Îți sună cunoscut? În viața de zi cu zi, ca părinți, plutim în derivă, ne târâm cu copiii de la o zi la alta și sperăm la weekendul următor. Weekendul, la rândul lui, e prea scurt și prea plin ca să răsuflăm, darămite să ne bucurăm cu adevărat de viața cu copiii. Așa că sperăm la vacanță, deși știm foarte bine că viața și relația se întâmplă aici și acum, nu cândva mai târziu.

Din când în când dau peste idei și inspirații care mă ajută să cultiv relația cu copiii mei, aici și acum. Citește mai departe și încearcă-le. Și scrie-mi ce te ajută pe tine să întărești relația cu copiii în viața de zi cu zi.

Recent, vorbeam cu prietena fiicei mele despre teme. Am pomenit că sunt împotriva temelor pentru acasă. Dacă aș fi în politică, m-aș lupta să le desființez. Fata mi-a răspuns că ar trebui să intru în politică, și a spus-o cu o asemenea hotărâre, de parcă propria ei carieră politică ar fi fost deja clară. Am rămas uimită. Fata asta de nouă ani m-a surprins. Se gândea la foarte multe. Și mi-a făcut din nou poftă să intru în vorbă cu propriii mei copii și să aflu mai multe despre ei.

„Acum o să mă cunoști cu adevărat!” era, pe vremuri, felul în care adulții anunțau o ceartă. Azi întoarcem lucrurile pe dos și ne cunoaștem cu adevărat, în sensul bun!

Bucla vulnerabilității

Fabian Grolimund și Stefanie Rietzler, doi autori de pedagogie din Elveția care mă inspiră, au căutat răspunsul la întrebarea cum câștigă relațiile în calitate și profunzime. Au ajuns la un răspuns uimitor de simplu: „Făcându-ne vulnerabili și împărtășind lucruri personale.”

❤️
Cum câștigă relațiile în calitate și profunzime?
„Făcându-ne vulnerabili și împărtășind lucruri personale.”

Un cântec pentru copii foarte cunoscut în Germania („Erzähl mal”, adică „Hai, povestește”, de la trupa Deine Freunde) arată cum decurg de obicei conversațiile noastre părinte-copil: Cum ești? Bine. Ce ați făcut? Nimic. Cum a fost mâncarea? Bună. Dar se poate și altfel. Cu cât ne abatem mai mult de la acest joc prea cunoscut de întrebări și răspunsuri cu copiii noștri, cu atât ne dăm unii altora șansa de a arunca o privire adevărată în viața celuilalt, în lumea lui de sentimente, în gândurile și în valorile lui. De ce facem asta atât de rar? Ei bine, pentru că, ori de câte ori ne deschidem în fața celuilalt, devenim vulnerabili la comentarii, la sfaturi (de prisos), la judecăți, la dispreț… sau, dimpotrivă, la încurajare, înțelegere, o nouă deschidere din partea celuilalt, o nouă legătură, sprijin reciproc, o relație mai profundă.

Grolimund și Rietzler se referă la Dr. Jeff Polzer de la Universitatea Harvard, care numește această abatere de la small talk-ul obișnuit „bucla vulnerabilității” (vulnerability loop). Prin această spirală poți deveni tot mai personal cu celălalt, sau, dimpotrivă, tot mai superficial. Grolimund și Rietzler rezumă:

„Asta înseamnă: încrederea pe care ne-o dorim în relațiile apropiate se construiește prin faptul că ne facem noi înșine vulnerabili.”

Și iată-ne din nou la Isus, care, cât a trăit pe pământ, a încercat să aducă pe pământ regulile cerului, care le întorc pe ale noastre pe dos. Pentru că, în loc să aștepte ca alții să-I facă viața ușoară, a chemat la generozitate: „Dați, și vi se va da.” Și în conversații trebuie să înceapă cineva cu datul.

Mă implic cu adevărat în conversațiile cu copiii mei, am urechile deschise ca să-i ascult? Sunt gata să mă scufund în lumea lor și să o împărtășesc cu ei pe a mea? Dacă, în agitația de zi cu zi, îți e greu să te descurci cu timpul și cu nervii, poți să-ți pui și o alarmă pentru „timp de calitate”, ca să nu uiți de el. Fără presiune, desigur. ;-)

💡
Despre bucla vulnerabilității: „Bucla vulnerabilității” e ca o spirală care ne ajută să construim încredere în relațiile apropiate, arătându-ne vulnerabili unii față de alții.
O mamă între doi copii, pe o bancă de lemn
Foto: Benjamin Manley / Unsplash

Cum începi conversația

Mai jos am adunat câteva întrebări pe care le poți folosi ca să deschizi conversația. Sunt luate de la Fabian Grolimund și Stefanie Rietzler și de la learnlearning.withcaroline și completate cu întrebări proprii. Am început, în călătoriile plictisitoare cu autobuzul sau cu trenul, să le pun copiilor mei aceste întrebări și să răspund și eu la ele. Le adoră!

