Dacă mă întrebi cu cine am cel mai mult contact în afara familiei mele, răspunsul meu te va surprinde poate: nu e o fată de vârsta mea și nici o femeie cool de douăzeci și ceva de ani, ci o femeie din biserica mea, cu vreo 40 de ani mai în vârstă decât mine, o bunică. De ce? Pentru că relațiile nu cunosc granițe de vârstă, iar legăturile dintre generații nu sunt doar frumoase, ci incredibil de importante.
Biserica noastră îl pune intenționat pe fiecare student într-o relație de ucenicie cu o credincioasă mai matură, ca înțelepciunea să fie transmisă de la creștinii mai în vârstă la cei mai tineri. Așa că ne întâlnim de două ori pe lună ca să împărtășim tot felul de lucruri, de la decoratul prăjiturilor la discuții despre feminitatea biblică, de la mersul la film la o prelegere a lui Christopher Yuan, de la descoperirea unor cafenele noi la plânsul împreună la o ceașcă de ceai chai. E o adevărată însoțire în viață, în care ne trăim viața împreună, pentru Isus.
Neobișnuit? Da. Greu? Cu siguranță. Dar merită? Mai mult decât îți poți imagina vreodată.
Mai bine decât pizza și jocurile
Relațiile dintre generații au ieșit cumva din modă în lucrarea cu tinerii și au fost înlocuite de evenimente cool și de grupuri mici pe vârste. Sigur, pizza gratuită, jocurile amuzante și prietenii grozavi sună mai atrăgător decât să vorbești despre Biblie cu cineva dintr-o altă generație, dar eu pot vorbi doar pentru mine: nu de la pizza m-am apropiat de Isus, relațiile care mi-au schimbat viața nu s-au născut la serile de Mafia, iar înțelepciunea biblică verificată n-am învățat-o umblând doar cu oameni de vârsta mea.
Nu critic niciunul dintre aceste lucruri și mă bucur de toate, dar îmi devine tot mai clar că am nevoie și de relații intenționate cu oameni mai în vârstă și mai înțelepți decât mine. Cum poate o relație între oameni atât de diferiți, aproape din lumi diferite, să fie atât de profundă și de vindecătoare?
Am două răspunsuri. Primul este: Biblia arată limpede că avem nevoie de ele. Ele ajută la transmiterea unei înțelepciuni care altfel s-ar pierde și ne deschid uși spre fațete ale slavei lui Dumnezeu pe care singuri nu le-am descoperi niciodată. Cristos cheamă biserica să trăiască asemenea unui trup: toți suntem mădulare și fiecare mădular are un rol, unul pe care nimeni altcineva nu-l poate prelua. Pavel o spune așa:
„Căci, așa cum trupul este unul și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot așa este și Cristos. … Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Dar acum Dumnezeu a așezat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele, așa cum a vrut.” (1 Corinteni 12:12, 17-18)
Biserica a devenit mireasa lui Isus Cristos prin harul Lui radical și neașteptat, răscumpărată prin sângele Lui. Iar El aduce laolaltă oameni cu totul diferiți, tineri și bătrâni, gălăgioși și tăcuți, cu experiență și fără experiență, ca împreună să-L slăvim pe Dumnezeu mai bine decât am putea-o face vreodată singuri. Și ca să-L iubim pe Dumnezeu mai întâi și apoi să ne iubim unii pe alții așa cum El însuși ne-a iubit necondiționat. Asta înseamnă: Avem nevoie de relații între generații: ele nu sunt un bonus, ci o parte centrală din ceea ce face cu adevărat biserica să fie biserică.
