Jonathan Edwards) (în engleză) se temea foarte tare să-și piardă timpul. Hotărârile lui te pun pe gânduri. Ce tânăr de 19 ani scrie așa ceva:
Sunt hotărât să nu fac nimic din ce m-aș teme să fac dacă ar fi ultimul meu ceas înainte să sune trâmbița cea din urmă. Jonathan Edwards
Dar Edwards a înțeles ceva ce noi, de prea multe ori, nu pricepem. A recunoscut că viața e scurtă și are sens doar dacă e trăită spre slava lui Dumnezeu. Îi era limpede că timpul pierdut e un simptom că pierdem Evanghelia din vedere.
Mai ales noi, tinerii, avem problema asta. De fapt, ne pierdem timpul în fiecare zi. Există chiar anumite capcane de timp în care tinerii (și, mai ales, tinerii creștini) cad iar și iar. Vreau să vă prezint cinci dintre ele.
Citește și: Devoțional „Timpul pierdut”
1. Nu facem ce ar trebui să facem
Ca creștini, suntem chemați să muncim din greu și să facem binele. Dar suntem ispitiți să neglijăm această responsabilitate. În fiecare zi sunt o mie de lucruri pe care ar trebui să le facem. De la cele obișnuite la cele importante: avem teme, treburi prin casă și slujbe, dar și ocazii să citim, să ne jucăm cu frații și surorile noastre, să admirăm un apus de soare, să spălăm vasele, să ne rugăm, să scriem, să facem sport, să cumpărăm lapte și să urmărim roada Duhului (Galateni 5:22-23).
Pavel scrie: „Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Cristos Isus pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10). Ca făpturi, purtând chipul unui Dumnezeu nesfârșit de bun, am fost creați ca să facem binele. Și El a pregătit dinainte aceste fapte bune pentru noi.
Așadar ne pierdem timpul când nu căutăm aceste fapte bune sau când le găsim și hotărâm să le ocolim. Într-un mod dureros de convingător, Iacov merge chiar până acolo încât spune că e păcat dacă știm ce ar trebui să facem, dar nu facem (Iacov 4:17).
2. Consumăm prea multă media
Iată-l: punctul obligatoriu despre media, în care înșir statistici din studii finanțate cu milioane, care dovedesc că adolescentul tipic se uită la televizor 20 de ore pe săptămână și că, până la 18 ani, am văzut peste 350.000 de reclame. Și asta fără să socotim zecile de ore pe care le petrecem în fiecare săptămână pe internet și nenumăratele minute pe care le petrecem pe telefon.
Nu mă înțelegeți greșit. Statisticile acestea pot fi utile în anumite contexte. Dar pentru noi, personal? Faptul că o echipă de experți spune că mă uit prea mult la televizor într-o săptămână nu e nici util, nici eficient. Sunt șanse mari să știu deja asta. Știu că pot folosi filmele, Pinterestul sau Twitterul ca să amân faptele bune sau obiceiurile care Îi plac lui Dumnezeu.
Dar sunt conștientă că timpul aparent nevinovat pe care îl petrec cu lucrurile acestea poate fi, în anumite situații, păcătos?
Nu cred. Nu-mi dau seama că sunt răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru timpul meu. Și de aceea îl pierd.
3. Investim în lucrurile greșite
În sine, a fi ocupat nu e păcat. Putem fi ocupați cu lucrurile potrivite, din motivele potrivite. Dar agitația poate deveni și ceva greșit.
Nu vorbesc despre muncă, despre școală sau despre timpul petrecut cu prietenii ori cu familia. Nu vorbesc despre timpul în care cultivăm obiceiuri care Îi plac lui Dumnezeu. Vorbesc despre timpul
- petrecut în locuri în care n-ar trebui să fim, despre timpul
- petrecut cu oameni cu care n-ar trebui să ne petrecem timpul, despre timpul
- investit în activități rele, păcătoase sau
- despre prea mult timp investit în scopuri care, privite din perspectiva veșniciei, sunt pur și simplu neînsemnate.
