În loc să intervenim direct, ar trebui să-i încurajăm pe copiii noștri să se gândească la prieteniile lor: ce face o prietenie valoroasă sau toxică? Cum recunoști și cum închei relațiile nesănătoase?
Ghidul nostru despre prietenie îți dă uneltele ca să porți aceste discuții. Haideți să-i sprijinim pe copiii noștri să-și construiască relații puternice și pozitive.
„Prietenia… se naște în clipa în care un om îi spune altuia: «Ce! Și tu? Credeam că sunt singurul!»” C.S. Lewis în Cele patru iubiri (The Four Loves)
Acest ghid vrea să ajute la discutarea următoarelor întrebări:
- Ce înseamnă prietenia?
- Ce elemente modelează dinamica unei prietenii?
- Ce influență are social media asupra prieteniilor?
- Ce spune Biblia despre prieteniile sănătoase?
- Cum îmi pot ajuta adolescentul să-și facă prieteni noi?
Suflete înrudite
Cine a fost primul tău cel mai bun prieten? Poate a fost fata cu care mergeai mereu acasă de la școală sau băiatul care se întâlnea mereu cu tine la locul de joacă. Poate încă ești prieten cu persoana aceea, poate nu. Poate îți aduce doar o amintire frumoasă de undeva din fundul minții: o amintire a vremurilor nevinovate și a dulceței speciale de a-ți da seama că, pentru prima dată, ți-ai găsit omul tău.
În romanul fără vârstă al lui Lucy Maud Montgomery, Anne of Green Gables, eroina, Anne, plină de temperament și matură pentru vârsta ei, se împrietenește cu Diana, o fată din vecini. Pentru Anne însă, Diana e mai mult decât o prietenă: e sufletul ei pereche. Expresia aceasta e foarte interesantă și aruncă o lumină asupra complexității prieteniei.
Ideea de suflet înrudit arată spre o legătură mai adâncă decât ce presupune cuvântul „prieten” sau „prietenă”. Face aluzie la egalitatea sufletelor, o legătură între două lumi de gânduri asemănătoare. Puțini trăiesc profunzimea unei astfel de prietenii. Cei care au avut parte de o asemenea prietenie știu cât de indispensabilă este prietenia pentru omenia noastră. În multe privințe, prietenia este unul dintre cele mai importante lucruri care ne fac oameni.
„La noapte, când sunt în pat, o să visez
Cu gânduri prostuțe prin cap
Despre gândaci și despre alfabet
Iar mâine, când mă trezesc, pun pariu
Că tu și eu vom merge iar împreună la școală” „We’re Going to Be Friends”, de The White Stripes
De ce este importantă prietenia?
Spus simplu, prietenia este legătura dintre doi oameni. În practică însă, lucrurile sunt mult mai complicate. Encyclopaedia Britannica definește prietenia ca o „stare de afecțiune, prețuire, intimitate și încredere durabile între doi oameni”. Un articol publicat de Biblioteca Națională de Medicină a SUA (NLM) și de Institutele Naționale de Sănătate (NIH) atrage atenția că definiții ca aceasta
„...presupun că prietenia este văzută de ambii participanți ca o relație în doi și este caracterizată de o legătură sau de un atașament de afecțiune reciprocă. Nu este obligatorie, nu impune celuilalt nicio îndatorire formală sau obligație legală, este de obicei de natură egalitară și este aproape întotdeauna marcată de sociabilitate și activități comune...”
E destul de mult deodată, așa că hai să ne uităm încă o dată mai atent. Prietenia este o relație între două persoane care țin una la alta. Nimeni nu le obligă să intre în relația asta și nimănui nu i se cere ceva anume. Amândouă se văd una pe alta ca egale și rămân prietene pentru că se bucură de compania celeilalte și le place să facă lucruri împreună. Articolul spune mai departe că acest fel de relații este esențial pentru bucuria și binele omului. Prieteniile sunt legăturile pe care se construiește o mare parte din viața noastră. Fie că ne dăm seama, fie că nu.

De ce contează prietenia?
Prieteniile nu doar ne fac fericiți, ci sunt și necesare ca să supraviețuim. Cercetările au arătat că, fără prietenii, sănătatea noastră scade, în timp ce cei cu mai multe prietenii apropiate tind să aibă mai multă sănătate și bucurie. Potrivit revistei „Journal of Epidemiology and Community Health”, „numeroase studii au arătat că o legătură strânsă cu alți oameni aduce diferite beneficii pentru propria sănătate… relațiile sociale rămân o sursă importantă de sănătate până la bătrânețe”. Prietenia ne ajută să ne simțim mai puțin singuri, iar certitudinea că o altă persoană se îngrijește de noi și ne poate ajuta ne scade drastic nivelul de stres, ceea ce are la rândul ei un efect pozitiv asupra corpului.
