Nu de mult, am dat o mână de ajutor la o întâlnire deschisă pentru adolescenți, care avea loc în fiecare săptămână, iar în seara aceea a venit un singur adolescent. Ian avea optsprezece ani și venea de câțiva ani ca să joace fotbal și biliard. Aveam regulat discuții în grup despre Dumnezeu, dar Ian arăta puțin interes și de obicei era destul de tăcut.

În seara aceea m-a surprins că Ian a rămas, deși era stânjenitor să fie singurul adolescent din sală. Am vorbit de una, de alta la biliard, apoi Gemma, cealaltă voluntară, și cu mine am ajuns să vorbim despre Dumnezeu. Din cauza gălăgiei și a haosului obișnuit, nu apucaserăm niciodată să ne cunoaștem cu adevărat. De data asta am vorbit destul de mult despre felul în care Dumnezeu a intrat prima dată în viața noastră și ne-a schimbat cu adevărat. Ian a ascultat în tăcere toată discuția (în timp ce mă făcea praf la masa de biliard).

Eram încântat că Ian fusese de față când am vorbit deschis și sincer despre Dumnezeu. Voiam neapărat să aflu ce gândea. Când ieșeam, l-am întrebat: „Ce ți-a rămas din toate astea? Probabil a fost cea mai lungă discuție despre Dumnezeu pe care ai auzit-o de mult timp, nu?”

„Da, a fost interesant”, a răspuns, urmat de o tăcere lungă.

„Și te-a pus pe gânduri?”

„Hmm… nu știu. Mi se pare bine că voi credeți și că vă ajută. Știu că pentru mulți oameni e ceva real. (Iar tăcere.) Dar n-am înțeles niciodată cu adevărat ce mi-ar aduce mie.”

Atât. Ian n-a mai spus nimic.

Eram complet descumpănit. Cum putea tot ce împărtășiserăm să „ricoșeze” pur și simplu de pe el? Cum putea să nu vadă în asta nicio însemnătate pentru propria lui viață?

Tot mai mult, Generația Z (și, după părerea noastră, și generațiile mai în vârstă) nu mai pune nici întrebările despre credință pe care credem noi că le pune, nici pe cele pe care ne-am dori să le pună.

Ne-am bucura dacă ar avea întrebări despre Isus, despre Biblie și despre creștinism. Ar fi minunat dacă ar căuta activ sensul propriei vieți sau sensul vieții în general. Dar cei mai mulți pur și simplu nu o fac.

(Ca să nu exagerăm: unii adolescenți și tineri adulți chiar se întreabă care e sensul vieții lor. Dar, din experiența noastră, e nevoie de destul efort ca să aduci aceste întrebări la suprafață.)

Pentru mulți din Generația Z, „azi” pare atât de haotic și scăpat de sub control, încât aproape că nu mai rămâne energie ca să te gândești la ziua de mâine. Și, cu atâta nesiguranță în lume, cât de înțelept mai e să-ți faci planuri pe termen lung? De aceea pare adesea mult mai ușor să te lași în voia ofertei nesfârșite de distracții și plăceri care ne țin fericiți și ocupați, decât să rumegi o posibilă criză existențială.

În multe privințe, Generația Z a fost de-a dreptul vaccinată împotriva căutării unui sens mai înalt. Adolescenții și tinerii adulți ies de la orele de științe amorțiți de explicațiile naturaliste și materialiste ale universului, explicații care scot din ecuație tot ce e transcendent sau metafizic. Aceste explicații au îngropat orice simț pentru o realitate spirituală sau pentru o natură spirituală și au format o generație care crede, la suprafață: „Probabil nu există un sens unic al vieții, iar dacă există, nu l-am putea cunoaște.”

Ar fi însă greșit să tragem concluzia că Generația Z nu pune deloc întrebări. Are întrebări. Doar că sunt altele decât cele la care răspundem cei mai mulți dintre noi, creștinii. Întrebările ei sunt extrem de practice.

Așadar, ce întrebări pune? Iată trei dintre ele și trei căi practice prin care poți începe să le răspunzi:

1. „E frumos că tu crezi. Dar de ce m-ar interesa pe mine?”

