Lumea nu e de ajuns

Asta e dramatic. Pentru că datoriile față de Mama Pământ nu le plătim niciodată. Dimpotrivă: în fiecare an facem altele noi.

Și gândește-te că în 2020 ziua aceasta cade cu doar trei săptămâni mai târziu decât în 2019, și asta pentru că e Corona. Fără pandemie și lockdown, am fi ajuns și mai devreme la capătul resurselor Pământului.

Ca termen de comparație: în 2000, Earth Overshoot Day a căzut pe 1 noiembrie. De atunci, vine în fiecare an puțin mai devreme. Asta înseamnă că folosim tot mai multe rezerve într-un timp tot mai scurt.

Pentru că nu toți oamenii din lume consumă la fel de mult, fiecare țară are propriul Earth Overshoot Day, diferit de al celorlalte. În 2019, de exemplu, arăta așa:

  • Lumea: 29 iulie
  • UE: 10 mai
  • Germania: 3 mai

Prin stilul nostru de viață stoarcem Pământul ca pe o portocală. Doar că, la un moment dat, nu mai iese nimic. Mai ales în Germania. Dacă toți oamenii ar trăi ca noi, cei din Germania, ne-ar trebui resursele a trei Pământuri.

Pentru viitorul copiilor și tinerilor din grupurile noastre, asta e profund nedrept. Cu atât mai mult pentru copiii și nepoții lor.

Dar nu numai atât. Felul nostru de viață, bazat pe exploatare, e deosebit de nedrept și față de oamenii din alte părți ale lumii.

„Pentru stilul nostru de viață, în America de Sud, Africa și Asia se taie copaci, se poluează râuri, se împuținează populațiile de animale sau dispar cu totul unele specii.” (Eberhard Brandes, WWF Germania)

Ziua Suprasolicitării Planetei e un exercițiu de calcul al organizației „Global Footprint Network”. Ca să atragă atenția asupra felului în care exploatăm Pământul până la epuizare. Aici găsești informații despre calcul (în engleză).

E vreodată destul?

Acest „tot mai mult, tot mai repede” îl practicăm, de fapt, la toate nivelurile.

  • Pădurea tropicală braziliană e defrișată într-un ritm record.
  • Trump aprobă foraje petroliere într-o rezervație naturală (în engleză).
  • În criza coronavirusului, guvernul german salvează Lufthansa cu nouă miliarde de euro: condiții privind protecția mediului, nici urmă.
  • Producem atât de mult gunoi din plastic (în engleză), încât în 2050 probabil va fi în mare mai mult plastic decât pești.
  • Vrem mereu cele mai noi haine, ba chiar o întreagă selecție din ele în dulap. Urmarea este că multe haine sunt purtate în medie doar de două ori și apoi aruncate.
  • Cel târziu la doi ani, cei mai mulți trebuie să aibă un smartphone nou.
  • Aruncăm mâncarea, de parcă n-ar valora nimic.

Lista aceasta ar putea continua la nesfârșit.

E limpede: pur și simplu nu ne mai săturăm. Consumăm lumea până la ruină. Și cea mai mare parte din toate acestea e lux pur.

Poate te gândești acum: sigur, și eu cunosc oameni cărora nu le pasă de mediu sau care cumpără și aruncă prea multe lucruri inutile. Dar eu sunt cu totul altfel.

Poți testa asta chiar pe tine. Sigur e și un bun punct de plecare pentru o discuție în grupul de tineri:

Ce facem acum în privința asta?

Vestea bună este: fiecare poate face ceva. De exemplu, cu „cei 5 F”. În germană, cuvântul-cheie al fiecărui sfat începe cu F:

  1. Să mănânci mai puțină carne (Fleisch) și, în general, să nu risipești mâncarea,
  2. Să locuiești modest și cu un consum mic de energie (ca Diogene în butoi, Fass)
  3. Să zbori (fliegen) cât mai puțin cu avionul
  4. Să conduci (fahren) mai puțin mașina
  5. Să adresezi statului cereri (Forderungen) pentru reglementări legale, pentru ca drepturile omului, protecția mediului etc. să ajungă pe ordinea de zi și să fie reglementate în mod obligatoriu. Atât pentru fiecare om în parte, cât mai ales pentru economie.

Ce poți face tu personal? Ce faceți voi ca grup de tineri, biserică, asociație? Care e contribuția voastră, pentru ca și nepoții tinerilor din grupurile voastre să mai aibă resurse din care să trăiască?

Pentru cine vrea să aprofundeze tema:

  • Wackernagel, M./ Beyers, B. 2010. Der Ecological Footprint. Die Welt neu vermessen. Europäische Verlagsanstalt (o carte în germană despre amprenta ecologică).
  • Weißenborn, T. 2015. Christsein in der Konsumgesellschaft. Nachdenken über eine alltägliche Herausforderung. Verlag der Francke-Buchhandlung (o carte în germană despre viața de creștin într-o societate de consum).
  • Wackernagel, M./ Rees, W. 1996. Our Ecological Footprint: Reducing Human Impact on the Earth. New Society Publishers (în engleză; ediția germană: Unser ökologischer Fußabdruck, Birkhäuser, 1997).
  • Just People, un curs pentru grupuri al Inițiativei Micha din Germania (în germană).

Versiunea în limba română: octombrie 2026