Prietenia nu contează doar din punct de vedere fiziologic, pentru că de ea depinde și dezvoltarea noastră emoțională și mintală. Un articol din „The Atlantic” vorbește despre cât de important e să ai prieteni la gimnaziu:
„Pare logic ca, odată ce părinții nu mai servesc drept tampon social, prietenii să preia acest rol, pentru că sunt foarte importanți în viața adolescenților. Un studiu din 2011 a arătat exact asta la copii de unsprezece și doisprezece ani. Copiii au notat regulat cum se simt, cum își trăiesc experiențele de-a lungul zilei și cine era cu ei. Le-a fost măsurat și nivelul de cortizol. De îndată ce un cel mai bun prieten sau o cea mai bună prietenă era alături de ei în momente importante, sentimentele negative scădeau, nivelul de cortizol scădea și stima de sine creștea.”
Prietenii îi învață pe copii să se prețuiască, pentru că sunt prețuiți de prietenii lor. Asta le permite copiilor să-și imite prietenii și să-și dezvolte sentimente pozitive față de ei înșiși. În plus, de la prieteni înveți abilități importante pentru viață, de exemplu: încredere, comunicare, statornicie și reziliență. Prietenii oferă un spațiu sigur pentru rezolvarea conflictelor și primele ocazii de a te descoperi pe tine însuți în situații sociale.
Copiii și tinerii pot fi ei înșiși cu prietenii lor într-un fel în care nu pot fi cu părinții lor.
Asta le permite o dezvoltare sănătoasă a felului în care se percep și a sentimentului propriei identități. Când cresc, prieteniile creează o bază pe care tinerii își construiesc convingerile despre ce e important și ce nu, și primesc regulat răspuns la comportamentul, dorințele și obiectivele lor.
Există un motiv cu totul special să-ți faci prieteni, care le întrece pe toate celelalte: singurătatea. Singurătatea e definită chiar cu ajutorul noțiunii de prietenie; Dictionary.com descrie singurătatea ca „tristețe pentru că cineva nu are prieteni sau companie”. Noi, oamenii, nu suntem făcuți să fim singuri. Înainte de crearea Evei, Dumnezeu spune: „Nu este bine ca Adam să fie singur” (Geneza 2:18). Singurătatea ne roade și trezește sentimente de depresie, frică și izolare. Un articol publicat în „Annals of Behavioral Medicine” spune:
„Ca specie socială, omul are nevoie de un mediu social sigur ca să supraviețuiască și să prospere. Perceperea izolării sociale sau a singurătății crește vigilența față de amenințări și întărește sentimentul de vulnerabilitate, trezind în același timp dorința de a se lega din nou de alții. Vigilența implicită din cauza amenințării sociale schimbă procese psihologice care influențează funcționarea corpului, scad calitatea somnului și cresc morbiditatea și mortalitatea.”
Dorința de a micșora sentimentul de singurătate face parte din natura noastră omenească. De aceea prietenia este o parte atât de importantă a experienței omenești. Din punct de vedere pur biologic, prietenii sunt haita noastră: sunt protecția noastră, compania noastră, oamenii cu care vânăm și ne strângem laolaltă. Newport Academy, un centru de terapie pentru tineri, intră mai în detaliu în importanța științifică și socială a prieteniei:
„Un studiu a folosit date dintr-un eșantion reprezentativ la nivel național de peste 111.000 de tineri. Cercetătorii au examinat dacă tinerii integrați în rețele de prieteni aveau o sănătate mintală mai bună, măsurată printr-o serie de simptome depresive. Rezultatele au arătat clar că tinerii cu mai mulți prieteni aveau mai puține semne de depresie. În plus, cei cu o rețea de prieteni trăiau un sentiment de apartenență. Prin urmare, acești tineri aveau sentimente mai pozitive față de relațiile lor cu alți oameni din societate.”
Cu cât suntem mai puțin singuri, cu atât putem fi oameni mai buni. Prietenii ne învață cum și cine să fim. Ne modelează persoana în care devenim și sunt temelia pe care ne construim atât viața socială, cât și felul în care ne percepem.
Ce face o prietenie?
Prietenia are multe fațete, mai ales în era tehnologiei, în care prietenia e adesea definită prin mai mult decât „persoana cu care petreci cel mai mult timp”. Câteva dinamici care influențează dezvoltarea prieteniilor sunt grupurile, cei mai buni prieteni, social media, familia, intimitatea fizică și romantismul. E important să recunoaștem și să înțelegem diferitele componente ale unei prietenii, ca să ne putem asigura că toate sunt trăite într-un mod sănătos și nu au un efect toxic asupra relației.
