„Poate ar trebui să stai mai puțin pe telefon.” Fraza asta nu va convinge aproape niciun adolescent. Pentru unii dintre noi, succesul în ce facem depinde într-o oarecare măsură de cât reușim să câștigăm și să păstrăm atenția adolescenților. Așa că ni se pare un vis frumos ca tinerii să-și limiteze sau să-și schimbe de bunăvoie felul în care își folosesc smartphone-urile. Unii adolescenți își descriu telefonul ca pe o parte în plus a corpului; alții sunt mai puțin conștienți de dependența lor de like-uri, sunete și notificări, dar nu mai puțin vulnerabili. Oricât și-ar dori scepticii tehnologiei din generațiile mai vechi să putem da timpul înapoi, telefoanele, aplicațiile și rețelele sociale sunt astăzi bine ancorate în inima adolescenților. Pare că nimic nu le poate opri marșul nemilos spre o stăpânire tot mai mare asupra timpului tinerilor.

Dintr-odată însă are loc un alt fel de conversație, purtată nu doar de generația mai în vârstă și de scepticii tehnologiei, ci chiar de liderii din Silicon Valley care au creat de la bun început aceste dispozitive și programele lor. Conversația a trezit și interesul tinerilor, care acum vor să-și spună și ei părerea. Ironia e că noua dezbatere a fost pornită de unul dintre cei mai mari mâncători ai timpului tinerilor: un documentar produs și distribuit de Netflix.

Dilema rețelelor sociale a urcat, de la lansarea din 9 septembrie, în fruntea topurilor Netflix în aproape toate țările în care Netflix e disponibil. În momentul în care scriu, filmul e pe locul 2 în țări atât de diferite ca Peru, Iordania, Rusia și Australia (pentru că deocamdată nimeni nu poate concura cu Enola Holmes). Peste tot în rest e în top 10. Un documentar cu un buget relativ mic, în care vorbesc în fața camerei mai ales programatori și oameni de marketing, a ajuns subiectul tuturor discuțiilor. După ce îl vezi o dată, vei înțelege de ce. Dar probabil vei simți și un amestec de surpriză și fascinație că filmul a stârnit atâta vâlvă printre tineri.

Noi suntem produsul

Durează o vreme până înțelegi exact ce ar trebui să fie dilema rețelelor sociale. Pe lângă firul cunoscut al interviurilor cu oameni din interiorul industriei, care explică motivele din Silicon Valley, există și o poveste dramatizată, care revine mereu și ilustrează obsesia de azi a lumii pentru smartphone-uri. În acest al doilea fir, o familie americană obișnuită, din clasa de mijloc, trece prin capcanele vieții de la școală și ale vieții sociale și prin încercările ratate de a mânca împreună, în timp ce membrii ei întind mereu mâna după dispozitivele de care sunt dependenți. Apoi un al treilea fir ne arată cum fiul adolescent este manipulat prin conturile lui de pe rețelele sociale.

Pentru că filmul vine chiar de la Netflix, îl poți înțelege ca pe un avertisment că în inima industriei globale de tehnologie ceva merge foarte rău. Cu toții cunoaștem îngrijorarea legată de prea mult timp petrecut în fața ecranelor, de efectele posibile ale violenței din jocurile video și de pericolul dependenței de like-urile de pe rețelele sociale. Dar acum lucrurile merg mult mai departe. Tot mai mulți experți cred că firmele de social media încurajează comportamente nesănătoase în toată populația online a lumii, pentru că din asta câștigă bani: pierderea lumii offline, dependența de telefon, mai puțin timp în relații reale, opinii unilaterale și o radicalizare mai ușoară. Și nu doar atât: folosesc practici cu o etică profund discutabilă ca să ne stocheze datele, să le vândă și să le folosească în goana după profit din publicitate. Celebrul „părinte al realității virtuale”, Jaron Lanier, rezumă problema într-o frază simpatică, dar neliniștitoare: „Dacă nu plătești pentru un produs [online], atunci tu ești produsul.” Credem că noi ne folosim smartphone-urile, dar filmul aduce un argument puternic că, de fapt, ele ne folosesc pe noi.

