Pe vremuri tresăream în sinea mea de fiecare dată când oamenii de PR îmi trimiteau filme sau seriale bazate pe credință, ca să le văd în avanpremieră. Multă vreme, genul filmelor și al serialelor cu tentă creștină a avut o reputație proastă: producții ieftine, kitsch, moralizatoare.

Dar în ultimii ani calitatea s-a îmbunătățit vizibil (în engleză). Unele producții merită acum apreciere, nu doar în comparație cu ratările de altădată, ci și datorită calității lor artistice proprii.

Jon Erwin (I Can Only Imagine) face parte dintr-o nouă renaștere a filmului și a serialelor creștine. E o tendință îmbucurătoare, din care fac parte și fratele lui, Andrew, Jon Gunn (Jesus Revolution) și Dallas Jenkins (The Chosen). Totuși, am fost sceptic când noul studio al lui Erwin, Wonder Project, a pornit cu un serial Prime Video despre David. Decenii de așteptări scăzute își lăsaseră urmele. Avea oare Amazon să impună textelor biblice sfinte un spectacol grandios în stilul Rings of Power? Avea să se piardă talentul de povestitor al lui Erwin în formulele unui mare serviciu de streaming? Și, din punct de vedere narativ: avea Dumnezeu să fie redus la un personaj secundar, în favoarea dramei omenești savuroase din această telenovelă aproape shakespeariană a Bibliei?

Acum că am văzut toate cele opt episoade ale primului sezon din House of David, pot spune ușurat: temerile mele nu s-au confirmat (în mare parte), iar povestea mi-a depășit așteptările.

Formatele și capcanele povestirii în serial

Cine cunoaște The Chosen (în engleză) va găsi și în House of David multe lucruri familiare. Și la fel: cine respinge The Chosen va avea probabil probleme cu House of David din motive asemănătoare.

Ambele formate au în comun potențialul formatului lung: o structură narativă în mai multe episoade și sezoane, care le dă personajelor biblice spațiu să se dezvolte în profunzime și cu nuanțe. În loc de tipare plate, apare o galerie de personaje fin echilibrată. Amazon, care a obținut recent drepturile exclusive de streaming pentru The Chosen (în engleză), pare să fi recunoscut acest câștig narativ, mai ales față de forma condensată a lungmetrajului clasic.

Dar tocmai această forță ascunde un pericol care duce mereu la critici: cum faci din persoane care apar în Biblie adesea doar în câteva versete niște personaje concrete și complexe? Pentru că acolo unde Biblia tace, scenariștii trebuie să creeze spațiu narativ, fără să treacă granița spre speculația arbitrară. House of David reușește surprinzător de bine acest echilibru pe cea mai mare parte a parcursului. Serialul rămâne atât captivant ca poveste, cât și respectuos față de textul biblic.

Accentul narativ

Primul sezon spune povestea biblică a lui David (jucat de Michael Iskander): de la începuturile lui ca băiat păstor în Betleem, prin ascensiunea lui ca muzician îndrăgit la curtea regelui Saul (Ali Suliman), până la legendarul duel cu Goliat (Martyn Ford). Pe drum trăim momente emblematice: etape-cheie precum lupta cu un leu sau ungerea de către profetul Samuel (Stephen Lang) sunt puse în scenă în mod convingător.

Samuel este inima tematică și spirituală a serialului, iar interpretarea lui Lang ridică la un alt nivel fiecare scenă în care apare.

Ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, el îi adresează lui Saul cuvinte de mustrare, pentru că Saul nu ascultă de porunca lui Dumnezeu și nu-i nimicește complet pe amaleciți (1 Samuel 15), dar îi aduce și încurajare profetică lui David, unsul Domnului.

Samuel le amintește mereu personajelor și spectatorilor de sfințenia arzătoare a lui Dumnezeu. Fidel dramaturgiei biblice, House of David măsoară curajul personajelor după atitudinea lor față de Dumnezeu. Adevărații eroi arată o smerenie plină de evlavie și ascultare: se încred în Dumnezeu mai mult decât în propria inimă. Spre deosebire de ei, adversarii tind să ignore autoritatea lui Dumnezeu și să se ia prea în serios.

Un moment exemplar apare după victoria lui Saul asupra amaleciților: el ridică un monument în cinstea „casei noastre și în cinstea lui Israel”. Fiul lui, Ionatan, îl contrazice: cinstea I se cuvine lui Dumnezeu. Răspunsul lui Saul, „Măreția noastră este măreția Lui”, îi dezvăluie dăruirea făcută pe jumătate și mândria care se strecoară încet și care, în cele din urmă, îl va doborî.