Ce efect au grupurile de prieteni asupra tinerilor?
De obicei, prietenii îi întâlnești în doi, în trei sau în grupuri întregi. Grupurile de prieteni pot fi, pe de o parte, foarte binefăcătoare, dar, pe de altă parte, și foarte periculoase, în funcție de „starea de sănătate” a fiecărui membru. Într-un articol pentru The Atlantic, Lydia Denworth face o comparație între grupurile de prieteni ale tinerilor și experimentul a doi cercetători cu șoareci:
„După ce au crescut un grup de șoareci de aceeași vârstă, Steinberg și Chein le-au dat alcool. Acesta declanșează sistemul de recompensă în creierul șoarecilor, la fel ca în creierul uman. Cercetătorii au ales la întâmplare dacă șoarecii erau testați singuri sau în prezența celorlalți șoareci de aceeași vârstă. Jumătate au fost testați ca adolescenți și cealaltă jumătate ca adulți. În prezența celorlalți șoareci, șoarecii adolescenți au băut mai mult decât atunci când erau singuri. La adulți nu a existat nicio diferență în cantitatea băută. «Există ceva în creierul mamiferelor adolescente care reacționează deosebit de sensibil la influența celor de aceeași vârstă și care, în prezența lor, caută mai mult recompensa», spune Steinberg. În loc să-l numească «presiunea grupului», ei numesc fenomenul «prezența grupului».”
Grupurile îi pot îndemna pe tineri să caute plăcere și experiențe intense, ceea ce de cele mai multe ori e nevinovat. Bătăile în joacă, alergatul, strigatul și alte comportamente sălbatice sunt activități pline de energie și care îi îmbogățesc, obișnuite la adolescenții mai mici. La tinerii mai mari, aceste activități „care recompensează” pot include și împărtășirea secretelor, discuțiile profunde, glumele, râsul și prostioarele în general. Aceste activități pot activa la tineri centrii de recompensă ai creierului, eliberând oxitocina, hormonul atașamentului, și endorfinele, hormonii fericirii.

Există însă pericolul ca un grup să-i împingă pe unii tineri să caute experiențe de recompensă tot mai intense, de exemplu prin alcool sau droguri. Articolul din The Atlantic citat mai sus arată că e foarte neobișnuit ca tinerii să încerce alcoolul și drogurile pentru prima dată singuri.
Cele mai multe experiențe ale tinerilor cu aceste substanțe sunt rezultatul încercării de a impresiona un grup în care au loc aceste activități sau de a se potrivi în el.
Tinerii puși singuri într-un simulator de condus au făcut în mare doar jumătate din greșelile celor care își aveau prietenii cu ei. Nu se poate nega: prezența grupurilor poate face viața mai periculoasă și mai grea pentru tinerii care încă nu sunt fermi în convingerile și în faptele lor, iar puțini tineri pot spune asta despre ei înșiși.
Asta nu înseamnă însă că, doar pentru că adolescentul tău are un grup de prieteni, o va lua automat pe drumul abuzului de substanțe. În loc să-ți faci griji pentru deciziile adolescenților tăi, ajută-i să poată spune clar cine sunt și ce valori susțin. Așa vor fi mai în stare să refuze drogurile sau alcoolul când li se oferă. Iar dacă adolescentul tău stă cu oameni care oferă asemenea lucruri, mai bine întreabă-l dacă aceștia sunt oamenii cu care vrea să-și petreacă timpul. Uneori tinerii au nevoie doar de o ieșire. Și, în plus, experiențele de grup nevinovate și amuzante aduc mai mulți și mai buni neurotransmițători de recompensă decât orice substanță, pentru că combinația cu oxitocina și alți hormoni ai atașamentului e mai bună decât dopamina pură.
Ce e cu „cei mai buni prieteni”?
Se întâmplă destul de rar ca cineva să treacă prin viață fără să găsească, măcar pentru o vreme, un cel mai bun prieten sau o cea mai bună prietenă. Deși cei mai buni prieteni vin și pleacă, prezența lor ne amintește că suntem iubiți în mod unic. Unii dintre acești prieteni rămân ani de zile, alții o viață întreagă și devin la fel de importanți pentru identitatea și simțul de sine ca partenerul de viață sau propriii copii. Potrivit unui studiu Pew Research, 98% dintre tineri spun că au un cel mai bun prieten sau o cea mai bună prietenă și doar 2% spun că nu au pe nimeni pe care să-l numească prieten apropiat.
