Uneori, cele mai importante lecții nu le înveți la biserică, ci la camping. Exact acolo a fost Marc Bareth. O vacanță în familie, o furtună și, deodată, o lecție pentru toată viața.
Eram plecați cu cortul. Pentru prima dată, cu propriul nostru echipament de camping. Cortul era nou-nouț și avea destul loc ca, în zilele cu vreme rea, să putem juca toată familia și jocuri de societate, la adăpost. Și, bineînțeles, tocmai zilele astea furtunoase s-au anunțat chiar de la începutul vacanței. Dar eram optimiști. Ca să fiu sigur, am bătut țărușii adânc în pământ, până au dispărut cu totul. În plus, am întins toate corzile de ancorare foarte strâns.
A doua zi, când eram plecați într-o excursie, ne-au sunat de la camping. Doamna amabilă de la telefon ne-a întrebat dacă suntem deja pe drum înapoi, pentru că, ne-a spus, cortul nostru nu mai stătea în picioare.
Oare zburase cortul? Sau îl făcuse furtuna ferfeniță, încât nu se mai putea locui în el? Pe drumul înapoi spre camping ne-am imaginat tot felul de scenarii aventuroase. Din fericire, realitatea a fost mai puțin spectaculoasă: se îndoise doar o bară a cortului. Noroc că aveam mulți vecini drăguți, care ne-au ajutat cu frânghii, și așa ne-am putut continua vacanța fără probleme.
Ciudat era că noul nostru cort fusese singurul din tot campingul care se stricase în ziua aceea. Analiza mea a fost rapidă: evident, era vorba de un defect de material. Dar, în sinea mea, mă temeam că ar putea avea de-a face și cu tehnica mea de ancorare. Așa că am întins corzile și mai strâns. Paza bună trece primejdia rea.
Partea frumoasă a vieții la camping e că ai mult timp. Timp să te gândești, de exemplu, la tehnici de ancorare. Ca începător absolut, am căutat pe internet, ca să învăț din greșelile mele. Atunci mi-am dat seama că poți întinde corzile nu doar prea slab, ci și prea strâns. Probabil că exact asta fusese problema. Cortul nu avusese destul joc ca să se adapteze vântului și să se deformeze, și de aceea s-a rupt o bară. Încă o lecție învățată.
În timpul vacanței mi-am dat seama de paralelele dintre montarea cortului și educația pe care le-o dăm copiilor. Și la copiii noștri putem întinde corzile prea strâns sau prea slab, de exemplu când le transmitem credința sau când e vorba de consumul de media.
Dacă întindem corzile prea slab, lipsește stabilitatea. Cât timp vremea e liniștită, abia se observă. Dar de îndată ce vântul bate ceva mai tare, cortul e împins într-o parte. Dacă nu le dăm copiilor noștri un cadru în care să aibă voie să facă lucrurile în felul lor, le lipsesc orientarea și siguranța.
Dar dacă întindem corzile prea strâns, riscăm rupturi. Rupturi în relația dintre copiii noștri și noi. Dacă un copil nu-și poate trăi suficient nevoia de autonomie și de a avea un cuvânt de spus, pentru că totul e strict reglementat, există pericolul să rupă legătura cu părinții lui și cu ce e important pentru ei. Evadează din strânsoarea prea strâmtă.
De aceea, acolo, la camping, mi-am propus ca, împreună cu soția mea, să ne întrebăm mereu dacă, pe de o parte, copiii noștri au destule reguli, cerințe și limite și, pe de altă parte, destulă libertate, spațiu de inițiativă și responsabilitate personală. Arta e să găsești măsura potrivită, la cort ca și în educația copiilor.
Versiunea în limba română: octombrie 2026
