea lor, prin felul în care trăiesc și prin implicarea lor în societate, pot avea o influență decisivă. Indiferent cât de mică sau de mare e contribuția.
Materiale: marker, pahare de hârtie, un elastic, sfori
Participanți: 3-8 persoane
Cum se joacă:
- Fiecare participant primește un pahar de carton. Pe el își scrie ideile despre ce vrea și ce poate face pentru o lume mai dreaptă.
- Paharele se pun pe masă cu gura în jos.
- Apoi grupul (3-8 participanți) primește un elastic de care e legată câte o sfoară de un metru pentru fiecare persoană.
- Sarcina grupului e să așeze paharele într-o piramidă.
- Fiecare participant prinde câte o sfoară și trage, ca să întindă elasticul peste un pahar.
Sforile trebuie ținute de capătul cel mai îndepărtat și toate trebuie să rămână întinse tot timpul.
Reflecție: Dumnezeu ne dă oameni care merg alături de noi și ne călăuzește prin Duhul Lui. El sărbătorește cu noi fiecare pas spre viață, oricât de mic, pe care îl facem pe drumul nostru.
Gândul central
Imaginați-vă că ați avea la dispoziție 500.000 de lei. Nu pentru voi, ci ca să faceți lumea puțin mai bună. Ce ați face? Ați face ceva împotriva sărăciei? Pentru pace? Pentru educație? Pentru relații?
Un experiment de gândire: ce-ar fi dacă noi, ca grup de tineret, am investi aproape tot timpul pe care îl dăm grupului în relații, până devenim cu adevărat puternici în asta? Cum ar arăta atunci relația cu tine însuți, cu oamenii din jur, cu creația și cu Dumnezeu?
Relații în loc de program
Nu pierzi din vedere scopul dacă investești pur și simplu în relații? Nu suferă până la urmă calitatea serviciului de închinare pentru tineri? Și ce facem cu săracii și cu cei flămânzi? Întrebările acestea depind de o întrebare de bază pe care trebuie s-o lămurim mai întâi: Ce este de fapt o viață bună?
O definiție a vieții bune în această lecție sună așa:
O viață bună e o viață în relație: cu mine însumi, cu Dumnezeu, cu oamenii din jurul meu și cu creația!
Poate te gândești că a avea grijă de o relație înseamnă să ieși la o cafea cu un prieten bun și să vorbiți despre toate.
Da, sigur, asta e o formă de relație, dar nici pe departe singura.
Când relația e baza și punctul nostru de plecare, din ea pot crește prietenii personale. Dar nu trebuie să rămână la un grup mic de doi sau trei oameni. Pe temelia prieteniei pot apărea și idei noi, care îi molipsesc și îi implică pe alții.
De exemplu, proiecte. Dintr-o discuție, pentru că asculți și observi de ce are nevoie celălalt, poate apărea un proiect de meditații în cartier. Poate că tu singur nu te-ai fi gândit niciodată la asta. Dar ascultând ai observat necazul unor adolescenți care tocmai rămân în urmă la școală. Tocmai asta poate aprinde în tine și în prietenii tăi dorința de a vă implica împreună și de a-i ajuta pe alții.
Cam așa a apărut asociația Incontro, un proiect de pe Langstrasse din Zürich care îi ajută pe oamenii care au alunecat în sărăcie.
Să pornești de la relații sună ușor, dar în practică e adesea greu. Pentru că avem idei diferite despre o lume bună. Un exemplu: pe tine te preocupă poate sărăcia. Pe cei din grupul tău de tineret însă aproape deloc. Mulți sunt mai interesați de ultimele tendințe în modă. Iar condițiile groaznice în care lucrează croitoresele din Pakistan sau Bangladesh nu-i prea preocupă.
Și exact aici începe relația. Îi expediez pe ceilalți ca pe niște „superficiali”? Sau scot chiar bâta moralei?
Sărăcia: mai mult decât lipsa banilor
Când auzim de sărăcie, ne gândim adesea mai întâi la bani, sau mai bine zis: la prea puțini bani.
E clar: foamea e un lucru cumplit. Dar sărăcia are multe alte fețe. Există și sărăcie de relații. Sărăcie de sens. Sărăcie de timp pentru întâlniri adevărate. Și uneori încercăm să compensăm tocmai lucrurile acestea, poate chiar pe seama altora, fără să ne dăm seama.
Încă o dată exemplul de mai sus: ai o pasiune pentru oamenii de la marginea societății, dar restul grupului de tineret nu prea se interesează de ei. Ce faci atunci?
Poate cineva doar se joacă toată ziua și nici nu observă cât de singur e. Sau cineva vrea să facă parte din grup și face tot ce fac ceilalți, deși nu-i face bine. Asta e sărăcie de relații. Și împotriva ei nu ajută bâta moralei, ci o inimă deschisă, ca să ne vedem și să ne înțelegem cu adevărat unii pe alții.
„Poate cineva mă scoate din sărite și totuși merg pe drum cu el.”
Când mergi pe un drum împreună cu alții, probabil că vei trăi tu însuți o schimbare. Și poate nu vei descoperi doar sărăcia din Sudul global sau ceea ce ți se pare o viziune superficială despre lume a grupului tău de tineret.
Când porniți la drum ca grup, poate veți descoperi pe neașteptate și propria voastră „sărăcie”. Probabil nu porniți toți din același punct: aveți situații diferite, experiențe și perspective diferite.
Nu e nimic rău în asta. Dimpotrivă: important e să fiți pe drum împreună.
Care sunt adâncurile tale întunecate?
Pentru că, de fapt, toți suntem, într-un fel sau altul, cerșetori.
A lupta împotriva sărăciei înseamnă a merge împreună pe un drum.