Mulți părinți își exprimă îngrijorarea față de cei mai buni prieteni ai copiilor lor. Ce se întâmplă dacă sunt prea exclusivi? Dacă îi exclud pe alți copii și îi fac să se simtă mai puțin valoroși? Dacă, în preajma celui mai bun prieten, devin cineva care altfel n-ar fi? Aceste îngrijorări sunt pe deplin îndreptățite, dar e important să ne amintim că e sănătos să ai un cel mai bun prieten. Cei mai buni prieteni îi învață pe copii cum să aibă o relație importantă cu o singură persoană, ceea ce nu îi pregătește doar pentru relația cu un soț sau o soție.
Cei mai buni prieteni îți dau posibilitatea să dezvolți un nivel de încredere și de vulnerabilitate pe care poate nu-l atingi într-un grup sau în familie.
E în regulă să ai un singur cel mai bun prieten, iar asta nu înseamnă că un copil îi exclude pe ceilalți copii: nu toată lumea trebuie să fie cel mai bun prieten al adolescentului tău, pentru că nu toată lumea e potrivită pentru asta.
Cum schimbă social media prieteniile?
Generațiile Z și Alpha cresc în vremuri ciudate, în care prieteniile nu mai depind de cine e lângă tine cel mai mult timp. În era tehnologiei, prieteniile online sunt foarte răspândite și e normal ca tinerii să simtă că și-au găsit o comunitate într-un spațiu online ca Instagram, TikTok sau Reddit. Toate aceste platforme au fost create cu scopul de a crea un fel de comunitate; încurajează comentariile și exprimarea aprecierii (like-uri), susțin dialogul și felul de oglindire pe care l-ai găsi și într-un grup de prieteni offline.
Social media le permite tinerilor să-și întrețină mai regulat și relațiile cu prietenii pe care îi cunosc personal. Studiul Pew amintit mai sus a constatat și că șase din zece elevi petrec zilnic timp online cu prietenii lor, în timp ce doar doi din zece spun că se întâlnesc zilnic în persoană cu prietenii. Această accesibilitate imediată a devenit în secolul 21 o parte importantă a prieteniilor.
Capacitatea noastră de a lua imediat legătura cu alții poate ajuta la nașterea unor prietenii care, în anumite privințe, sunt mai strânse ca oricând.
Desigur, această disponibilitate nelimitată are și părți negative. Copiii pot găsi comunități nesănătoase atât online, cât și în viața reală. Accesul la aceste grupuri dăunătoare e însă mai ușor când tinerii nu mai trebuie să iasă din casă ca să ia legătura cu prietenii lor online. La asta se adaugă presiunea performanței la școală și în afara ei, întărită de numărul uriaș de ochi pe care tinerii îi simt ațintiți asupra lor. Există pericolul ca tânărul să devină online alt om decât este în realitate.

Prieteniile online nu vor mai dispărea. De fapt, probabil se va întâmpla tot mai des ca copiii să aibă prieteni cu care țin legătura doar online. Lucrul acesta nu este neapărat o problemă, dar subliniază nevoia de a le da copiilor și tinerilor o conștiință bună și cuprinzătoare a siguranței pe internet. În plus, ar trebui să ții mereu deschise căile de comunicare, ca adolescenții tăi să poată veni cu încredere la tine dacă ajung într-o situație periculoasă.
Ce rol are familia în prietenii?
Chiar dacă cei mai mulți nu se gândesc imediat la asta, familia este o parte esențială a prieteniei, atât ca influență, cât și ca sursă. Cum și cine este familia noastră determină cum vedem prietenia, cum interacționăm cu alții și cum ne vedem pe noi înșine în prietenii. Părinții le arată copiilor prin viața lor ce sunt prieteniile, iar cu frații noștri exersăm prietenia. E important să recunoaștem rolul familiei în dezvoltarea prieteniilor, ca influența prieteniilor din familie să poată fi folosită și cultivată într-un mod sănătos și conștient.
În primii ani de viață, copiii au nevoie de îngrijire permanentă și consecventă. Când cresc, împart povara acestei îngrijiri cu prietenii lor.
Un părinte sănătos poate da mai departe această povară prietenilor copilului său și le lasă astfel o parte din responsabilitatea îngrijirii copilului.
Pentru că prietenii îi ajută pe copii să înțeleagă cine sunt și unde le e locul și îi sprijină să treacă prin eșec și respingere. Chiar dacă poate fi greu să renunți la aceste responsabilități, e indispensabil ca copiii să-și construiască un cerc social în afara familiei, dacă vor să fie într-o zi gata să stea pe propriile picioare.
