N-ar fi frumos dacă, devenind părinte, ai deveni și un om perfect? Din păcate (și mulți dintre noi știm asta prea bine), nu prea merge așa. Creșterea spirituală e un proces continuu, dar le putem arăta adolescenților noștri ce faci când greșești, atunci când greșim noi. Într-un articol (în engleză), Vox a scris de curând despre cum îi putem ajuta pe copiii noștri să aibă o atitudine sănătoasă față de greșeli, să și le asume și să meargă mai departe.

Sinceritatea și disponibilitatea de a-ți cere iertare, atunci când e nevoie, pot crea un mediu în care discuțiile înfloresc.
Un tată își pune mâna pe spatele fiului său, care își ascunde fața în palme
(imagine simbolică) Foto [Kindel Media](https://www.pexels.com/photo/man-in-a-pink-shirt-sitting-beside-a-teenager-crying-8550682/), Pexels.

Te simți adesea deosebit de vulnerabil când îi ceri iertare unui adolescent care pare să aștepte doar să greșești. Și faptul că ne recunoaștem vina după o ceartă nu înseamnă că adolescenții noștri sunt destul de maturi ca să-și dea seama dacă au contribuit și ei la problemă. Totuși, nu trebuie să lăsăm aceste lucruri să devină un motiv să nu ne cerem iertare. O discuție din care reiese ce așteptăm de la o cerere de iertare sănătoasă și sinceră pune temelia pentru o împăcare mai ușoară (ca să nu mai vorbim că lasă mai puțin loc amărăciunii să crească) data viitoare când apare un conflict în familie.

Iată câteva întrebări care să vă ajute să începeți discuția:

  • Când v-ați dorit în ultima vreme ca cineva să vă ceară iertare, dar n-a făcut-o?
  • Vă amintiți de o situație în care ați jignit pe cineva și v-ați cerut iertare, dar scuzele voastre n-au fost acceptate?
  • Cum arată o cerere de iertare sănătoasă și sinceră și ce rol are ea în relațiile din familie?

Acest articol a fost scris de echipa de creație Axis și publicat în „Culture Translator” (în engleză). Versiunea germană: Olivia Felber (echipa Pulse). Versiunea în limba română: Pulse.