Întâlnirile noastre regulate de grup sunt subestimate. E o teză pe care o arunc în discuție. Cum am ajuns la ea? Întâlnesc mereu oameni care au ajuns la credință în tabere, la unele evenimente creștine mari sau ceva asemănător. E grozav. De fapt, prima mea reacție ar fi: hai să facem mult mai multe. Mai mult truestory, mai multe evenimente, mai multe tabere. Pentru că atunci s-ar întâmpla și mai multe lucruri spirituale.

Corect, avem nevoie de forma aceasta de lucrare cu tinerii. E extrem de valoroasă și importantă. Dar descopăr tot mai mult că întâlnirea regulată de grup din satul meu, din cartierul meu sau de oriunde e și mai esențială. De ce? Un mic exemplu, nu de mult:

Într-o localitate din estul Germaniei se țin seri de evanghelizare. În fiecare seară vin oameni noi și au loc discuții bune și profunde. Când vorbesc cu oamenii care nu merg la biserică, se dovedește că știu enorm de multe despre Biblie sau despre credință. „De unde știi atâtea?”, îl întreb pe un participant. „Am fost câțiva ani aici, la grupul de tineri, și am prins multe”, îmi răspunde. Frânturile acestea de discuție sunt una dintre foarte multe pe care le-am auzit în săptămâna aceea. La fel aș putea aminti discuții cu directori de școli în care voiam să facem acțiuni și unde am găsit uși deschise. „Și eu am fost cândva la grupul de tineri” e o propoziție pe care o aud mereu.

Mai departe trebuie să ne punem întrebarea de unde vin participanții la taberele și evenimentele noastre și unde se duc după aceea.

Întâlnirea săptămânală de grup rămâne cel mai bun punct de întâlnire și de legătură pe care îl avem ca să ne aducem prietenii, vecinii și colegii de clasă.

Multe lucruri de bază, preluate apoi la truestory și la alte evenimente, adolescenții le aud pentru prima dată în lucrarea cu tinerii din localitatea lor. Vechea propoziție că acolo se seamănă ceva e realitate absolută. Tocmai de aceea întâlnirea de grup oferă șansa de a forma oameni și de a pune, simplu, într-un mediu cunoscut, bazele credinței. Dar cum se poate întâmpla asta?

1. Bazele credinței, aproape de viață

În primul rând ar trebui să fim conștienți că și într-un grup de tineri care vin dintr-un mediu creștin temele de bază sunt importante. În multe locuri presupunem că adolescenții știu deja tot sau au lămurit deja totul pentru ei. Dar dacă formăm un cerc de elită pioasă, tema că credința are concret de-a face cu mine și cu viața mea va avea prea puțin loc. În plus, pentru tinerii care nu fac parte din gașca pioasă e foarte greu să intre, dacă purtăm discuții teologic valoroase despre siguranța mântuirii, revelație și problema răului. Ca lucrare cu tinerii ați putea, de exemplu, să parcurgeți regulat seria Alpha Youth.

2. Loc pentru întrebări sincere

„Aproape că mi-e rușine să întreb asta acum, dar …” Nicio întrebare nu trebuie să fie penibilă sau prea simplă ca s-o pui. Pot veni și întrebări ciudate, și ar trebui să le suportăm.

Dacă am învățat ceva în ultimii ani la truestory din conceptul de dialog, atunci e faptul că mulți tineri s-au bucurat când cineva a pus o astfel de „întrebare simplă sau proastă”.

De ce?

Pentru că era exact întrebarea lor, pe care o cărau de mult cu ei, dar n-au îndrăznit s-o pună.

Două adolescente în blugi și hanorace stau sprijinite de un gard de sârmă
Dacă am învățat ceva în ultimii ani la truestory din conceptul de dialog, atunci e faptul că mulți tineri s-au bucurat când cineva a pus o astfel de „întrebare simplă sau proastă”. (Imagine simbolică) Foto: olia danilevich.

E important să facem loc și să „trăim” o deschidere în care orice întrebare e binevenită. Nimeni să nu se simtă prost dacă întreabă. Indiferent dacă vine la grup de mulți ani sau de puțin timp. Nu există întrebări proaste.

Unde e loc pentru întrebări în lucrarea ta cu tinerii?

Am avut experiențe bune cu cutii pentru întrebări, oferite pe lângă posibilitatea de a întreba direct în grup, ca loc pentru întrebări anonime. Principiul e simplu. Scrii întrebarea anonim pe un bilet, îl pui în cutie, iar la intervale regulate întrebările din cutie sunt „gândul” serii la grupul de tineri. Nu e vorba ca un lider să răspundă exact la toate întrebările. Încercăm ca, pornind de la întrebări, să intrăm în dialog și să ne apropiem ca grup de „răspuns”. Se întâmplă destul de des ca și alții să-și spună atunci întrebările lor legate de temă.

3. Povești cu Isus

Planificați mereu povești cu Isus. Cum Se purta cu oamenii? Ce Îl face atât de unic? Cum e El azi prezent în viața noastră de zi cu zi? Cum Îl pot întâlni? Și mai ales: de ce Isus? Ce e deosebit la El față de alți oameni buni din istorie?

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, spune Isus despre Sine. Pretenția aceasta de absolut are greutate. Te provoacă și, în același timp, e motivul pentru care facem lucrare cu tinerii. Asta ne deosebește de alte lucrări cu tinerii care nu sunt creștine.

Lucrul acesta, pe care doar noi îl avem, are o putere reală pe care n-ar trebui s-o subestimăm.