Îi putem arăta acestei generații că este deja interesată, doar că încă nu știe. Fiecare om poartă în el doruri care nu pot fi nici explicate, nici împlinite doar prin explicații fizice sau prin materie. Cum scrie Solomon despre oameni în Eclesiastul 3:11, Dumnezeu „a pus chiar și veșnicia în inimile lor”. Provocarea este că aceste doruri sunt îngropate sub un „strat gros de praf cultural”. Dorul ca lumea să ajungă din nou cum trebuie. Dorința de a fi în legătură cu cineva din afara noastră, care ne poate ajuta. Căutarea păcii și a împlinirii. Și simțământul că lumea aceasta are mai mult decât putem vedea și trăi în această viață.

În loc să dezbatem existența lui Dumnezeu, sarcina noastră față de Generația Z este alta: să ștergem praful, să trezim aceste doruri și să le interpretăm ca fiind dorința sufletului de a fi în legătură cu Dumnezeul pe care încă nu-L cunoaște.

2. „Cum mi-ar face credința în Dumnezeu viața mai bună?”

Ca creștini, de obicei începem discuțiile de evanghelizare explicând cum ne putem împăca cu Dumnezeu prin Isus. Dar pentru o generație care nu-L cunoaște pe Dumnezeu și nici măcar nu-L caută, oferta iertării nu sună încă a veste bună. Avem nevoie, așadar, de un punct de plecare mai practic, care să atragă Generația Z spre Dumnezeu.

Desigur, vrem să transmitem întregul mesaj al Evangheliei și propriile noastre povești de credință. Dar pentru o categorie de vârstă care întreabă instinctiv „Funcționează credința?”, la început e mai convingător să audă cum ne face Dumnezeu viața mai bună azi.

De aceea, sarcina noastră este să arătăm cum ne ajută legătura cu Dumnezeu în „treburile” obișnuite ale vieții de zi cu zi. Dumnezeu ne ajută să trecem prin perioade grele, să-i iertăm pe cei care ne-au rănit, să fim acolo pentru alții, să trăim viața ca pe o aventură și să nu ne mai frământăm cu ce cred alții despre noi, pentru că știm sigur cine ne-a creat El să fim.

3. „De ce i-aș da altcuiva controlul asupra vieții mele?”

Supunerea nu sună bine în coloana sonoră a societății noastre. Dar întrebarea despre renunțarea la control e o întrebare reală și sinceră, iar noi putem învăța să-i răspundem.

Adesea începe cu propriile noastre povești: despre momentele în care am luat controlul și planurile noastre n-au ieșit. În loc să ne ducă la libertate și independență, încercările noastre de a ne pune pe primul loc s-au încheiat adesea în gol și în zdrobire. Am făcut haos: în viața noastră, în viața oamenilor din jurul nostru și uneori chiar pe planeta pe care trăim. Generația Z, marcată adesea de frica de eșec și de sentimentul că are defecte, se poate identifica ușor cu aceste experiențe.

În timp ce arătăm că purtarea noastră centrată pe noi înșine duce rareori la viața împlinită pe care ne-o imaginăm, putem arăta în același timp că Dumnezeu S-a dovedit vrednic de încredere. În propria noastră viață, ca și în viața nenumăraților oameni din Biblie și din istorie, vedem că Dumnezeu e bun, planurile Lui pentru noi sunt bune, iar căile Lui „funcționează”.

Să predai altcuiva conducerea vieții tale va rămâne mereu un act de voință greu. Dar le putem arăta prin propria viață celor care vin după noi că nu ne pierdem pe noi înșine când Îl lăsăm pe Dumnezeu să conducă: e o ușurare.

Întrebările practice ale Generației Z au nevoie de răspunsuri practice: născute din propriile noastre experiențe ca creștini și transmise pe drumul pe care îl parcurgem împreună cu ei. Exact pentru asta am creat la Start to Stir Cursul Stir, care trezește curiozitatea spirituală și duce pas cu pas la Isus.

💬
Îi putem arăta acestei generații că este deja interesată. Doar că încă nu știe.

Te-ar putea ajuta și

În colaborare cu Start to Stir. Originalul, de Darin Stevens: „3 Gen Z Questions About Faith you Probably are not Answering”. Traducerea în germană: Andy Fronius (echipa Pulse).

Versiunea în limba română: octombrie 2026