Ce găsești în acest articol? Una dintre schițele de seară gata pregătite din caietul evangheliștilor truestory, pe care evangheliștii îl folosesc la pregătire. Găsești aici tot ce-ți trebuie pentru o seară completă pe o temă și un text biblic: lumea tinerilor, contextul textului, întrebări posibile, o structură de predică lucrată pentru cele două formate, „dialog” și „scenă”, și idei concrete de răspuns.
Cum o poți folosi: ca șablon gata de folosit pentru propria ta seară evanghelistică sau seară de tineret, pe care o adaptezi liber grupului tău.
Mai multe despre truestory și materialele pentru evanghelizare (în germană): truestory.eu
Seara truestory 00 · Ioan 20:24-29
Perspectiva ascultătorilor
Tinerii se uită cu îndoială la telefon. E reală poza pe care mi-o arată Insta? S-a întâmplat chiar așa ce văd în videoclipul de pe TikTok? Datorită inteligenței artificiale, nu mai e mare lucru să faci ca imaginile modificate să pară reale.
Tinerii se îndoiesc de politică. Cine își ține promisiunile? În ce persoană, în ce partid pot avea încredere că, după alegeri, va susține ce l-am votat să susțină? Tinerii se îndoiesc că pot schimba ceva. Pot schimba ceva în lumea aceasta? Sau până la urmă nu contează câte gunoaie produc sau câte călătorii lungi fac? Tinerii se îndoiesc de valoarea lor. Sunt valoros? Sunt important pentru cineva? Am prietenii adevărate, adânci? Tinerii se îndoiesc de credință. Aduce credința ceva? Există Isus cu adevărat și intervine El? Pot să-L simt și să-L trăiesc pe Isus cu adevărat în viața de zi cu zi?
Îndoiala e obositoare. Tinerii nu știu ce să creadă și cum să decidă. E nevoie de judecată bună, de încredere și de credință. Îndoiala caută adevărul, siguranța și claritatea, ca să poată lua decizii bune. Dar la cine pot merge tinerii? Cine îi ajută să iasă din îndoieli?
Serile truestory trebuie să fie un loc unde tinerii pot veni cu îndoielile lor. Cei care ajută la organizare s-au pregătit săptămâni întregi pentru serile truestory. Au investit timp și energie în pregătiri. Și apoi, chiar înainte de început, vin totuși îndoielile. De ce să invit la evenimentul acesta? Dacă invit, ce imagine las despre mine? O să fie jenant? Merită efortul? Vine măcar cineva (nou)? Eu însumi mă îndoiesc mereu de credința mea; pot să ajut totuși aici?
Ioana: Sunt complet convinsă de conceptul truestory, pentru că aici îți poți spune întrebările și găsești răspunsuri la îndoieli. Dar îmi fac griji că prietena mea nu se va deschide cu adevărat.
Marco: Mă întreb dacă sunt un creștin prost sau un voluntar prost, pentru că eu însumi am încă atâtea întrebări despre credință.
Evanghelia și tema
La Isus, îndoiala e clar permisă. El întâmpină îndoiala, invită la cercetare atentă și dăruiește siguranță. Exact asta trebuie să se întâmple la truestory. Îndoielile sunt luate în serios, le „simțim” și mergem până la rădăcina lor. La multe întrebări avem răspunsuri bune, iar la rest ne așteptăm ca Isus să Se facă cunoscut, așa cum a făcut atunci cu Toma. Isus nu Se teme nici de întrebări, nici de îndoieli. În toate Evangheliile nu există nicio întrebare vicleană, nicio îndoială spusă deschis, la care El să nu răspundă potrivit. El este cine este și niciun interogatoriu nu schimbă asta. Isus e miezul lui truestory. E un eveniment care face loc pentru întâlnirea cu EL. Isus nu e jenant. Ce spune El e adevărul. El poate atinge și schimba oameni. Pentru că Isus e adevărat și puterea Lui e reală, nu trebuie să ne temem de îndoieli. Nici de ale noastre, nici de ale oamenilor la care vrem să ajungem. Duhul lui Dumnezeu poate dărui claritate.
