Imaginează-ți: faceți împreună o tură cu canoea. Râul, uneori lin, alteori năvalnic, vă cere destul de mult. Mai jos pe râu scoateți mâncarea și frigeți ceva la foc. Poate e și o parte dintr-o expediție de mai multe zile. La un moment dat vă schimbați, strângeți echipamentul și canoele și porniți spre casă.
Ca lideri, evaluați:
- Ce a mers bine?
- Ce a mers mai puțin bine?
- Ce am face altfel data viitoare?
… Doar că participanții nu mai sunt de față în momentul acesta.
Aud mereu de la tineri că au avut o perioadă grozavă într-o tabără și că uneori au ajuns și la limitele lor. Când îi întreb apoi dacă liderii au reflectat împreună cu ei asupra celor trăite, primesc de multe ori răspunsul „Nu”.
Ca specialist în învățarea prin experiență, mă gândesc: păcat, de fapt, pentru că așa multe dintre experiențele prin care trec se duc, cum se spune, pe apa sâmbetei.
Între extreme
Există două extreme, și niciuna nu corespunde ideii de învățare prin experiență:
#1 Animația
Îi antrenăm pe copii și pe tineri în diferite activități: creative, sportive, jocuri, gătit … ne distrăm împreună, trecem prin provocări. La final ne strângem mâna sau avem alt ritual și mergem acasă. Reflecția în grup lipsește. Așa am trăit-o de multe ori în anii petrecuți la grupa de copii a bisericii.
#2 Terapia
Cealaltă extremă apare acolo unde reflecția nu a fost precedată de nicio acțiune. Încerci să reflectezi asupra unor teme care nu au o bază practică. Unii poate n-au trăit încă deloc ce vrei să discutați sau l-au trăit cu totul altfel decât ce urmărim noi. Se poate compara, într-o anumită măsură, cu o ședință de terapie. Ce vrei să discutați, sau poate doar trebuie să discutați, e uneori departe în trecut. Accentul cade pe reflecția care pornește direct dintr-o acțiune.
Pedagogia experiențială sau învățarea prin experiență mizează pe ambele componente: acțiunea și reflecția. Ea leagă activitățile de o componentă pedagogică.
E important să evaluați împreună
Aici pledez pentru a evalua o activitate împreună cu grupul. De multe ori, lucrurile merg așa: activitățile sunt evaluate, dar în echipa de lideri. Unora reflecția li se pare inutilă. Poate există și teama că n-o să le placă copiilor și tinerilor. Personal, am avut experiențe bune cu ea și încerc să vă iau puțin din teama aceasta.
Mai întâi însă ceva despre folosul reflecției:
#1 Din trăiri se nasc experiențe
Acțiunea e pe primul plan, dar prin reflecție acțiunile devin experiență. Experiențele ajung din nou în conștiință și pot fi oglindite. Prin reflecție, participanții iau experiențele cu ei acasă și își pot pune și scopuri: Cum încerc data viitoare să mă descurc într-o anumită situație, când o să dau iar peste ea?
#2 Ca lider, primesc o oglindă de la grup
De multe ori nici nu știam cum stau, de fapt, ca lider. Ce le place cu adevărat tinerilor? Ce li s-a părut poate mai puțin grozav? Cum pot să mă îmbunătățesc și să mă schimb ca lider? Când evaluăm în echipă, evaluăm în așa fel încât e vorba de impresiile noastre. Feedbackul participanților lipsește. Poate suntem și părtinitori, pentru că ceva ni s-a părut o idee bună, și nici nu observăm că participanții noștri percep lucrurile altfel. Și liderii au punctele lor oarbe, de aceea și noi avem nevoie de feedback.
4 metode creative de reflecție
Dar cum arată o reflecție care să nu fie plictisitoare? Pe de o parte, are mult de-a face cu felul în care tu, ca lider, pregătești reflecția. La fel ca programul în sine, și reflecția are nevoie de un timp de pregătire. Și da: reflecția poate fi creativă. Încearcă din când în când metode noi. Nu e nevoie mereu de cuvinte. Gândește-te cum evaluezi lucrurile în viața de zi cu zi sau la serviciu.
1. Poate îți place să lucrezi cu o scală de la 1 la 10:
- Ce se potrivește?
- Ce se potrivește mai puțin?

Delimitezi un spațiu. Participanții stau în mijloc. Acum pui o întrebare concretă.
✅ Dacă se potrivește, participanții merg într-o direcție.
❌ Dacă nu se potrivește, bineînțeles în cealaltă.
Sau vrei să ai o imagine de ansamblu asupra unei tabere întregi.
3. Ce-ai zice atunci de o hartă a vremii?
- Scrii în fiecare zi activitățile pe care le-ați făcut.
- În funcție de vârstă, participanții pot desena singuri simboluri meteo sau pot lipi simboluri meteo pregătite dinainte: soare (pentru momentele frumoase), nori, ploaie, zăpadă etc.
Așa obții o imagine despre cum au trăit tabăra grupul, dar și fiecare participant în parte.
4. O metodă simplă este și să dați din mână în mână un coș de gunoi și un rucsac:
Fiecare participant poate spune pe scurt ce ia cu el din ziua de azi (rucsacul) și ce aruncă (coșul de gunoi). Dacă nu vrea să spună nimic, poate pur și simplu să dea mai departe coșul de gunoi sau rucsacul.
Această metodă de reflecție e potrivită mai ales pentru o reflecție scurtă, de exemplu la sfârșitul unei după-amiezi, când nu vrei să pierzi prea mult timp.