Familia nu este însă doar punctul de pornire al prieteniilor. Poate fi sursa unora dintre cele mai importante prietenii pe care le va avea vreodată un tânăr. Când un adolescent trece din copilărie spre viața de adult, tinde adesea să se împrietenească cu părinții lui, pentru că nu mai stă cu totul sub responsabilitatea părinților, ci le este acum, în parte, egal. Prietenia cu un părinte poate fi una dintre cele mai valoroase relații din viața unui tânăr. La urma urmei, cel mai bun fel de prieten e cineva care te cunoaște mai bine decât toți ceilalți.

Uneori e greu să tragi linia între părinte și prieten. Pe de o parte, poate suna tentant să lași deoparte responsabilitatea de părinte și să intri în rolul celui mai apropiat prieten al copilului tău. Pe de altă parte, responsabilitatea de părinte te poate apăsa deja atât de tare, încât gândul de a dezvolta o prietenie cu copilul tău îți pare aproape imposibil. Echilibrul îl găsești prin comunicare. Un dialog deschis cu copilul tău îl face să se simtă ascultat și prețuit ca prieten și te ajută în deciziile tale ca părinte. Și, desigur, îl poți întreba pe copilul tău cum simte el felul în care împaci prietenia cu rolul de părinte.
Câtă apropiere fizică e normală în prietenii?
C.S. Lewis spune despre prietenie:
„Pentru oamenii de odinioară, prietenia părea cea mai fericită și cea mai deplin omenească dintre iubiri; cununa vieții și școala virtuții.” C.S. Lewis în Cele patru iubiri (The Four Loves)
Iliada povestește despre prietenia foarte fizică și pasională dintre Patroclu și Ahile, pe care mulți învățați moderni o interpretează de aceea ca sexuală, deși nu există dovezi istorice care să susțină această presupunere.
Generațiile Z și Alpha sunt poate mai aproape de oamenii de odinioară, de Patroclu și Ahile, decât orice altă generație dinaintea lor, iar capacitatea lor de intimitate fizică în prietenii arată asta. Mai ales Generația Z prețuiește prieteniile platonice mai mult decât relațiile romantice, deși trăim azi într-o lume care face exact invers. Dar asta a dus la deosebirea dintre apropierea fizică și sexualitate, astfel că prima e legată la fel de des, dacă nu chiar mai des, de prieteni decât de iubiți.
O expresie cunoscută dintr-un trend de pe TikTok este „Kiss the homies goodnight” (Dă-le prietenilor un sărut de noapte bună), un îndemn pentru tinerii bărbați să-și arate afecțiunea fizică față de prieteni, ca să se elibereze de stereotipul că bărbații nu ar trebui să se poarte cu căldură unii cu alții. Chiar dacă ideea aceasta li se pare ridicolă unor generații marcate în anii 1950 de filozofia extrem de conservatoare despre apropierea fizică, sau celor care se tem că se întoarce sexualitatea trăită fără limite din anii '60 și '70, afecțiunea fizică între prieteni nu este nicidecum o practică nouă, iar îngrijorarea față de ea este un fenomen clar occidental.
În Biblie găsim exemple de relații platonice strânse. David și Ionatan au avut una dintre cele mai sănătoase prietenii din Scriptură, iar dragostea lor a fost descrisă ca „mai minunată chiar decât dragostea femeilor” (2 Samuel 1:26). Iuda Îl trădează pe Isus cu un sărut (Luca 22:48), care ar fi fost văzut ca un gest de prietenie. Pavel își încheia des scrisorile cu îndemnul: „Salutați-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă” (Romani 16:16). În multe țări din Europa de Est, din Asia și din Orientul Mijlociu e obișnuit ca prietenele, dar și prietenii bărbați, să meargă de mână sau cu brațul unul în jurul celuilalt. Doar în Occident, care fără îndoială a devenit în ultimele decenii obsedat de sex, apropierea fizică între prieteni e văzută ca un semn clar de atracție sexuală.
Totuși, ar trebui să existe limite pentru afecțiunea fizică în prietenii, la fel cum ar trebui să existe limite pentru orice fel de intimitate în prietenii. Cum am spus deja, Occidentul este deosebit de obsedat de sex, iar întrebările despre atracția sexuală apar adesea când prietenii sunt apropiați fizic, fie că vin din afară, fie din interiorul prieteniei.

Pentru tinerii care au fost învățați că orice sentiment față de cineva de același sex trebuie să fie semnul unei orientări queer, apropierea fizică poate întări și mai mult aceste gânduri și îngrijorări.