La truestory deschidem spațiul pentru întrebări și îndoieli. E ocazia de a merge încă o dată până la temelia credinței. Tinerii pun la încercare felul creștin de a vedea lumea și se întreabă dacă nu cumva e adevărat. Vor să știe dacă credința e relevantă și are putere să schimbe ceva în lumea aceasta și în viața lor. Vrem să creăm un spațiu sigur, în care ai voie să te îndoiești și să cauți răspunsuri împreună cu alții. Dacă pornim de la faptul că Isus e adevărul, întrebările grele pot cel mult să scoată la iveală limitele explicațiilor noastre. Credința noastră rămâne fermă, pentru că Isus e temelia.
Acolo unde explicațiile noastre ajung la limită, ne rugăm ca Isus să-i întâlnească pe cei care se îndoiesc și să le dăruiască siguranță, cum a făcut atunci cu Toma. NOI nu trebuie să convingem pe nimeni. Noi povestim despre Isus, îi aducem pe oameni la El; restul Îl face El.
Contextul textului
Povestea lui Toma arată că, la început, au existat îndoieli legate de înviere chiar și în cercul cel mai apropiat al ucenicilor. La final nu mai rămân nici nesiguranță, nici incertitudine. Isus convinge.
„L-am văzut pe Domnul” e formula scurtă pentru experiența unei arătări. „După opt zile” înseamnă duminica următoare. Duminica e sugerată ca zi de sărbătoare creștină. Dacă Toma a atins rănile rămâne deschis. Toma Îi răspunde lui Isus cu o mărturisire fără rezerve. Toma nu crede fără dovezi pe care să le poată pipăi. Isus îi răspunde la cerere. O credință care are nevoie, în esența ei, să vadă cu ochii rămâne nedesăvârșită. Totuși nu e disprețuită, pentru că Toma înțelege în cele din urmă cu adevărat cine e Isus. Isus îl ia pe Toma de acolo de unde e.
Povestea lui Toma e povestea de încheiere a Evangheliei după Ioan (capitolul 21 e considerat un epilog). Ioan urmărește prin ea două scopuri. Pe de o parte vrea să spună limpede ceva despre cine e Hristos: Isus e Dumnezeu. În lucrare și în ființă, Isus e una cu Tatăl (vezi 14:9). Toma Îl recunoaște acum pe Isus așa cum vrea și trebuie să fie văzut. Pe de altă parte, Ioan vrea să ne vorbească nouă, biserica de mai târziu: Isus cel înviat nu ni Se va arăta ca să-L putem atinge. Totuși trebuie să credem. Isus dă valoare credinței care se sprijină pe mărturia ucenicilor și pe Cuvânt.
Povestea are două fire. Primul e credința că Isus a înviat cu adevărat. Toma se împotrivește să creadă. Isus îl cheamă să creadă. Toma mărturisește. Cei care cred sunt numiți fericiți. Al doilea fir e vederea ca o condiție pentru credință. Toma vrea să vadă și să verifice dacă e adevărat ce îi povestesc ceilalți ucenici. Isus ia în serios dorința aceasta și îi răspunde.
Ce înseamnă concret
Chiar și în cercul celor mai apropiați oameni ai lui Isus a fost cineva care a avut nevoie de ceva concret. Nu i-a ajuns doar să audă vestea. Tinerii tânjesc după indicii concrete. Vor să fie convinși pentru că lucrurile stau în picioare. Nu vor să rămână în nesiguranță, ci să facă experiențe de credință.
Textul biblic spune despre asta: de fapt n-ar trebui să fie nevoie. Evanghelia și mărturiile oamenilor ar trebui să vorbească de la sine. Asta ar trebui să ajungă ca să crezi că Isus există și că El e Dumnezeu, pe scurt: că credința are o temelie fermă.
În același timp vedem în text cu câtă grijă pastorală Se poartă Isus cu Toma. Intră în cameră și Se întoarce imediat spre Toma. Îi dă lui Toma dovada după care tânjește. Isus nu-l ceartă. Nu spune: „Sunt dezamăgit, cum poți să te mai îndoiești după atâta timp?” Toma nu trebuie să se explice. Isus îi cunoaște inima. Știe că asta e acum important pentru Toma, ca să rămână. Îi dă siguranța de care are nevoie. Textul biblic ne invită să ne lămurim care sunt propriile noastre îndoieli. De ce am nevoie ca să capăt siguranță? Pentru truestory asta înseamnă: ca la Toma, Isus cunoaște și inimile adolescenților care vin. Știe cu ce îndoieli se luptă. Știe de ce e nevoie ca să le dăruiască siguranță. Cunoaște condițiile care duc de la necredință la credință.
