Când, cu mulți ani în urmă, după o pauză de doi ani, am început din nou să lucrez în afara casei, cei doi copii mai mari ai mei ajungeau seara acasă cu un sfert de oră înaintea mea. Când ajungeam și eu, îmi vorbeau amândoi deodată, înainte să apuc măcar să trec pragul. Nevoia copiilor de a-mi povesti despre ziua lor și dorința mea de a-mi scoate măcar în liniște geaca și pantofii după o zi lungă se ciocneau puternic. La un moment dat am impus să-mi lase trei minute de liniște, înainte să ne așezăm și să-mi poată povesti ce îi frământa.

A fost o greșeală, am citit de curând. Mai bine ar fi fost să răspund întâi la cererea de conexiune a celor doi și abia apoi să mă retrag câteva minute. Adică să ascult întâi un copil, să-l îmbrățișez pe celălalt și în același timp să-i scot pantofii celui de-al treilea. Privind înapoi, nu mi se pare deloc atât de greu, dar atunci era pentru mine stres curat.

Din fericire, toți facem greșeli și, din fericire, copiii noștri cresc frumos și cu părinți imperfecți. „Și fac totul greșit cu dragoste, cât de bine pot”, cântă potrivit cântărețul german Reinhard Mey.

Dar să ne întoarcem la cererile de conexiune. Relațiile noastre sunt făcute dintr-un întreg șir de cereri de conexiune. Ele sunt decisive pentru o relație plină de dragoste: dacă cele mai multe primesc un răspuns, ne apropiem. Dacă rămân fără răspuns, ne îndepărtăm unii de alții. De aceea e important ca, ca părinți, să răspundem la cât mai multe cereri de conexiune ale copiilor, și anume așa încât copiii să se simtă iubiți.

Numai că lucrurile stau așa: copiii nu doar trimit tot timpul astfel de cereri, ci unele dintre ele declanșează în noi sentimente negative și ne aduc la limită. Iată câteva exemple: țipătul bebelușului sau „nu”-ul copilului mic e o cerere. Dar și când copilul de școală ne ignoră și adolescentul își dă ochii peste cap (în cazul nostru, niște ochi frumoși și albaștri), e o cerere de conexiune cu un mesaj în spate.

Copiii cresc frumos când se simt legați, văzuți și respectați. Cu alte cuvinte: trebuie să răspundem la cererea de conexiune înainte să corectăm sau să vorbim despre comportamentul dorit.

Ispita e atunci mare ca, mânați de propriile sentimente puternice, să corectăm comportamentul copilului sau să ne retragem de lângă el. Dar asta nu duce nici la comportamentul dorit al copilului, nici nu le arătăm prin exemplu comportamentul pe care vrem să-l dezvolte copiii noștri. Copiii cresc frumos când se simt legați, văzuți și respectați. Cu alte cuvinte: trebuie să răspundem la cererea de conexiune înainte să corectăm sau să vorbim despre comportamentul dorit.

Într-o viață perfectă, o cerere de conexiune ar îndeplini trei criterii: e spusă cu voce tare, e concretă și e formulată ca dorință. Ce le e greu chiar și adulților nu putem aștepta, desigur, de la un copil :-). De aceea ne doresc tuturor umor, răbdare și fler de detectiv când primim cu dragoste cererile de conexiune ale copiilor noștri.

Provocare: Încearcă să răspunzi cu dragoste la o cerere de conexiune mai grea a copilului tău.

👩
Alexandra Kämpf răspunde de departamentul pentru părinți la FAMILYLIFE, o ramură a organizației Campus für Christus din Elveția.
Aici găsești blogul ei pentru părinți, „Montagmorgen um 8” („Luni dimineața la 8”, în germană).