O tânără cu căciulă și ochelari zâmbește în timp ce scrie pe telefon, afară, în lumina soarelui
Foto: [Meghan Schiereck](https://unsplash.com/@meghanschiereck), Unsplash

Dacă funcționezi măcar pe departe ca mine, până la genericul de final vei fi șters jumătate din aplicațiile de pe telefon. Totuși rămâne întrebarea: de ce are filmul atâta ecou printre tineri? Dacă adolescenții sunt atât de legați de dispozitivele lor, de ce Dumnezeu ar accepta ideea că aplicațiile lor iubite le-ar putea face rău?

O parte din răspuns stă în autoritatea vocilor de aici. Tristan Harris, care primește cel mai mult timp în interviuri, și-a făcut un nume la Google; printre ceilalți vorbitori sunt antreprenori și programatori care au lucrat în etapele decisive ale dezvoltării Instagram, Pinterest, Facebook și Twitter. Criticii pot pune la îndoială etica celor intervievați, care au câștigat deja milioane în Silicon Valley și acum aleg să taie craca de sub picioarele lor. Dar ce spun ei e credibil, pentru că au văzut toate acestea din interior. Așa le fac un serviciu tinerilor care nu și-au pus încă întrebări: nimeni nu poate pune la îndoială smartphone-urile la fel de bine ca geniile care au ajutat la dezvoltarea Instagramului.

Poate e vorba și de un moment potrivit. Filmările pentru documentar au început cu mult înainte ca pandemia de Covid-19 să fie în toi, dar filmul pare deosebit de potrivit tocmai pentru vremurile acestea. În 2020, tinerii au fost obligați pentru prima dată să-și mărească timpul petrecut în fața ecranelor chiar de adulții care încercaseră înainte, fără succes, să-l limiteze. Au avut ore de școală pe ecran și și-au construit relații prin telefon. Au fost nevoiți să participe chiar și la serviciile de închinare, la cluburi și la grupurile de tineret prin tehnologia online. Orice încercare de a găsi un echilibru sănătos între online și offline a fost măturată de un val de necesitate. Iar acum, când depindem cu toții de telefoane și alte dispozitive, poate mai mult ca oricând, a devenit firesc să ne punem întrebări mai adânci despre cât de sănătoase sunt ele, de fapt.

„Tot mai mulți experți cred că firmele de social media încurajează comportamente nesănătoase în toată populația online a lumii, pentru că din asta câștigă bani: pierderea lumii offline, dependența de telefon, mai puțin timp în relații reale, opinii unilaterale și o radicalizare mai ușoară. Și nu doar atât: folosesc practici cu o etică profund discutabilă ca să ne stocheze datele, să le vândă și să le folosească în goana după profit din publicitate. Credem că noi ne folosim smartphone-urile, dar filmul aduce un argument puternic că, de fapt, ele ne folosesc pe noi.”

Un punct de plecare pentru discuții, în toată lumea

Cei care au făcut filmul și protagoniștii lui spun mereu că vor să pornească o discuție despre etica rețelelor sociale. Dacă te gândești câți tineri se ocupă acum de Dilema rețelelor sociale, filmul ar putea deveni un punct de plecare pentru întâlnirile de tineret. Mulți tineri l-au văzut deja, dar cred că ar trebui să-i încurajăm și pe cei care nu l-au văzut încă. Sfatul meu: organizează o vizionare împreună, urmată de o discuție. Dacă faci asta, iată câteva întrebări pentru discuția de după film:

  • Înainte de film, credeați că rețelele sociale și folosirea smartphone-ului au și o parte întunecată? Dacă da, care era ea pentru voi?
  • După ce ați văzut filmul, ce îngrijorări aveți față de tehnologie și față de marile firme de tehnologie?
  • Sunt afirmații în film cu care nu sunteți de acord, pe care nu le credeți sau pe care le puneți la îndoială?
  • E ceva ce ați vrea să schimbați la felul în care vă folosiți telefonul sau rețelele sociale?
  • Ce loc au credința și Dumnezeu în toate acestea, în felul în care ne petrecem timpul online? De ce?
  • Ce schimbări bune ați vrea să vedeți la aplicațiile de social media și la alte tehnologii de pe internet?