Ioana: Vreau să am curaj s-o invit pe prietena mea. Dacă nu poate ajunge la credință aici, atunci unde? Îi plac discuțiile și dezbaterile.
Marco: Mi se pare tare că un ucenic al lui Isus a avut asemenea îndoieli. Dacă Isus l-a putut folosi pe Toma, poate mă poate folosi și pe mine.
Gândul-țintă
Isus întâmpină îndoiala, și pe cel care se îndoiește, și dăruiește siguranță.
Schițe pentru dialog și scenă
Dialog
Introducere în text
V-am adus azi ceva ce cred că știe absolut toată lumea și probabil a și folosit deja. Cine a mai văzut așa ceva (arată o cutie cu lupă pentru insecte)? Și cine s-a uitat deja mai de aproape la un obiect prin ea? Cutiile acestea cu lupă sunt destul de geniale, pentru că poți să te uiți de aproape, de exemplu, la viețuitoare, fără să-ți faci griji că o iau din loc și dispar în timp ce le observi. La insecte poți să te uiți atent la aripi, la antene, la carapace sau la picioare. Găsesc urechile pe burta lăcustei? Ce furnică am de fapt în față, un mascul sau regina…
Trebuie să recunosc: insectele și reptilele nu-mi plac în mod deosebit. Totuși mi se pare nespus de interesant să mă uit atent la ele. În spatele unei sticle, pot și eu. Ochii aceia uimitori, felul în care sunt făcute aripile, perii mulți de pe picioare… Chiar merită să te uiți de aproape și să verifici ce înveți la biologie. Și am descoperit că nu sunt singura căreia îi place să verifice temeinic. Vreau să vă prezint azi o persoană din Biblie căreia îi plăcea și ei să fie sigură.
Toma e unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus. Aude că Isus, după ce a fost răstignit, trăiește din nou. Și atunci îl apucă îndoielile.
Întrebări posibile
- Unde era Toma când Isus a fost acolo data trecută?
- În ce zi a venit Isus din nou?
- De ce încuiaseră ucenicii ușile?
- Dacă Toma era unul dintre cei doisprezece ucenici, era el chiar necredincios?
- De ce spune Toma „Domnul meu și Dumnezeul meu”?
- De ce îl „ceartă” Isus pe Toma, nu e nedrept? Ceilalți L-au văzut și ei pe Isus cu ochii lor.
- N-am voie să mă îndoiesc de Isus sau de credință?
- Am voie să-I cer (și eu) lui Isus o „dovadă” că există?
- De ce nu-mi dovedește Isus că există?
- De ce sunt fericiți cei care nu-L văd pe Isus și totuși cred?
Idei pentru încheiere
„Vreau. Vreau să văd. Vreau să pipăi.” Toma vrea să se convingă singur. Să înlăture orice îndoială. După mine, există 2 feluri de a răspunde la îndoieli.
Primul: spun „în caz de îndoială, aleg îndoiala”. Rămân în nesiguranță și de fapt mă simt destul de bine acolo. Un loc bun pentru oamenii cărora nu le place să decidă. Dar și un loc în care rămân blocat. În cel mai rău caz, îndoielile mă paralizează. Dacă nu știu dacă pot avea încredere în prietena mea, n-o să-i spun niciodată secretele mele. Relația noastră n-o să devină niciodată mai adâncă.
Al doilea: folosesc ocazia ca să sap mai adânc. VREAU să iau o decizie. VREAU să merg mai departe. Toma alege exact asta. Vrea să știe dacă povestea cu învierea e cu adevărat adevărată.
Învierea lui Isus e atât de incredibilă, încât îndoielile pot apărea foarte repede. Imaginează-ți că Toma nu L-ar fi văzut pe Isus cu ochii lui și mai târziu cineva l-ar întreba: „Zi, ești sigur că Isus a înviat? Adică tu erai unul dintre cei mai buni prieteni ai Lui; de ce nu Și-a mai luat rămas-bun de la tine personal? Nu ți se pare ciudat?” Și dintr-odată îndoiala îl roade pe Toma: „Păi, ciudat e. Ceilalți au povestit și eu i-am crezut. Dar dacă e chiar așa…”
Toma L-a văzut pe Isus după înviere. Nu doar i s-a povestit. Nu a fost nici o iluzie optică. Isus a fost acolo. Nimeni nu-i va lua experiența aceasta. Nimeni nu-l va putea convinge de altceva. Și cel mai nebunesc: Isus a venit El spre el. Isus îl invită pe Toma să pipăie, să verifice. Toma avea nevoie de dovada aceasta. Isus știa asta. A întâmpinat îndoiala.
