Memory uman

Două persoane (sau, la grupuri foarte mari, două echipe), jucătorii de memory, ies pe ușă (sau suficient de departe, dacă se joacă afară).

Toți ceilalți sunt cărțile de memory. Adică fiecare își caută un partener. Fiecare pereche se gândește la o mișcare (sau, la alegere, un sunet, sau ambele). Apoi toate „cărțile” se așază amestecate.

Jucătorii de memory sunt chemați înapoi. Ei vin pe rând și strigă câte două persoane, care își arată mișcarea și/sau fac sunetul. Dacă un jucător găsește o pereche, o primește. („Cărțile” se așază jos și punctul se notează, sau „cărțile” trec într-o parte, lângă jucător.) Cine a găsit o pereche mai are o încercare, ca la memory-ul adevărat.

La număr impar de persoane pot ieși și trei.