Dacă vrem, ca părinți, să-i ajutăm pe copiii noștri să trăiască apropierea fizică cu un prieten sau o prietenă fără să-și pună sexualitatea sub semnul întrebării, e important să păstrăm o comunicare deschisă. Când îi întrebi pe adolescenții tăi de ce se îmbrățișează sau se țin de mână cu prietenii lor și cum se simt atunci, îi încurajezi să-și cântărească faptele într-un mod sănătos și să-și întărească felul în care se percep.
- Cât de des și cât de mult se îmbrățișează cu prietenii lor?
- Sunt singurii dintr-un grup care se țin de mână sau se mai întâmplă și altfel?
- Când fac o remarcă despre partea fizică a relației, este ea vreodată de natură sexuală?
- Care este pentru ei diferența dintre apropierea fizică sexuală și cea platonică și cum exprimă această diferență?
Toate acestea sunt întrebări care îl pot ajuta pe adolescentul tău să rămână sănătos și atent și să cultive prietenii puternice, fără să treacă limite importante.
Unde e granița dintre relațiile platonice și cele romantice?
Occidentul nu e doar obsedat de sex, ci și de romantism. Fiecare comedie romantică, fiecare serial pentru adolescenți și fiecare roman pentru tineri predică același lucru: fetele și băieții nu pot fi pur și simplu prieteni. Trebuie să se îndrăgostească. Și pentru că discursul despre sexualitate și atracția fizică s-a schimbat, povestea aceasta s-a extins și la prieteniile între persoane de același sex. Prietenii nu pot fi pur și simplu prieteni. Dacă sunt apropiați, înseamnă că trebuie să fie îndrăgostiți. Acesta e un principiu periculos. Rănește integritatea prieteniei platonice și le răpește tinerilor relații valoroase pe care altfel poate le-ar fi construit, dacă nu s-ar teme că celălalt sau oamenii din jur „își vor face alte gânduri”.
Această evoluție nu e doar îngrijorătoare, ci are efecte și asupra vieții de mai târziu. Dacă copiii sunt învățați încă de mici că apropierea de celălalt sex duce întotdeauna la o poveste de dragoste, asta le va afecta relațiile cu colegii de muncă și cu soții sau soțiile prietenilor lor ori alte posibile prietenii cu celălalt sex. Psychology Today spune următoarele despre importanța prieteniilor dintre „băieți și fete”:
„Aceste prietenii pot fi o bază foarte sănătoasă pentru relațiile de mai târziu dintre bărbați și femei. Le permit copiilor să-i vadă pe cei de celălalt sex ca pe oameni obișnuiți, nu ca pe niște «alții» misterioși, diferiți și chiar înfricoșători.”
Când delimitezi elementul romantic de prieteniile dintre sexe, se pot dezvolta sănătos relații între oameni care nu se bazează pe sexualitate.

În plus, e important să scoatem aspectul romantic din prieteniile între persoane de același sex. Doar pentru că media prezintă adesea relațiile homosexuale ca rezultat al unor asemenea prietenii nu înseamnă că așa trebuie să fie. E normal ca fetele să fie prietene apropiate cu alte fete și băieții cu alți băieți. Afirmația aceasta îi privește mai mult pe tinerii bărbați decât pe tinerele femei, dar ambele sexe au dreptul să trăiască intimitatea (cum am descris-o mai sus) cu persoane de același sex. Ea este chiar indispensabilă pentru dezvoltare. Asta reiese și dintr-un articol a două cercetătoare de la Universitatea Bar-Ilan din Israel:
„Intimitatea [în sensul de apropiere și încredere emoțională] are o importanță centrală pentru adaptarea socio-emoțională a unui adolescent (Sullivan, 1953) și este considerată o resursă importantă pentru dezvoltarea creșterii lui interpersonale și intrapersonale (Buhrmester, 1990). Intrapersonal, identitatea eului este necesară pentru procesarea interacțiunilor intime (Erikson, 1963). Interpersonal, intimitatea din prieteniile tinerilor transmite un sentiment de apartenență și de valoare personală (Erikson, 1963; Rawlins, 1992). Prietenul apropiat sau prietena apropiată este și o sursă importantă de sprijin emoțional și oferă un mediu sigur pentru descoperirea de sine și formarea identității (Buhrmester, 1990; Parker & Gottman, 1989).”
Apropierea în prieteniile care rămân platonice nu e deloc imposibilă. Când îl înveți pe adolescentul tău că prieteniile lui sunt valoroase chiar dacă nu devin o relație romantică, îl ajuți să se dezvolte sănătos și să se pregătească pentru relațiile viitoare de-a lungul vieții.