Concret, ați putea pune în program cele opt episoade din serialul „The Chosen”. Pentru asta există material bun, cu care puteți construi întâlniri întregi de grup cu serialul și în jurul lui.

4. Să trăiți comunitatea

Pe lângă întâlnirile regulate, săptămânale, momentele speciale care întăresc comunitatea sunt extrem de importante. Poate fi

  • o tabără de weekend împreună,
  • un eveniment mare pentru tineri sau
  • o săptămână de conviețuire.

La aceasta din urmă, grupul locuiește o săptămână împreună, de exemplu în clădirea bisericii. Pe lângă ce trebuie să facă oricum fiecare (să meargă la școală, să studieze …), aveți timp împreună. Jocuri sau seară de film, timp de liniște împreună sau ceva în grupuri mici. Trăiți deci o săptămână viața de zi cu zi și grupul împreună.

O tânără cântă la chitară, iar prietenii stau pe o pătură în iarbă și o ascultă
Pe lângă întâlnirile regulate, săptămânale, momentele speciale care întăresc comunitatea sunt extrem de importante. (Imagine simbolică) Foto: Kampus Production.

Acțiunile acestea comune nu întăresc doar comunitatea. E valoros să privești și dincolo de propria curte. Descoperi deodată că mai există și altceva decât felul în care, de exemplu, îmi fac eu timpul de liniște. Forme noi, care mă ajută să-mi adâncesc (din nou) relația cu Isus.

5. Fiecare om contează

Un grup e format din oameni diferiți, fiecare cu povestea lui.

Ca lideri, faceți-vă timp pentru fiecare în parte.

Pentru mine a fost o experiență care m-a format mult: cred că dacă un lider din grupul meu de tineri de atunci n-ar fi mers mereu doar cu mine, azi probabil n-aș fi „creștin de profesie”, poate nici creștin n-aș mai fi. Liderul acesta m-a motivat mereu să nu renunț, de exemplu la citirea Bibliei. M-a târât cu el la tot felul de evenimente creștine, iar de multe ori am mers împreună să mâncăm burgeri și am vorbit despre orice. A devenit pentru mine cineva în care aveam încredere și cu care puteam vorbi despre orice: despre inimă frântă, probleme la școală sau în familie sau despre îndoielile mele despre Dumnezeu. La fel de mult ne-am și distrat împreună. De aceea avea dreptul să sape și mai adânc, să mă provoace și să mă întrebe critic. Asta m-a format și m-a pus pe gânduri. Dar mai ales m-a făcut să rămân în grup, pentru că mi-a arătat mereu că nu sunt singur cu ce mă frământă, ci că suntem pe drum împreună, ca grup.

O tânără cu părul creț zâmbește și ascultă o prietenă care stă cu spatele
Ca lideri, faceți-vă timp pentru fiecare în parte. (Imagine simbolică) Foto: Liza Summer.

Poate vă puteți împărți ca echipă de lideri și să deveniți nu doar lideri, ci adevărați mentori pentru participanții voștri.

Iar aici e important și punctul următor: fiți ca grup și ca lideri

6. În mijlocul vieții

Tot ce spunem despre credință devine relevant pentru tinerii noștri abia atunci când, în ochii lor, are de-a face cu viața și realitatea lor de zi cu zi. De aceea e important ca noi, liderii, să cunoaștem lumea tinerilor. Știu că acum examenele de la sfârșitul școlii sunt marea temă? Ce hobby-uri au cei din grupul meu? Ce se ascultă acum? Nu e vorba ca eu, ca lider, să țin cu aceeași echipă sau să-mi placă același gen de muzică. Ar trebui să știu ce e important pentru oamenii mei. Și nu doar să știu, ci să fiu mereu și pe drum cu ei în viața lor de zi cu zi (cum am scris la punctul 5).

Viața de creștin nu trebuie să se petreacă doar în cele două ore pe săptămână din sala de tineret, ci mai ales în viața de zi cu zi.

Ca să trăim și să punem mai bine în practică asta, lucrarea cu tinerii ar trebui să fie parte din viața de zi cu zi, nu doar o mică bucată din ea. Când un participant are un spectacol sau un meci important pentru el, n-ar fi grozav ca grupul să fie acolo și să-l încurajeze? Când vin examenele, ce-ar fi să oferiți spații și grupuri de învățat?

7. Martor sincer

Ce ai trăit cu Isus săptămâna trecută? Întrebarea aceasta o pune de ani de zile un lider, la finalul gândului lui, celorlalți lideri și participanților dintr-o lucrare cu tinerii. Important:

Nu se gândește doar la momentele de vârf, la poveștile mici și mari cu minuni, ci și la eșecuri, la îndoieli, la timpul puțin pe care ți l-ai luat pentru relația cu Dumnezeu.

A povestit deschis despre amândouă. Așa a devenit apropiat și i-a motivat pe alții să facă la fel. Prin deschiderea aceasta, timpurile de rugăciune de după au devenit încet-încet mai personale și mai concrete.

Viața de creștin nu e mereu în al nouălea cer, ci uneori e chiar grea și anevoioasă. Toate acestea trebuie să aibă loc. E gândit foarte idealist, pentru că ține mult și de încredere.

Dar când apare încet-încet mai multă deschidere, crește și încrederea.

Apropo de a fi martor: ideea, deloc nouă, de a merge din când în când cu grupul de tineri în vizită la cineva din biserică care a trăit multe în viață și în credință rămâne o posibilitate bună de a descoperi că Isus e încă real. Câte o poveste tare și motivantă a încurajat deja pe mai mulți tineri și i-a pus pe gânduri.
</content>
</invoke>