Tinerii care vin săptămâna aceasta la serile noastre truestory caută. Isus a mers deja un drum cu ei, altfel n-ar fi aici. Ei VOR. Vor să fie mișcați de Isus. Au o dorință care vrea să fie împlinită. Au cel puțin întrebări la care vor un răspuns. Sau au devenit curioși și vor să vadă ce e cu Isus. Isus le cunoaște dorințele și îndoielile și știe de ce au nevoie adolescenții. De aceea poți intra în săptămâna aceasta plin de încredere. Dumnezeu e aici. Duhul Sfânt te va folosi ca să le vorbești tinerilor. Îți doresc pentru truestory această așteptare și această inimă deschisă.
Dumnezeu te va folosi ca să le ia tinerilor îndoielile. Duhul Sfânt te va umple și îți va arăta ce să spui sau ce să faci. Poate primești pur și simplu un gând despre cine să abordezi sau cu cine să joci fotbal de masă.
Scenă
Idei pentru a face tema vizibilă
- În timp ce vorbești despre primul fel de a răspunde la îndoieli, poți sta pe o placă de echilibru.
- Un cântec despre îndoieli: în original e propus cântecul german „Deine Zweifel” („Îndoielile tale”) al lui Max Giesinger. Rămân îndoielile ca în cântec, sau le pot da mai departe?
- Exerciții pe plăci de echilibru: cu îndoieli te clatini tot timpul, și asta e obositor.
- Un Jenga uriaș, ca turn al îndoielilor.
- Un perete al îndoielilor, cu îndoieli date mai departe ca cereri de rugăciune unei echipe care se roagă în timpul săptămânii pentru truestory.
Structură posibilă a predicii
Ai uneori și tu senzația că ai pierdut ceva? A fost petrecerea anului și săptămâni întregi toată lumea vorbește despre ce s-a întâmplat acolo, iar tu… tu n-ai fost.
Așa, doar și mai tare, trebuie să fi fost pentru Toma. Pentru că nu era vorba doar de niște faze jenante pe care le-a ratat. Prietenii lui văzuseră un mort. Și acum vor să-l facă să creadă că l-au văzut viu pe prietenul lor comun, care murise. E tare, trebuie să-ți imaginezi asta. Poate Toma se gândește: „Bine, poveste nebună.” Poate se gândește și că e destul de macabru să-și bată joc de el așa, la scurt timp după moartea lui Isus. Dar prietenii nu se opresc cu prostiile. Vorbesc serios. Dar Toma nu se lasă păcălit. Dacă trebuie să creadă asta pe bune, atunci trebuie să vadă.
Cunoști asta? Povestea e atât de incredibilă, încât chiar nu poți s-o crezi. Dacă mi-ai spune că acum poți teleporta obiecte sau oameni, aș spune și eu: trebuie să văd întâi, ca să cred. În mintea mea e pur și simplu imposibil. Nu-mi pot explica. (Se pare că niște cercetători din China au reușit deja să teleporteze fotoni pe o distanță de 400 de kilometri.)
Toma se îndoiește. Și mi se pare cu totul normal. Ceilalți ucenici (în afară de unul) L-au văzut și ei pe Isus înainte să creadă. Când mă îndoiesc de ceva, am și ocazia să sap mai adânc. Pot merge până la rădăcina lucrurilor. Poate trebuie să mă și lupt pentru un răspuns. Și asta mă face să cresc. Când mă confrunt cu niște teme, asta îmi întărește caracterul, felul în care îmi formez o părere. De exemplu, nu mai cred din tradiție, pentru că așa am crescut. M-am confruntat eu însumi cu asta. Mi-am pus credința sub semnul întrebării, am găsit răspunsuri, dar și întrebări noi. Credința mea se dezvoltă și devine statornică. Nu orice suferință, nu orice criză mă mai aruncă de pe drum, pentru că am adunat experiențe. Credința mea a fost testată în practică. Din fericire, nici nu suntem singuri pe drum. Important e să ne sprijinim unii pe alții când ne îndoim. Ne putem ajuta să ieșim de acolo. Într-o comunitate e puțin probabil să se îndoiască toți în același timp, ca să nu mai vorbim de același lucru. În timp ce mie îmi e greu să cred, prietenul meu e poate tocmai „în flăcări”.