Când oameni de vârste diferite petrec intenționat timp împreună, cresc prin asta. Învață să trăiască împreună, să se iubească unii pe alții, să învețe unii de la alții și să reflecte bunătatea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi. Biblia o spune limpede: femeile mai în vârstă să le îndrume pe cele mai tinere (Tit 2:4), și în același timp: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii un exemplu pentru credincioși în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință și în curăție.” (1 Timotei 4:12)
Neobișnuit? Da. Provocator? Cu siguranță. Dar nespus de valoros. Pentru că însoțirea adevărată în viață, creșterea împreună în credință și transmiterea înțelepciunii prin relații care unesc generațiile sunt ceva ce nicio pizza, nicio seară de film și niciun eveniment cool nu pot înlocui.
Creștinii mai tineri au nevoie de înțelepciunea credincioșilor cu experiență, iar creștinii mai în vârstă au nevoie de exemplul și de perspectiva proaspătă a credincioșilor mai tineri. E împotriva curentului vremii, dar fiecare are nevoie de celălalt, iar biserica are nevoie de amândoi.
În al doilea rând, pot confirma din experiența mea: am avut nevoie de asta. La început am fost sceptică, nesigură dacă era cu adevărat necesar. Dar s-a văzut repede că mentora mea știe mult mai multe decât aș fi putut cuprinde vreodată singură. Nu doar m-a învățat, ci m-a format prin viața ei trăită conștient, în credință.
Când am trecut prin perioade de doliu, a stat lângă mine și mi-a amintit de nădejdea noastră de neclintit. Când mă gândesc la pașii următori din viața mea, îmi dăruiește înțelepciune biblică. Când mă lupt cu păcatul, mă încurajează ca o pelerină care merge cu un pas înainte, ca să pot vedea cum arată drumul.
Toți suntem formați de cineva; toți căutăm oameni pe care să-i urmăm. De obicei ne orientăm după cei de vârsta noastră sau după ce dictează cultura. Și totuși Îi sunt nespus de recunoscătoare lui Dumnezeu că a adus-o în viața mea, ca să o pot urma, așa cum ea Îl urmează pe Cristos.
Din generație în generație
Pentru că biserica mea vrea ca această lucrare între generații să continue, prin harul lui Dumnezeu am și eu bucuria să însoțesc o fetiță din clasa a patra. De un an ne întâlnim regulat, nu doar ca să omorâm timpul, ci ca să construim o relație care merge intenționat împotriva curentului culturii. Mâncăm înghețată, avem discuții lungi și studiem Biblia împreună. E o relație despre care sperăm că îi va da stabilitate, direcție și bucurie în Cristos în anii de formare ai adolescenței. Și, în timp ce eu însămi sunt încă pe propriul drum de creștere ca ucenic, învăț în același timp cum să fac ucenici și să transmit înțelepciunea care mi-a fost încredințată (2 Timotei 2:2).
Multe forme de ucenicie sunt eficiente, dar din experiența mea pot spune: relațiile dintre generații ne învață într-un mod aparte cum să-L urmăm pe Cristos într-o lume sceptică și gălăgioasă, cu înțelepciune, cu dragoste, cu consecvență. Ele sunt de o valoare inestimabilă pentru nașterea unei biserici care Îl slăvește pe Dumnezeu și Îl pune pe Cristos în centru. Într-o vreme marcată de individualism, izolare și gândire tribală, astfel de relații ne reorientează radical perspectiva. Ne amintesc că bunătatea lui Dumnezeu întrece totul și merge dincolo de noi.
E tentant de ușor să te lași purtat de cultură și să ai relații doar cu oameni care arată la fel, vorbesc la fel și au aceeași vârstă. Dar nu la asta ne cheamă Cristos. Relațiile dintre generații centrate pe Cristos vor fi poate minimalizate, criticate sau chiar abandonate. Dar dacă mergem conștient pe acest drum, învățând unii de la alții și însoțindu-ne unii pe alții, ne pregătim pentru ziua în care Îl vom vedea pe Cristos față în față.
Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
Acest articol (în engleză) a fost scris de Charis Cooper și publicat pentru prima dată de The Gospel Coalition (TGC). Versiunea germană: Ruth Delahaie. Versiunea în limba română: Pulse.
