O țintă ambițioasă
Biserica Angliei, biserica de stat a Angliei, și-a prezentat vara aceasta viziunea pentru următorii zece ani (vezi nota de la final), iar una dintre priorități este „dublarea numărului de copii și de «tineri ucenici activi» din Biserica Angliei până în 2030” (în engleză). E o veste cu adevărat bună.
Mai întâi, o confesiune mare vorbește despre cum poate ajunge la mai mulți tineri și își face planuri în privința asta. Importanța acestui prim pas nu trebuie subestimată. Statisticile îngrijorătoare, care arată un declin tot mai mare și efecte negative ale COVID-ului asupra lucrării cu tinerii (în engleză) mai mari decât în alte domenii ale vieții bisericii, pun biserica în fața provocării de a găsi căi să ajungă din nou la tineri. Totuși, pentru multe biserici, lucrul acesta nu e chiar în capul listei. Pentru unele nici măcar nu e pe listă. Ca să folosesc schimbările climatice ca metaforă: biserica, în ansamblu, e acolo unde era problema climei acum câteva decenii…
Bineînțeles că nu lipsesc obiecțiile
„Grupul de tineret al bisericii mele crește, deci sigur e totul în regulă.”
„Așa e cursul firesc al lucrurilor: oamenii se întorc mereu la biserică atunci când îmbătrânesc.”
„După o statistică, tinerii sunt foarte interesați de credință, deci nu e nicio problemă.”
Mai devreme sau mai târziu, numărul tinerilor din biserică va fi inevitabil atât de mic încât cei care refuză schimbarea vor ceda în mare parte. Dar atunci s-ar putea să fie prea târziu.
Dacă abia atunci ne apucăm să rezolvăm problema, provocările vor fi mult mai profunde și mai dureroase decât ne închipuim. Nu e vorba doar de câteva ajustări în felul în care ne construim programele pentru tineri. Ah, de-ar fi atât de simplu! Probabil că toată imaginea noastră despre lucrarea cu tinerii trebuie să se schimbe. Și asta e doar începutul.
Trei provocări ca să ajungem la Generația Z
Trei provocări ies clar la iveală: contactul, curiozitatea și credibilitatea.
Cine vrea să dezvolte lucrarea cu tinerii din biserică, ca să nu mai vorbim de dublarea ei într-un deceniu, trebuie să se întâlnească cu adolescenți. Și asta e mai greu decât crezi. Nu mai vin la biserică, știm asta. Și nici nu vor apărea la ușă când se împart fluturași pentru un nou grup de tineret din zonă. Chiar dacă strategia aceasta a funcționat foarte bine în anii ’80.
Gândește-te: unde îi întâlnești pe tinerii cu care vrei să lucrezi? Nu mai stau în număr mare la colțul străzii. Sunt acasă și vorbesc pe rețelele sociale în timp ce joacă jocuri online. Școlile sunt mai greu accesibile și mai secularizate ca oricând (ceea ce nu înseamnă că lucrarea în școli nu e importantă!). Dar foarte puține licee își vor dori azi un eveniment cu temă creștină. E important să-i încurajăm pe tinerii din grupurile existente să-și aducă prietenii, dar numărul tinerilor din biserici e mic! În medie sunt 5-7 tineri. Doar asta probabil nu va face o mare diferență, cu atât mai puțin dacă pornești de la zero, fără niciun tânăr.
Așadar, dragă biserică, avem în față o provocare. Cum putem ajunge la tineri în următorii zece ani? Și unde? Discutați!
Nu suntem sortiți eșecului. Evanghelia înflorește în vremuri de criză și de schimbare. Am văzut cu ochii mei biserici care merg spre tineri și construiesc din nimic o lucrare cu tinerii plină de dragoste și de misiune. Există speranță.
Așa ajungem la curiozitate, și mă refer la lipsa de curiozitate când e vorba de credința creștină. Cum faci apologetică pentru o generație care nu pune întrebări (în engleză)? Nu că n-ar fi nimic acolo, doar că e îngropat adânc. Tinerii sunt creați după chipul lui Dumnezeu și, bineînțeles, în fiecare dintre noi e ceva ce tânjește după legătura aceasta. Dar secularizarea vieții de zi cu zi și a culturii a îngropat-o sub examene, PS5, WhatsApp și „viață”.
Acum ajungem la cea mai mare provocare, și anume credibilitatea. Sau, mai bine zis, lipsa ei. Plăcile tectonice ale stilului nostru de viață occidental se mișcă. Feluri consacrate de a înțelege lumea au fost încercate (cuvânt-cheie: „modernism”) și s-au dovedit insuficiente. Tinerii se uită la felul în care a funcționat lumea în ultima sută de ani și se întreabă: „Ce-a ieșit din asta?” Până acum: o criză climatică, terorism și extremism, o societate dezbinată și o economie stricată, care le face multor tineri greu să aibă vreodată o casă a lor. Și biserica? Ei bine, suntem văzuți ca parte din vechile instituții ale modernismului care ne-au adus aici. Pe scurt, noi suntem cei răi. Dacă mai adaugi toate scandalurile de abuz care ne fac în continuare de rușine, avem, ca s-o spun cu blândețe, o problemă de credibilitate la Generația Z.
Dar știm amândoi că povestea e mult mai complicată de atât. Da, știm că biserica e stricată pe alocuri. Dar știm și că îi slujește pe oameni și îi iubește în cele mai grele situații. Numai că credibilitatea se sprijină pe ce cred oamenii, nu neapărat pe ce e adevărat.
Citește și: Cum încep un grup nou pentru adolescenți?
Suntem gata de schimbare?
Să ne întoarcem la anglicani și la prioritatea lor de a ajunge la tineri. E o strategie îndrăzneață și strălucită, pe care ar trebui s-o împărtășească fiecare confesiune și fiecare biserică. Faptul că ne uităm la provocări nu înseamnă că suntem sortiți eșecului. Nu suntem. Evanghelia înflorește în vremuri de criză și de schimbare. Am văzut cu ochii mei biserici care merg spre tineri și construiesc din nimic o lucrare cu tinerii plină de dragoste și de misiune. Există speranță. Probabil chiar ai un avantaj dacă pornești cu puțin sau cu nimic, pentru că nu trebuie să te lupți mai întâi ca să schimbi ce ai deja. Și, în timp ce evanghelia înflorește în schimbare, biserica, ei bine, nu se pricepe chiar așa de bine la asta.
Pentru următorii zece ani e nevoie, deci, de trei lucruri, cred eu. Primul e un plan îndrăzneț și ambițios ca să-i câștigăm pe tineri. Biserica Angliei a deschis drumul aici. Al doilea e disponibilitatea de a accepta și de a înțelege provocările și cât de mare trebuie să fie schimbarea. Acesta e următorul pas pe drum. Și al treilea? Rugăciunea. Pentru că aceasta e lucrarea lui Dumnezeu. Poți fi sigur că El lucrează chiar acum în viața a milioane de tineri. Treaba noastră e să descoperim unde se întâmplă asta și apoi să mergem acolo și să ne alăturăm lucrării lui Dumnezeu. Trebuie doar să acceptăm că nu va mai arăta ca lucrarea noastră de acum cu tinerii.
Notă: am fost implicat în 2020 în primele discuții și în planificarea strategiei.
Acest articol a fost scris de Chris Curtis și publicat pentru prima dată de Youthscape. Versiunea în germană: Olivia Felber. Versiunea în limba română: Pulse.