Nu poți prezice cum vor reacționa tinerii la film și nici nu ar trebui să încerci să-i forțezi să se gândească la ceva anume. Am vorbit cu adolescenți care cred că tot filmul e versiunea Netflix de „fake news” (știri false): panică liberală, cu o mulțime de intervievați cu titluri de post istețe, despre care nu auziseră niciodată (deci de ce să-i asculte acum?). Alții i-au crezut pe cuvânt pe aceiași intervievați și au început imediat să-și reducă viața socială online. E un film care sigur va stârni o reacție și o dezbatere. Și dacă te gândești cât de netransparent a fost marșul firmelor de tehnologie spre dominația lumii, asta nu poate fi decât bine. Concluzia: tinerii își regândesc mult mai ușor relația cu tehnologia când îi punem față în față cu partea ei întunecată decât când le spunem pur și simplu să lase telefonul jos.

Chemarea la simplitate

Interesant e că, în lunile de dinainte de martie 2020, chemarea la încetinire și liniște a fost tema care a stârnit cea mai mare agitație în cercurile de lideri creștini. Datorită cărții de succes a lui John Mark Comer, The Ruthless Elimination of Hurry, vechile discipline spirituale, ca sabatul, tăcerea și simplitatea, reveniseră deja la modă. Încă dinainte să fim obligați să încetinim, am recunoscut nevoia urgentă de a face asta în fața răspândirii neîncetate a tehnologiei.

Nu e un gând nou, dar într-o lume a tehnologiei disfuncționale, construite pe distragere, una dintre cele mai puternice oferte pe care le poate face credința creștină este pur și simplu liniștea. În ultimii ani, Mark Yaconelli și alții au susținut că antidotul pentru agitația copleșitoare din viața tinerilor este oferta de pace, mângâiere și apartenență. Tinerii le pot găsi în rugăciune și în reflecția liniștită. Mă întreb dacă nu ne sfiim uneori puțin să facem această ofertă, dar din experiența mea, în ultimele șase luni tocmai acest fel de ofertă a aprins imaginația tinerilor, mult mai mult decât cea mai nouă întâlnire pe Zoom sau cel mai nou spectacol pe YouTube. Mulți tineri, dacă nu chiar cei mai mulți, sunt complet fascinați de telefoanele lor, iar unul dintre cele mai mari trucuri ale tehnologiei e să-i convingă că le face bine. Drogurile și alte dependențe fac ceva foarte asemănător. Dilema rețelelor sociale are potențialul de a-i elibera pe tineri de această iluzie (comparațiile cu filmul SF Matrix sunt bine întemeiate). Ca biserică, avem câteva alternative destul de convingătoare pe care le putem oferi tinerilor, de la prietenie adevărată și un loc al apartenenței până la posibilitatea de a-și odihni creierul și de a se dezintoxica de toată distragerea continuă. Pentru că peste tot tinerii se întreabă dacă dispozitivele aflate în centrul vieții lor le fac bine, avem ocazia să le arătăm o viață și o aventură mult mai sănătoase și mai împlinitoare.

Acest articol a fost scris de Martin Saunders și publicat pentru prima dată de prietenii noștri de la youthscape.co.uk, care sprijină lucrarea creștină cu tinerii din Marea Britanie. Versiunea în germană: Esther Penner. Versiunea în limba română: Pulse.