Și mă regăsesc mult prea des în ultima categorie. Există, ce-i drept, plăceri bune și trecătoare de care putem și avem voie să ne bucurăm aici, dar ele nu trebuie să ne ia tot timpul. Pentru că ne pot face să ratăm ocazii pentru Împărăția lui Dumnezeu. Am putea irosi astfel fapte bune. Ce putem schimba, așadar?
4. Ne ferim de problemele noastre: #amânare
Uneori căutăm să fim cât mai ocupați ca să ocolim un subiect greu pe care nu vrem să-l înfruntăm. Ne folosim agitația drept scuză ca să nu fim nevoiți să ne confruntăm cu realitatea. Dacă n-avem timp să ne așezăm la cină ca familie, nu trebuie să ne confruntăm cu supărările ascunse pe care le avem unii pe alții. Dacă n-avem timp să completăm dosarele de admitere la facultate, nu trebuie să ne confruntăm cu așteptările părinților. Dacă n-avem timp să ne întâlnim cu prietenii ca să învățăm, nu trebuie să ne confruntăm cu bagajul lor emoțional. Felul acesta de agitație ne dă un sentiment ademenitor de scăpare.
Din păcate, problemele nu se rezolvă dacă le ignori.
Dar acesta e un mod cu totul greșit de a ne purta cu problemele noastre. Viața noastră face parte din ceva mult mai mare și mai important decât noi. Chiar dacă suntem ispitiți să scăpăm de probleme pentru o vreme prin agitație, doar amânăm inevitabilul. La un moment dat tot trebuie să ne confruntăm cu viața. Din păcate, problemele nu se rezolvă dacă le ignori. De fapt, amânarea lor face mai mult rău decât bine. Nu doar că ne pierdem timpul, ci ne mai și încărcăm cu stres.
5. Nu ne odihnim
E o mare diferență între lene și odihnă. Lenea e timp petrecut egoist, care încalcă porunca lui Dumnezeu; e preocupare de sine și inactivitate atunci când suntem chemați să muncim. Odihna, în schimb, e o formă de închinare dată de Dumnezeu, care ne permite să ne înviorăm inima și mintea. Lenea e rea; odihna e nespus de bună.
Odihna e o formă de închinare dată de Dumnezeu, care ne permite să ne înviorăm inima și mintea. […] Odihna e ascultare.
Așa că, dacă agitația te ține departe de odihnă, încalci porunca lui Dumnezeu. Odihna e ascultare. Jen Wilkin scrie: „Dumnezeul care ne dăruiește odihna sufletului poruncește închinarea sub forma odihnei trupului. Închinătorul e binecuvântat în ascultare.” Când familia mea se roagă împreună seara, fratele meu mai mic Îi cere adesea lui Dumnezeu să ne dea un somn bun, ca să ne trezim dimineața înviorați și gata să-I slujim din nou. El înțelege ce trec eu adesea cu vederea: odihna ne face lucrători mai buni și închinători mai buni.
Viața e scurtă
Evanghelia schimbă totul, și felul în care ne petrecem timpul. La urma urmei, viața e scurtă. Tinerii o pot irosi atât de ușor cu agitație păcătoasă, cu lene, cu distrageri sau cu nemulțumire.
Sau o pot folosi pentru Isus. A trăi pentru El înseamnă să privim viața noastră ca fiind viața Lui. Și înseamnă să spunem cu bucurie, împreună cu tânărul Jonathan Edwards: sunt hotărât să trăiesc cu toată puterea mea cât timp trăiesc.
Nota redacției: Acest articol a fost preluat din cartea lui Jaquelle Crowe, This Changes Everything: How the Gospel Transforms the Teen Years (Crossway, 2017).
Citatele biblice sunt preluate din Noua Traducere Românească (NTR), Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
Acest articol (în engleză) a fost scris de Jaquelle Crowe Ferris și publicat pentru prima dată de The Gospel Coalition (TGC). Versiunea germană: Olivia Felber. Versiunea în limba română: Pulse.
