👉
Notă: Materialul începe cu un icebreaker, apoi urmează gândul central și reflecția. Pașii sunt flexibili și îi poți folosi, în întregime sau pe bucăți, la un devoțional sau la o predică.

Icebreaker: PARIEZ CĂ …?

⏱️ 25 de minute
Scop: Concurs și pariu: cine rezolvă mai bine sarcina?
Ideea: Pariez că sunt mai rapid, mai îndemânatic, mai isteț decât tine? Lumea noastră se învârte în jurul comparației și al competiției, de la școală până la economie.
Materiale: cartonașe cu sarcini, materiale după fiecare pariu
Participanți: cel puțin 6

Cum se joacă:
Grupul se împarte în două echipe care se întrec una cu alta:

  • Pariez că nu poți să mănânci 5 biscuiți și apoi să fluieri?
  • Pariez că nu recunoști cu ochii legați 8 din 10 picioare?
  • Pariez că nu puteți muta un turn din cuburi fără să-l dărâmați?
  • Pariez că nu poți scoate într-un minut 500 de șervețele de hârtie, unul câte unul?
  • Pariez că nu sortați ursuleții de gumă după culori în 40 de secunde?
  • Pariez că nu poți gargarisi un cântec timp de 2 minute cu apă în gură?

Reflecție:

Clasamentele pe termen scurt contează adesea mai mult decât dezvoltarea pe termen lung. Copiii, tinerii și adulții ar trebui încurajați în darurile, curiozitatea și entuziasmul lor, ca parte dintr-un întreg mai mare. Scopul nu e doar propria ridicare, ci să-ți folosești punctele tari spre binele tuturor.

Întrebări:

  • Ce ar trebui să se întâmple ca să trăim într-o lume în care chiar ne dorim să trăim?
  • Cum putem contribui la ea?

Gândul central: schimbarea sistemelor

Schimbarea sistemelor: să încurajăm și să întărim, nu să ne comparăm și să ne întrecem

Toți facem parte din sisteme: familie, școală, democrație sau inteligență artificială. Dar ce înseamnă pentru noi să facem parte dintr-un sistem?

Cine se uită la imaginea de ansamblu vede că sunt mulți factori legați între ei. Multe fapte aduc după ele alte urmări. Ce faci tu are efect asupra altora. De exemplu, dacă îți cumperi un tricou de la o firmă de modă care nu ține cont de oameni și de mediu, susții exact felul acesta de a lucra.

Să-ți dai seama că deciziile tale au mai mult efect decât crezi te poate speria la început, dar te poate și încuraja. Pentru că arată cât de multă influență avem de fapt. Cu alte cuvinte: Tu contezi!

Hai să ne întrebăm împreună: ce sisteme ne modelează? Și de ce schimbare e nevoie?

Lumea noastră e marcată de comparație și competiție. La școală, la muncă și în societate contează adesea doar clasamentul: mai bun, mai slab, mai sus, mai jos. Emisiuni ca Next Top Model ne spun ce e „frumos”. (Ghinion pentru toți cei care nu arată așa.) Succesele pe termen scurt cântăresc adesea mai mult decât o dezvoltare durabilă.

Poate cunoști asta de la școală. Profesorul te reduce mai ales la materii ca matematica, româna și engleza, doar pentru că ele decid cum va arăta cariera ta. Sau poate simți că și în grupul nostru de tineret ești redus la câteva lucruri (ceea ce, desigur, nu vrem).

Tiparul acesta al comparației nu e nou: îl întâlnim foarte devreme în Biblie. Citiți împreună povestea tristă a doi frați, în Geneza 4:3-8. Cain și Abel Îi aduc fiecare un dar lui Dumnezeu. Domnul privește cu plăcere la Abel și la darul lui, dar nu și la Cain. Cain se înfurie și privirea i se întunecă. Dumnezeu îl avertizează că păcatul pândește la ușă și că el trebuie să-l stăpânească. Dar Cain se ridică pe câmp împotriva fratelui său Abel și îl omoară.

O comparație ca a lui Cain apare foarte repede. Ne măsurăm abilitățile cu ale altora, de obicei acolo unde ne simțim mai slabi. În loc să ne bucurăm de ce avem și de ce suntem, devenim invidioși și nemulțumiți.