  • Să zicem că ai găsi o lampă fermecată și ai avea trei dorințe: care ar fi?
  • Spune-mi două lucruri care s-au întâmplat și unul pe care doar l-ai inventat. Iar eu trebuie să ghicesc ce e adevărat.
  • Ce te interesează cel mai mult în perioada asta?
  • Care a fost cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat azi? De ce?
  • Ce adult ți se pare foarte cool?
  • Ce te face cu adevărat fericit?
  • Când te simți iubit de mine în mod special?
  • De ce ți-e frică (dacă te gândești la viitor)?
  • Ce fraze ale adulților te enervează cel mai tare? Ce ar trebui să spună în schimb?
  • Spune-mi trei lucruri care îți plac la tine.
  • Dacă te-ai putea transforma într-un vehicul, ce vehicul ai fi?
  • Care a fost ultima ta rugăciune?
  • Care e cea mai frumoasă amintire din vacanță?
  • Pentru ce ești recunoscător în viața ta?
  • Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit vreodată?
  • Ce te face mândru?
  • De ce ai râs ultima dată cu adevărat?
  • Spune-mi trei lucruri pe care le faci bine și trei lucruri pe care le fac eu bine.
  • Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică? Ce vrei de mult să îndrăznești, dar nu reușești?
  • Cum ai schimba școala ta dacă ai fi director?
  • Cum arată o zi perfectă pentru tine?
  • Ce personaj din film sau din cărți ai vrea să întâlnești? Ce l-ai întreba?
  • Dacă ai putea schimba un singur lucru la viața ta, care ar fi?
  • Ți-ar plăcea să fii celebru? Pentru ce?
  • Ai o glumă preferată? Dacă da, care?
  • Să zicem că ai putea vedea în viitor: ce ai vrea să știi?
  • Când ți-a fost cu adevărat rușine? Ce a fost odată foarte jenant pentru tine?
  • E ceva ce ai vrea să știi despre mine sau despre viața mea, dar n-ai îndrăznit niciodată să întrebi?
  • Dacă ai avea 10.000 de lei de donat, cui i-ai da?
  • Ce personaje din cărți ți se par interesante și de ce?
  • Să zicem că ai putea primi peste noapte o superputere. Care ți-ar plăcea?
  • Ce poveste din Biblie te impresionează cel mai mult în perioada asta?
  • Care e cea mai frumoasă amintire din vara trecută?
  • Ce ți-ar plăcea să ai voie să faci?
  • Ce pot face copiii mai bine decât adulții?
  • E ceva ce aș putea face altfel ca să fiu o mamă mai bună, un tată mai bun pentru tine?

Activități împreună

Cum îmi mai pot cunoaște altfel copilul? Și cum mă poate cunoaște copilul pe mine? Luându-l cu mine la întâlnirile mele, în viața mea. Și fiind mereu prezentă în viața lui. Fie la evenimentele sportive sau muzicale ale copilului, fie printr-o implicare ca voluntar la școala lui, fie prin dusul și adusul de la activități și conversațiile de pe drum, fie prin momente frumoase create special, cu bezele la foc.

Când ne observăm unii pe alții cum ne mișcăm în contexte diferite, crește interesul unuia față de celălalt, iar întrebările care deschid conversația vin de la sine. Deosebit de interesante sunt și activitățile împreună pentru alții. Poate fi o acțiune discretă, adică pur și simplu ne luăm copiii după noi la o întâlnire de adulți. M-a impresionat recent o dirijoare de cor care a trebuit să stea jos pe tot parcursul concertului, ca să nu blocheze vederea publicului, dar și-a împărțit scaunul cu fiul ei de șase ani, ca să-i dea ocazia să fie în primul rând și să-și vadă mama live.

Poate fi și o acțiune mare, cum ar fi organizarea împreună a unui eveniment. Ții o predică în biserica ta? Pregătește câteva puncte împreună cu copilul tău și dă-i timp să vorbească. Sau lasă-l să preia conducerea când faceți în familie pachete de Crăciun pentru copii din familii sărace. Sau mergeți împreună la o acțiune a organizației voastre și lasă-ți copilul să filmeze. Îți vei cunoaște mai bine copilul și lumea lui de gânduri, și invers.

Spune-ne cum și unde ți-ai cunoscut mai bine copilul. Ai jucat anumite jocuri? Știi întrebări grozave care ajută la cunoaștere? A existat un moment-cheie în relația voastră? Scrie-ne un comentariu.