Interpretările actorilor

Actorul israelian Ali Suliman este o alegere excelentă pentru rolul lui Saul. Îi dă regelui sfâșiat pe dinăuntru și rănit sufletește o complexitate emoțională și îl înfățișează ca pe un om al puterii profund nesigur, care se luptă să păstreze controlul în loc să se supună voii lui Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi recunosc în Saul o parte din ei înșiși: ezitarea de a-I lăsa cu adevărat lui Dumnezeu controlul deplin asupra vieții noastre.

Cu Michael Iskander în rolul lui David, războinicul și poetul, mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc. La început, Iskander (un actor de teatru de origine egipteană, în primul lui rol important de televiziune) mi s-a părut prea firav și prea artist: credibil ca bard, mai puțin credibil ca învingător al leilor, călit în război. Dar apoi serialul mi-a amintit de un cuvânt din Biblie, rostit de Samuel:

„Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce se vede, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

Exact acesta este unul dintre mesajele centrale ale poveștii lui David, și ale atâtor alte personaje biblice: Dumnezeu îi alege adesea pe cei care par nepotriviți pe dinafară. Ascensiunea lui David nu mărturisește despre propria lui măreție, ci despre măreția lui Dumnezeu.

Un punct culminant deosebit, atât în interpretarea lui Iskander, cât și în serial în ansamblu, sunt scenele muzicale: David cântă de mai multe ori rugăciuni și psalmi (în ebraică), acompaniindu-se la liră. O scenă remarcabilă îl arată cântând pentru Saul și familia lui „Cântarea lui Moise” (Deuteronomul 32:1-43) și mișcându-i până la lacrimi. Iskander își aduce aici și propriul talent muzical, ceea ce face scenele vizibil autentice.

Pași greșiți ocazionali

Deși realizarea este reușită în ansamblu, serialul nu e lipsit de rupturi de stil, probabil pentru că au lucrat la el mai mulți scenariști, cu cunoștințe biblice și fundaluri spirituale diferite.

Unele elemente narative par ușor anacronice. Povestea de dragoste care se înfiripă între David și Mychal (Indy Lewis) amintește pe alocuri mai degrabă de o ecranizare modernă a lui Romeo și Julieta. Iar în unele locuri, spiritul „Crede în tine!” al individualismului occidental modern se strecoară într-un context al Orientului antic, în care acest mod de gândire ar fi fost cu totul străin. Astfel, Saul ține un discurs care amintește de o festivitate modernă de absolvire la universitate: „Totul e posibil. Poți deveni orice, indiferent de unde vii. Nu lăsa pe nimeni să-ți ia destinul. Îți aparține. Ține-l strâns.”

Într-o altă scenă, Mychal îi spune lui David: „David, există o diferență între dorință și datorie. Viitorul meu nu e în mâinile mele!” La care David răspunde: „Așa e doar dacă tu crezi asta.”

Asemenea scene fac ca serialul să pară pe alocuri o poveste de tipul „Poți orice!”, în care pe primul plan stau împlinirea de sine și realizările omenești, nu măreția lui Dumnezeu. Atmosfera amintește de un fel de „evanghelie a prosperității care doboară uriași”, în care în centru nu stă slava lui Dumnezeu, ci ceea ce putem realiza noi purtați de puterea Lui.

Înrădăcinat în slava lui Dumnezeu

Din fericire, aceste accente problematice sunt excepții, nu regula.

Mai ales când apare Samuel, de exemplu într-o scenă de neuitat în care îi amintește lui David de întâlnirea lui Iosua cu căpetenia oștirii Domnului (Iosua 5:13-15), House of David se ancorează din nou ferm în slava transcendentă a lui Dumnezeu și în harul Lui uimitor. E adevărat că unele personaje sunt mânate de ispita de a folosi puterea lui Dumnezeu pentru propriile scopuri, dar serialul arată limpede până la urmă: asta e o nebunie.

Dumnezeu nu e majoreta noastră și nici un bancomat cosmic.
El este Dumnezeul sfânt al lui „Scoate-ți sandalele în prezența Mea”, care merită închinare, ascultare și dăruire deplină. Cum spune foarte potrivit un personaj: „Adevărata întrebare nu este dacă Dumnezeu e de partea noastră, ci dacă noi suntem de partea lui Dumnezeu.”

Fiecare casă, casa lui Saul, casa lui David, casa ta și casa mea, se va decide în fața acestei întrebări. Alege astăzi cui vrei să slujești. Vom răspunde și noi ca Iosua? „Cât despre mine, eu și casa mea Îi vom sluji Domnului.” (Iosua 24:14-15)

Sper că da. Și sper ca și scenariștii serialului House of David să continue pe acest drum în sezonul al doilea și mai departe.

Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.

Acest articol (în engleză) a fost scris de Brett McCracken și publicat pentru prima dată de The Gospel Coalition (TGC). Versiunea germană: Esther Penner. Versiunea în limba română: Pulse.