Toată lumea iubește topurile, mai ales când e vorba de divertisment. Top zece filme de Crăciun (Greu de ucis, urmat de alte nouă); cele mai bune romane fantasy din toate timpurile; cele mai mari hituri ale cântăreților cu un singur succes din anii ’80. Erau subiecte de discuție îndrăgite între prieteni cu mult înainte să fie inventat clickbaitul. Dar oricât de ciudate și de diferite ar fi lucrurile din topul tău personal, există un factor care le leagă pe toate: un fir roșu care trece prin fiecare cântec sau carte scrisă vreodată, prin fiecare film turnat vreodată, prin fiecare joc video creat vreodată. Sursa creativității e mereu aceeași.

Dumnezeu creează, de la prima povestire din Biblie, când creează lumea, până la ultima, în care anunță că o face nouă. Dumnezeu ne creează pe noi, capodopera Lui, după chipul Lui. Ne dă asemănarea Lui și ne invită să devenim mici copii ale slavei Lui incredibile. Ne dăruiește imaginație și ne invită s-o folosim în cutia cu nisip nesfârșită a creației Lui. Suntem creați creativi, iar oricine a pictat, a filmat, a compus sau a scris vreodată ceva a făcut-o doar pentru că a fost umplut de scânteia divină a imaginației, atunci când Dumnezeu Însuși l-a țesut în pântecele mamei lui.

Și totuși, cuvântul acesta dezbină și poate chiar să doară. De-a lungul anilor, la instruirile cu lideri de tineret, am pus des întrebarea: „Cine se consideră creativ?”, iar numărul mâinilor ridicate era de obicei foarte mic; niciodată mai mult de jumătate din sală. Mulți oameni, poate chiar cei mai mulți, cred că creativitatea e un dar rar și limitat, de care se bucură relativ puțini: oameni cu MacBook-uri, ochelari cool și nume ca Juno sau Onyx.

Creativitatea e un dar pentru toți

Ba nu. Creativitatea e un dar, însă nu unul rar. Și e bine că e așa, pentru că e o parte esențială a planului lui Dumnezeu de a înnoi lumea: de a face toate lucrurile noi.

Poate problema stă în felul îngust în care ne închipuim și definim creativitatea. O reducem la găsirea de idei, iar pe „creativi” la oamenii cu idei grozave. Bineînțeles că o idee cu adevărat originală e un element important al procesului creativ: creezi ceva din nimic. Dar, în realitate, e doar o fărâmă din întreg. Există și adaptare, dezvoltare, îmbunătățire; arta de a lua două lucruri diferite, de a le combina și de a face din ele ceva nou. Există darul de a vedea greșeli și probleme și, uneori, chiar o disciplină în sine: să repari ideile greșite și să construiești pe ele. Unii oameni sunt înzestrați să dea formă vizuală ideilor prin video sau design grafic, alții gândesc în cuvinte care captivează sau în sunete care inspiră. Aș putea continua… Ideea e că creativitatea e o simfonie care are nevoie de o orchestră întreagă. Nu e vorba doar de prima vioară.

„În harul Lui incredibil, Dumnezeu nu ne-a invitat doar să ne uităm cum creează din nou lumea, ci să lucrăm împreună cu El la noua ei creare… nu ca marionete pasive, ci ca părți active și creative.”

Asta au descoperit, de exemplu, cei care fac filme. Ca să iasă un film clasic (sau chiar un film obișnuit), e nevoie de o mulțime de abilități creative: de la scenarist și montator până la artistul care pictează afișul. Și înainte să se ajungă acolo, cineva a trebuit să prezinte o viziune convingătoare într-o sală plină de directori. Fiecare piesă din puzzle are propriul rol creativ și propriile abilități. Un singur trup, multe mădulare.

Uneori ne e greu să prețuim în același fel creativitatea diferită din biserică. Dar Dumnezeu ne-a făcut pe toți creativi, de multe ori în feluri foarte diferite. Și toate felurile noastre de creativitate au un rol important.

Folosește creativitatea ca să faci toate lucrurile noi

Când vorbim cu tinerii despre „aventura” de a-L urma pe Isus, e o chemare dublă. Îi invităm la o relație personală și comună cu Creatorul universului, dar le dăm și o viziune a Împărăției lui Dumnezeu care se răspândește. „Împărăția lui Dumnezeu” e un fel de a spune cum Dumnezeu „face toate lucrurile noi”: continuă procesul creator pe care l-a început în Geneza 1. Nedreptatea e înlăturată, familia Lui crește și se dezvoltă, lumea e vopsită din nou cu dragostea Lui.

În harul Lui incredibil, Dumnezeu nu ne-a invitat doar să ne uităm cum creează din nou lumea, ci să lucrăm împreună cu El la noua ei creare. Și nici atunci ca marionete pasive, ci ca părți active și creative. El ascultă ideile noastre: vezi-l pe Adam, care dă nume animalelor în Geneza 2. Ne invită să folosim darurile pe care ni le-a dat, așa cum a făcut cu meșteșugarii care au împodobit cortul întâlnirii (Exodul 31:1-5). Și nu sunt povești din antichitate: se repetă mereu în viața artiștilor, a antreprenorilor, a oamenilor de știință și a vizionarilor care aleg să se lase prinși în povestea lui Dumnezeu și a Împărăției Lui, care schimbă totul.

Ce lucru fantastic: Sursa întregii creații ne invită să devenim un canal al creativității. Așa că hai să nu cădem niciodată în capcana de a spune că nu suntem creativi. Și hai să-i invităm pe tineri să-și aducă propria creativitate în familia lui Dumnezeu, în loc s-o lase la ușa bisericii.

Acest articol a fost scris de Martin Saunders și publicat pentru prima dată de Youthscape. Versiunea în germană: Olivia Felber. Versiunea în limba română: Pulse.