Cum îmi pot ajuta adolescentul să aibă prietenii bune?
Am mai spus-o, dar o mai spunem o dată: comunicarea. Prin discuții dese cu adolescentul tău îl poți încuraja nu doar să-și exprime sentimentele despre propriile prietenii, ci și să vorbească despre ce crede despre prietenie în general: ce face un prieten bun, ce face un prieten rău, de ce îi plac prietenii pe care îi are și cum și-ar putea adânci prieteniile.
Oricât de tentant ar fi să intervii și să alungi pentru totdeauna din viața adolescenților tăi prieteniile sau grupurile nesănătoase, e important să-ți amintești că tinerii pot învăța din prieteniile rele la fel de mult ca din cele bune. Încurajează-i pe adolescenții aflați în relații nesănătoase sau chiar toxice să se gândească ce anume face prietenia nesănătoasă și întreabă-i de ce ar trebui poate să iasă din relația aceasta, dacă o recunosc drept ce este.
Trăiește-le în față modelul de prietenie al lui Isus, arătându-le adolescenților tăi că nu toată lumea trebuie să le fie cel mai apropiat prieten, că limitele sunt sigure și normale și că unele prietenii au nevoie de mai multe limite decât altele. Încurajează-i să-și aleagă cu grijă cei mai buni prieteni și să-și pună întrebări ca:
- Mă va sprijini această persoană?
- Îmi va spune adevărul, chiar dacă nu vreau să-l aud?
- Ce avem în comun eu și această persoană?
- Care sunt diferențele dintre noi?
- De ce vreau ca această persoană să-mi fie (cel mai bun) prieten?
- Ce calități are care o fac un prieten bun pentru mine?
Întrebări de felul acesta îi vor ajuta pe adolescenții tăi să-și cântărească critic relațiile, atât acum, cât și ca adulți.
E important să-ți dai seama cât de importante sunt prieteniile pentru adolescentul tău. Reachout.com spune despre asta:
„Pentru adolescenți e important să trăiască un sentiment de apartenență și de acceptare din partea celor de aceeași vârstă. Prieteniile pot fi o rețea care îi sprijină și îi protejează de relații negative cu cei de aceeași vârstă, de exemplu de bullying. Învățarea unor abilități pozitive de prietenie îi poate ajuta să se simtă mai fericiți și mai siguri pe ei în societate. Așadar, e bine pentru fericirea copilului tău să fie un prieten bun și să aibă un grup de prieteni buni care îl sprijină. E important și să înțelegi și să respecți faptul că, în anii adolescenței, copilul tău descoperă cine este în afara familiei. Interesele comune, atitudinile, provocările sociale și împrejurările de viață asemănătoare cu ale lor sunt câteva dintre motivele pentru care tinerii se îndreaptă spre prieteni și găsesc mângâiere în relații strânse cu ei. Aceste relații îl pot ajuta pe copilul tău să învețe încrederea, respectul, acceptarea și intimitatea și să înțeleagă astfel concepte importante pentru intrarea în viața de adult.”
Prieteniile sunt locul în care adolescenții încep să înțeleagă și să definească cine sunt. Părinții au o ocazie minunată să-i ajute să construiască aceste relații, fie organizându-le întâlniri cu copii de aceeași vârstă când sunt mici, fie oferindu-le un loc sigur pentru discuții când cresc. Părinții sunt modelele după care copiii își formează ideile despre relații. De aceea e important să știi tu însuți cum arată o prietenie sănătoasă, ca să-i poți ajuta pe adolescenții tăi să-și facă ei înșiși prietenii sănătoase.
Ce spune Biblia despre prietenie?
Deși multe pasaje biblice vorbesc despre importanța prieteniei, pentru discuția despre ce face o relație bună e important să privim la sursa tuturor relațiilor: Trinitatea.
De la începutul timpului, Dumnezeul întreit există în părtășie veșnică cu Sine însuși. Fiecare persoană a Trinității împlinea pe deplin nevoile și dorința de relație ale celorlalte. Fiecare fațetă a părtășiei există în întregime în relația dintre persoanele Trinității. Când Dumnezeu a creat lumea, unul dintre primele Lui gesturi a fost să reflecte această părtășie în creația Sa. Fiecare animal a primit un partener pe măsura lui: un tovarăș cu care să se înmulțească. Când Dumnezeu i-a creat pe oameni, a trăit în părtășie cu ei și i-a dăruit unul altuia, ca să poată construi relații. Adam și Eva au trăit într-o prietenie desăvârșită cu Dumnezeu și au reflectat astfel prietenia desăvârșită a Trinității.