„Mesajul nu este: Trebuie să cumperi haine produse corect! Ci: Te văd ca om și mergem împreună pe un drum.”
O credință care pune lucrurile în mișcare
Poate te gândești: sărăcia și dreptatea sunt teme politice sau economice. Da, așa e. Dar sunt și teme teologice. Pentru că Biblia vorbește mereu despre oameni de la marginea societății. Credința înțeleasă creștinește nu înseamnă să te învârți doar în jurul tău și al propriei credințe. Nu e vorba atât să „cresc” eu în credință, ci să mă pot întoarce mereu, pe dinăuntru și pe dinafară. Credința creștină nu e doar întoarsă spre sine, dar nici nu se împlinește doar în proiecte. E vorba mai degrabă de echilibrul dintre contemplație și acțiune. Asta înseamnă: timp cu Dumnezeu ȘI implicare pentru alții. Doar rugăciunea nu ajunge. Nici doar fapta. Amândouă merg împreună.
Comunitățile locale dau exemplul, fie prin cumpărături conștiente și corecte, prin muncă sustenabilă sau prin felul responsabil în care folosesc resursele. În orașe pot fi grădini urbane, întâlniri de veghe împotriva sărăciei, asociații pentru protecția animalelor sau inițiative sociale. Impulsurile mici pornesc schimbări mari. Și de ce toate acestea? Pentru că Îl iubim pe Dumnezeu și tot ce a creat El!
**Nu poți salva lumea, și e bine așa**
Mulți tineri se simt copleșiți. Lumea e atât de nedreaptă. Sunt atâtea probleme. Criza climatică. Războiul. Refugiații. Și te gândești: oricum nu pot face nimic.
„Nu putem salva lumea. Și nici nu trebuie să încercăm.”
Poate sună dur, dar e și eliberator. Pentru că misiunea nu e: devino erou. Ci: trăiește în relații. Fii deschis. Ascultă. Fă ceva, acolo unde ești.
Uneori e de ajuns să-i cumperi de mâncare unui om flămând. Sau să asculți pe cineva care suferă, fără să sari imediat să-l ajuți. Și se ridică mereu întrebarea: „Mă atinge celălalt, care e în nevoie? Sau de ce nu mă atinge nevoia lui?” Și asta face parte din urmarea lui Isus: nu să ajuți mereu imediat, dar să te lași atins iar și iar.
Isus a spus odată pilda samariteanului milos:
„Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut în mâinile unor tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut și au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, pe același drum cobora un preot, care, când l-a văzut, a trecut pe partea cealaltă. La fel și un levit, care ajunsese în locul acela: când l-a văzut, a trecut pe partea cealaltă. Dar un samaritean, care era în călătorie, a ajuns la el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat, i-a legat rănile și a turnat pe ele untdelemn și vin. Apoi l-a pus pe animalul lui, l-a dus la un han și a avut grijă de el. A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului și i-a zis: «Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui îți voi da înapoi când mă voi întoarce.» Care dintre acești trei crezi că s-a dovedit a fi aproapele celui care a căzut în mâinile tâlharilor?” (Luca 10:30-36)
Faptul că străinul din poveste e atins de nevoia celuilalt îl face să acționeze. Povestea nu dă o poruncă, ci ne întreabă: ne putem opri în viața de zi cu zi și ne putem reorienta? Sau suntem ocupați doar cu noi înșine?
Pacea crește în relații
În politica mondială, mulți se bazează pe arme. Dar ce-ar fi dacă în schimb am crea spații ale păcii? Spații în care oamenii se întâlnesc și învață să se înțeleagă?
„Pacea nu vine prin putere, ci prin apropiere.”
Și asta merge și la scară mică: imaginează-ți că 100 de biserici nu organizează doar evenimente, ci petrec timp cu copiii în parc, ca ei să învețe să trăiască relații. Sau îi însoțesc pe refugiați, ca ei să ajungă cu adevărat acasă. Sau toți renunță o lună la telefon, ca să observăm mai bine ce e în jurul nostru. Sau nu zburăm în concediu, pentru că ne pasă să ne purtăm cu grijă cu creația. Sau descoperim forme noi de spiritualitate a creației, tocmai pentru că până acum creația ne-a rămas străină.
Fără mare zarvă. Doar să fii acolo. Iar și iar.
Aproape sigur, asta nu schimbă lumea întreagă.
Dar schimbă lumea mea și pe a unui om care tocmai are nevoie de ajutor. Și tocmai asta contează.
De ce să nu încercați? De ce să nu vorbiți, să vă certați, să râdeți, să mâncați împreună și să vedeți ce lume apare?
Pentru aprofundare
⏱️ 15 minute
Scop: Să le împărtășim altora dorințele și ideile noastre despre o lume mai bună. Să căutăm ce avem în comun.
Ideea: Să ne unim pentru o lume mai bună.
Materiale: hârtie, pix, flipchart
Participanți: oricâți
Cum se joacă:
- Dorința ta de dreptate: Fiecare participant scrie pe un bilet cum își imaginează o lume mai bună. Gândiți-vă ce e cu adevărat important pentru voi.
- Strângeți ideile: Toate biletele se lipesc pe un flipchart sau pe perete, ca să le vadă toți.
- Găsiți temele: Liderul grupului (sau tot grupul împreună) ordonează ideile pe teme. De exemplu: mediu, pace, dreptate, educație, unitate etc.
- Discuție: Vorbiți în grup despre diferitele teme: Ce vă vine în minte? Ce dorințe aveți poate în comun? Ce vă atinge în mod deosebit?
- Gândiți-vă cum puneți în practică: Gândiți-vă împreună ce puteți face concret ca să realizați ceva din toate acestea, la scară mică și la scară mare: Ce pot face eu singur? Ce putem face ca grup?
Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