Comparația pare ceva omenesc: cine arată mai bine? Cine primește mai multă atenție? Cine e invitat mai des? Deodată nu ne mai putem bucura de o invitație, doar pentru că altcineva a fost invitat mai des.

Toți purtăm povara aceasta a comparației. Statutul nostru se definește adesea prin comparație. Întrecerea începe deja la școală: în centru nu stau varietatea talentelor și curiozitatea, ci cine are rezultate mai bune. Dar educația ar trebui să fie mai mult: ar trebui să ne facă în stare să ne folosim darurile pentru alții. Sau, spus creștinește: educația ar trebui să ne facă în stare să ne slujim unii pe alții.

❓
Întrebare pentru voi: Cum simți tu presiunea performanței și comparația? Unde vi se pare că sistemul acesta e greșit (școală, note, sport, Instagram, …)? Ce schimbare ți-ai dori?

Schimbarea sistemelor: să ne bucurăm de natură, nu s-o distrugem

Mulți oameni au pierdut legătura cu natura și abia mai trăiesc conștient anotimpurile. Un exemplu: încă din ianuarie sau februarie putem mânca căpșuni, deși în zona noastră ele cresc abia câteva luni mai târziu.

Din păcate, mulți oameni nu mai știu mare lucru despre varietatea plantelor și a animalelor. La școală învățăm poate, cu mult efort, că insectele sunt cumva de folos și nu doar niște bâzâitoare enervante. Dar mulți oameni nu mai trăiesc natura pentru că sunt ei înșiși legați de ea, de exemplu prin semănat și cules. De aceea învățăm natura și creația mai ales ca materie de școală, nu pentru că ne cufundăm în ea.

În relatarea creației din Geneza nu citim doar despre un sistem impersonal, ci despre oameni și animale care erau în relație unii cu alții. Citiți Geneza 2:19-20: Domnul Dumnezeu face din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerului și le aduce la om, ca să vadă cum le va numi. Și omul le dă nume tuturor.

Privit creștinește, avem nevoie de o înnoire a spiritualității creației: o bucurie nouă pentru frumusețea și varietatea lumii. În ea știm și simțim ce vrem să ocrotim. E vorba ca omul să-și regăsească propria răspundere și datoria de a avea grijă de această lume.

❓
Întrebare pentru voi: Cum te simți legat de natură? Unde nu? Ce lipsește când lipsește relația cu natura?

Schimbarea sistemelor: împreună, nu singuri

„Mulți oameni mici, în multe locuri mici, care fac multe lucruri mici, vor schimba fața lumii.” Proverb african

Marile provocări globale, ca foametea sau lipsa hranei, au nevoie de idei creative și de inițiativele multor oameni din locurile acelea. Adesea, tocmai în colțuri ale lumii de care puțini se interesează apar căi noi și exemple care arată: „… și totuși se poate!” (fără să ne minimalizăm partea noastră).

Comunitățile locale dau exemplul, fie prin cumpărături conștiente și corecte, prin muncă sustenabilă sau prin felul responsabil în care folosesc resursele. În orașe pot fi grădini urbane, întâlniri de veghe împotriva sărăciei, asociații pentru protecția animalelor sau inițiative sociale. Impulsurile mici pornesc schimbări mari.

Pentru aprofundare: Eliberat, mumia din hârtie igienică

⏱️ 15 minute
Scop: Să simțim captivitatea și eliberarea.
Ideea: „Mumia” reprezintă asuprirea. Evadarea simbolizează eliberarea.
Materiale: hârtie igienică, markere permanente
Participanți: oricâți

Cum se joacă:

  • O persoană e înfășurată în hârtie igienică.
  • Ceilalți scriu pe „mumie” cuvinte legate de nedreptate și asuprire. Ce cuvinte, ce „etichete” te apasă pe tine?
  • „Mumia” rupe hârtia igienică: momentul eliberării.

Reflecție:

  • Cum e să fii „prins”?
  • Cum a fost momentul libertății?
  • Ce simt când mă uit la alții care sunt „prinși”? Ce simt când cad diferitele „etichete”?
👉
Cât de puternic era înțeleasă dreptatea în Vechiul Testament găsești aici.
ℹ️
Ideea de bază după Micha Deutschland* (Just People Youth). Lecțiile au fost elaborate de StopArmut și Pulse.*