Această prietenie desăvârșită, care s-a rupt prin căderea în păcat, se regăsește în toată Biblia. Pe lângă numeroasele versete din Vechiul Testament care vorbesc despre prietenie (de exemplu Proverbe 27:9, unde scrie: „Uleiul și parfumul înveselesc inima, iar dulceața cuvintelor unui prieten vine din sfatul sufletului”, sau Eclesiastul 4:12, unde scrie: „Tot astfel, dacă pe unul singur îl atacă cineva, doi pot să i se împotrivească, iar funia împletită în trei nu este ruptă ușor”), și Isus a pus mare preț pe prietenie în timpul vieții Lui pe pământ.
Dintre toți cei care Îl urmau, Isus a ales un grup de doisprezece prieteni apropiați; oameni în care putea avea încredere, care aveau să-I ducă mai departe misiunea și să-L sprijine în slujirea Lui. Dintre acești doisprezece a avut un cerc restrâns de trei, Iacov, Ioan și Petru, dintre care doar Ioan a primit titlul de „ucenicul pe care-l iubea” (Ioan 19:26-27). Pe lângă acest grup de prieteni, Isus a mai avut în viața Lui și alți oameni importanți, ca Maria, Marta și Lazăr, despre care Biblia spune și ea că îi iubea.
Isus a trăit în fața noastră prietenii sănătoase: delimitare față de mulțime, apropiere emoțională de câțiva aleși și încredere în cei despre care știa că se poate încrede în ei.
În acest rol de model, Isus Își reflecta propria părtășie și prietenie cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a păstrat și a susținut prietenia apostolilor în călătoriile lor și le-a dat o bază comună pe care să-și cultive relațiile.
Din Biblie învățăm că prietenia e construită pe încredere și adevăr și ne apără de pericole. În Proverbe 18:24 scrie: „Cine are mulți prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ține la tine mai mult decât un frate.” Prietenii care ne sunt mai apropiați decât familia sunt oamenii pe care îi purtăm prin viață, cu care reflectăm părtășia desăvârșită a Trinității și trăim astfel felul de prietenie răscumpărată pentru care ne-a creat Dumnezeu.
Pe scurt
Prietenia este apropierea dintre doi oameni care au lucruri în comun și nu cer nimic unul de la altul, plină de dragoste, de grijă și bună pentru amândoi.
Prietenia este importantă pentru că oferă un spațiu în care ne putem exprima și putem învăța cine suntem și pentru că previne singurătatea. Prietenia are multe fațete diferite, de exemplu grupurile, cei mai buni prieteni, social media, familia, apropierea fizică și romantismul. Ca să păstrezi sănătos fiecare aspect, e important să le înțelegi pe toate. Biblia ne învață că prietenia nu e doar importantă, ci e și o oglindire a Trinității și devine desăvârșită abia prin Cristos, care Însuși a avut mulți prieteni, cu grade diferite de apropiere. Părinții își pot ajuta copiii să aibă prietenii sănătoase asigurând o comunicare deschisă și dându-le copiilor posibilitatea să crească prin relațiile nesănătoase și să-și pună limite și față de prietenii lor.
Întrebări de discuție
Întrebări ca să începi discuția cu adolescentul tău:
- Ce face un prieten bun?
- Cine este cel mai apropiat prieten sau cea mai apropiată prietenă a ta? De ce îl sau o placi?
- Ai fost vreodată într-o prietenie rea? Ce ai învățat din ea?
- Ce ne poate învăța Trinitatea despre prietenie?
- Care e lucrul cel mai greu când ai prieteni în lumea digitală? Și cel mai ușor?
- Crezi că prieteniile dintre fete și băieți sunt importante? De ce?
- Ce spune cultura despre prietenie?
- Care e un lucru legat de prietenie pe care tu (adolescentul) ți-ai dori să-l înțeleagă părinții tăi sau adulții responsabili de tine?
- Care e un lucru pe care voi (părinții sau adulții responsabili) v-ați dori să-l înțeleagă tinerii?
- De ce crezi că avem nevoie de prieteni?
- Cum te simți când nu ai prieteni?
- Cum se schimbă o prietenie când crești?
- Care e cel mai bun mod de a-ți face prieteni? De ce?
- Au adulții nevoie de prieteni la fel ca adolescenții? De ce da sau de ce nu?
Acest articol a fost scris și publicat de echipa de creație Axis. Versiunea germană: Mia Oehmig, Olivia Felber și Daniel Oesterle. Versiunea în limba română: Pulse.
