Discuția despre informațiile false și instigarea politică pe rețelele sociale a atins un nou punct culminant odată cu renunțarea Meta la verificatorii de fapte.

Vrea Zuckerberg doar să economisească bani, să se pună bine cu noul climat politic din SUA și să lase rețelele sociale de izbeliște? Eu cred că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Exemplele următoare arată cât de încâlcită e, de fapt, situația rețelelor sociale:

  1. Abuzul din partea guvernelor: Zuckerberg a povestit în popularul podcast al lui Joe Rogan (în engleză) că guvernul SUA i-a cerut de mai multe ori să șteargă anumite conținuturi de pe rețelele sociale. Ca exemplu, a dat postările critice despre vaccinarea împotriva Covid.
  2. Riscul de abuz din partea verificatorilor de fapte: O întrebare importantă în privința verificării faptelor este mereu: CINE verifică faptele? În Germania, printre verificatorii de fapte (care încă lucrează pentru Meta) se numără, pe lângă agenția germană de presă dpa și agenția franceză *AFP, și portalul de investigații Correctiv*, o organizație care în ultimele luni a fost criticată masiv pentru părtinirea ei ideologică și pentru metodele ei manipulatoare de a relata. (În România, programul de verificare a faptelor de pe Facebook a pornit în 2020, cu AFP, iar în 2022 i s-a alăturat Factual.ro.)
  3. Sunt cotidianele chiar mai demne de încredere? Unii influenceri dau afirmații precum „Incendiile din Los Angeles nu au nicio legătură cu schimbările climatice” drept exemplu de informații false tipice. Dar ce să mai crezi, când un cotidian cunoscut din Elveția, Neue Zürcher Zeitung, relativizează tocmai această narațiune despre schimbările climatice și afirmă că California este de mult o zonă tipică pentru incendiile de pădure? Pe cine mai poți crede, în lupta pentru adevărul despre schimbările climatice?
  4. Riscul verificării făcute de comunitate: Să lași verificarea faptelor doar în seama comunității e o abordare riscantă. Încă de pe acum, comunitatea comentează, raportează și „anulează” cu mare plăcere, la comanda influencerilor. Un exemplu e apelul din 2024 de a le „anula” pe acele celebrități de la Met Gala care nu s-au implicat public pentru eliberarea Palestinei. Acțiunea s-a încheiat în haos, iar în comentariile postărilor o mulțime de oameni cereau ca anumite celebrități să fie scoase de pe lista neagră, pentru că ar avea ele însele rădăcini palestiniene sau „convingerile corecte”. Aici găsești apelurile actuale la „anulare” de pe TikTok. Oare nu credem oricum mai mult în persoane decât în fapte?
  5. Alternative proaste: TikTok e criticat masiv de guvernele occidentale din cauza problemelor legate de protecția datelor și pentru că nu îi protejează suficient pe minori, iar platforma e mereu la un pas de a fi închisă. Ca alternativă, utilizatorii dezamăgiți aleg însă tocmai… alte platforme sociale chinezești, precum RedNote, care sunt moderate și mai prost, oferă și mai puțină protecție și deschid și mai larg ușa dezinformării.
  6. Problema de fond, nerezolvată: Revista creștină germană PRO a scris despre crearea unei noi rețele sociale (inițiativa „Free Our Feeds”), care ar urma să fie liberă de influența miliardarilor. Dar rezolvă o rețea nouă problemele de fond: arbitrariul algoritmului care alcătuiește fluxul de postări, favorizarea prezentărilor polarizate ale știrilor, formarea bulelor de filtrare și infiltrarea dezinformării politice?

Ce observ eu este următorul lucru: tendința din societatea noastră occidentală de a considera adevărul relativ pătrunde încet în toate domeniile vieții. Omul și-a dat seama de mult că fiecare are o altă perspectivă, pentru că fiecare persoană e unică și poartă, așadar, niște ochelari unici. Mai există atunci o realitate sau un adevăr care să nu depindă de felul nostru de a vedea lucrurile? Nu intervine peste tot interpretarea?

Pe măsură ce realitatea independentă de om e pusă tot mai mult sub semnul întrebării, mass-mediei îi e tot mai ușor să amestece opiniile cu faptele. Nicio fotografie a unui politician care să nu arate intenționat sumbru, degajat, arogant sau simpatic. Niciun text care să nu transmită subtil, prin adjective și gramatică, și o opinie (bineînțeles, acest text e o excepție ;-)).

Ziarelor le place să se acuze unele pe altele că relatează prea unilateral și nu spun „tot adevărul”. Pentru că presa finanțată de stat scrie prea „de stânga”, cititorii migrează spre presa alternativă. Algoritmii rețelelor sociale favorizează, prin conținutul personalizat, apariția bulelor de filtrare. Conceptul de adevăr relativ încurajează astfel credința în propria versiune a poveștilor, în fluxurile personalizate. Desele știri de ultimă oră despre corupție și abuz de putere la toate nivelurile politicii, ale societății și ale bisericii subminează și mai mult încrederea în adevărul comunicărilor oficiale.

Faptul că gigantul rețelelor sociale Meta renunță la verificatorii de fapte e, așadar, doar încă un pas spre o lume în care credința în anumite „adevăruri” devine individuală și în care se formează așa-numite grupuri de credință, care cred în propriul lor adevăr. Desigur, această evoluție trebuie privită cu îngrijorare, din perspectiva coeziunii sociale.

Acum însă, „vestea bună”

Creștinii însă… ar trebui să aibă foarte multă experiență în a fi considerați un grup de credință și sunt în avantaj în acest nou joc al întrecerii pentru adevăruri valabile pentru toți. Ei știu de mult că adevărul nu e un concept, nu e un lucru în sine, ci, în realitate, e legat de o persoană. Isus Cristos S-a numit pe Sine „Adevărul” (Ioan 14:6) și de milenii e influencer pentru toți cei care vor să-I urmeze exemplul. Vor reuși followerii lui Isus să ducă în lume, în mod credibil, adevărul mărturisirii lor de credință și să aducă încă o dată o schimbare a valorilor în societate? O schimbare care nu se bazează pe manipulare, pe dezinformare sau pe forța oamenilor, ci pe combinația specială, divină, dintre adevăr și dragoste? Țin pumnii pentru noi toți… ăăă, adică îmi împreunez mâinile.

Versiunea în limba română: octombrie 2026