În povestea noastră, Isus Însuși îl întâlnește pe Toma. Intră, Se întoarce imediat spre el și spune: „uită-te”, „pipăie”, „convinge-te singur”. Credința în Isus rezistă la greutăți, are motive. Nu trebuie pur și simplu crezută: poate fi trăită. Pentru asta a venit Isus în seara aceea la ucenici. E important pentru El ca și ultimul dintre ucenicii Lui să poată crede. La Isus ai voie să te îndoiești. Nu-I e indiferent. Nu spune: „Ghinion pentru Toma; dacă nu vrea să creadă, atunci nu, renunț la el.” Isus îi numește fericiți pe cei care nu au nevoie de confirmarea aceasta. Oameni atât de atinși de Cuvântul Lui și de mărturia ucenicilor, încât dezvoltă o credință adâncă. Și totuși nu disprețuiește credința lui Toma. Isus Se îngrijește ca Toma să se poată convinge. E important pentru El ca Toma să creadă. Și exact așa e și cu tine. Isus îl invită pe Toma să pipăie, să verifice, și te invită și pe tine să cercetezi întrebările tale concrete. Cât de puternic e acest Dumnezeu, pentru care ești atât de important, încât răspunde nevoilor tale? Dumnezeu nu merge după o schemă în care cine reușește să țină pasul poate crede, iar ceilalți rămân în urmă. Isus vrea să te câștige. Exist. Sunt cu tine. Te port până la capăt. Nu ești singur. Crede în Mine. Și dacă Îl cauți, dar îți e greu să crezi, El te întâlnește așa încât să înțelegi.
Chemarea evanghelistică
Îți doresc să vii tu însuți cu îndoielile tale la Isus. Poți pur și simplu să te rogi, să vorbești cu El:
„Isuse, în viața mea se întâmplă acum atât de multe și cumva Te-am pierdut în haos. Nici nu mai pot să cred că Tu ești viu și că intervii. Bâjbâi în întuneric și caut un sprijin. VREAU să cred în Tine, întâlnește-mă. Lasă-mă să Te recunosc, cum Te-a recunoscut Toma.”
„Isuse, îmi doresc atât de mult ca oamenii să Te cunoască. Dar, dacă sunt sincer, nu cred că vin tineri noi. Surprinde-mă și arată-mi din nou cât de mare ești, Doamne.”
„Isuse, tinerii au întrebări și nici nu știu ce să fac cu ele. Eu însumi înțeleg încă atât de puțin din Tine și din Biblie. Am atât de puține răspunsuri. Întâlnește-mă săptămâna aceasta în propriile mele îndoieli și ajută-mă să mărturisesc despre Tine, în ciuda îndoielilor mele.”
Dumnezeu nu te lasă singur cu îndoielile tale. Spune-le în rugăciune. Pune-le la picioarele Lui și ai încredere că El le întâmpină. CUM face asta e treaba Lui. Fii sigur că există un răspuns.
În toate îndoielile și întrebările vieții mele, sunt cu totul sigur că Dumnezeu există. El e aici. E mai mare decât problemele mele. Și pentru că El există și pentru că e adevărat ce scrie în Biblie, nu trebuie să-mi fie frică. El va pune lucrurile în ordine. Siguranța aceasta în credință îmi dă vieții un sprijin atât de mare, încât fac față clătinărilor din alte domenii ale vieții, fie planuri de viitor, fie stres în relații…
La capătul îndoielilor, la Toma stă o mărturisire. E sigur că e Isus și primește astfel o privire asupra puterii lui Dumnezeu. Toma are încredere în Isus și Îi încredințează viața. Și la asta vreau să te invit și pe tine: să cauți, să găsești și să ai încredere.
Moduri de a răspunde
Toma avea nevoie de ceva ce putea pipăi. Tinerii își pot scrie îndoielile pe o hârtie, o împăturesc și apoi o bat cu ciocanul și cu un cui pe o cruce de lemn. După seară, organizatorul trebuie să arunce îndoielile fără să le citească (tăiate în mărunțitor sau arse).
Ca un contrast cu îndoielile care îi fac pe tineri nesiguri, ei pot lua acasă pietre, ca semn al unei credințe ferme.
