Biserica nu are tocmai cea mai bună reputație în 2021. Poveștile despre abuzuri cumplite i-au făcut pe mulți, pe bună dreptate, să-i pună la îndoială credibilitatea; voci zgomotoase și judecătoare din curente teologice unilaterale par să domine imaginea publică a întregului. Binele pe care îl face (bănci de alimente, proiecte sociale pentru copii, slujirea celor în nevoie și implicarea pentru coeziunea societății) e umbrit de scandalurile de abuz și de sprijinul vădit al unor creștini pentru politicieni controversați. Avem o problemă de imagine și probabil nu e vina nimănui altcuiva. Nu e de mirare că mulți tineri pornesc de la ideea că biserica nu e pentru ei.

Biserica înseamnă mai mult

În forma ei ideală, biserica e cea mai frumoasă și mai radicală imagine a unei contraculturi. Într-o lume în care individualismul s-a dovedit insuficient, biserica oferă un model în care oamenii se adună și pot face parte din ceva mai mare decât ei înșiși. Găsesc un loc al apartenenței, care are efecte profunde și asupra lumii din jurul lor. Biserica ne poate da șansa să iubim și să fim iubiți, să urmărim un scop comun, să ne unim cu alții și să facem lumea un loc mai bun.

Biserica poate fi o aventură; biserica poate fi o familie adevărată. Putem și ar trebui să ne gândim mult și serios de ce nu aceasta e imaginea pe care o au cei mai mulți oameni despre biserică.

În multe cazuri, nici nu se potrivește cu experiențele pe care le-au avut în biserică. Dar planul lui Dumnezeu pentru biserică este să fie un loc al înfloririi, al dragostei unii pentru alții și al creșterii, îndreptat spre prezența Lui. Poate e încurajator să ne amintim că această versiune de biserică, aparent idealistă, este exact felul în care a început totul…

Cum a început

În Faptele apostolilor 2 primim o primă privire asupra felului în care arăta biserica la început. Erau oameni dăruiți lui Dumnezeu și unii altora (v. 42), care trăiau împreună și „aveau toate lucrurile în comun” (v. 44). Erau atât de convinși de misiunea lor comună încât „își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după nevoile fiecăruia” (v. 45). Nu era doar un grup de oameni care își predaseră fiecare viața lui Isus: era o familie care Îl cunoștea și Îi slujea împreună. Bineînțeles, asta i-a fascinat și pe cei din jur: „Și Domnul adăuga zilnic la numărul lor pe cei ce erau mântuiți” (v. 47).

Aceasta este biserica lui Isus, așa cum a fost gândită dintotdeauna, și nu trebuie să rămână doar un gând nostalgic. Tinerii sunt viitorul și prezentul bisericii. E chiar de neimaginat că ar putea urma planul biblic mai bine decât generațiile de dinainte?

Desen în două părți: sus, „how it started”, Isus stă jos înconjurat de oameni care Îl ascultă; jos, „how it’s going”, oameni care se închină în fața unei biserici, lângă un steag american zdrențuit
„How it started; how it’s going” (Cum a început; cum merge), de nakedpastor.com

Cum merge

Ca să se întâmple asta, trebuie să ne implicăm în viața de acum a bisericii și să visăm împreună la viitorul ei posibil. Bineînțeles că ar trebui să recunoaștem slăbiciunile și greșelile unor creștini și unor biserici, de la lideri care abuzează până la biserici care flutură pancarte, dar ar trebui să vorbim și despre frumusețea, diversitatea și faptele bune ale bisericii din toată lumea.

Biserica, o familie pentru generația Z

Adolescenții au nevoie de o biserică în care să poată crede, care să merite timpul și încrederea lor, iar asta e mult mai probabil dacă văd o familie și nu o instituție. Limbajul familiei, al fraților și surorilor, al înfierii și al părinților, nu e doar biblic până în măduva oaselor, ci descrie și mai bine cum ar trebui să funcționeze biserica. Biserica din Faptele apostolilor nu dădea pe nimeni afară pentru performanțe slabe și nu îi excludea pe cei mai puțin înzestrați; nu exista o ierarhie după performanță, iar oricine era în nevoie era ajutat până ajungea la același nivel cu toți ceilalți. Aceasta e o imagine a apartenenței adevărate: nu ca într-un club sau într-o echipă, unde poți fi înlocuit cu cineva „mai bun”. Biserica e menită să fie un loc al dragostei necondiționate.

În Pentru cine bat clopotele, Ernest Hemingway a scris că „lumea e un loc frumos și merită să lupți pentru ea”. Cred că acesta nu e doar un bun motto pentru biserică, atunci când încearcă să deschidă drum Împărăției lui Dumnezeu într-o lume haotică și plină de suferință, ci e valabil și pentru biserica însăși. În ciuda multelor ei greșeli, biserica e încă un loc frumos al familiei și al apartenenței, unde tinerii își pot găsi un cămin. Și merită să lupți pentru ea.

Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.

Acest articol a fost scris de Martin Saunders și publicat pentru prima dată de Youthscape. Versiunea în germană: Esther Penner. Versiunea în limba română: Pulse.