Dacă aș fi cedat gândurilor mele, poate că aș fi simțit o clipă de ușurare, dar aș fi declanșat în același timp un val de distrugere…
Poate că și tu simți la fel. Poate te simți gol pe dinăuntru, pentru că investești atât de mult și pari să primești atât de puțin înapoi. Poate ești prins între fronturi: între conducerea bisericii și părinți, sau între părinți și tineri. Poate trebuie să-ți aperi mereu viziunea și abia reușești să-ți convingi propria echipă. Poate că trăiești chiar acum o trezire spirituală printre tineri, în timp ce adulții sunt plini de frică și neîncredere. Oricare ar fi situația ta, sper ca ceea ce am învățat eu din această perioadă să te încurajeze să rămâi pe drum și să te încrezi în Isus în deșertul tău, așa cum a făcut Iosua.
Să înveți încrederea în deșert
Împreună cu alte 11 iscoade, Iosua a fost trimis în țara promisă ca s-o cerceteze.
Când s-au întors, tensiunea dintre israeliți se simțea în aer. Plin de așteptare, poporul le-a ascultat raportul.
Apoi 10 iscoade au vorbit în cor: „Nu putem să mergem împotriva acestui popor, fiindcă este mai puternic decât noi.” (Numeri 13:31)
Dar Iosua și Caleb n-au putut să tacă. Ei au obiectat: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o cercetăm, este o țară deosebit de bună. Dacă DOMNUL Își găsește plăcerea în noi, ne va duce în această țară și ne-o va da nouă; este o țară în care curge lapte și miere. Numai nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI și nu vă temeți de poporul din țară, căci vor fi ca pâinea pentru noi. Protecția le-a fost luată, iar DOMNUL este cu noi. Nu vă temeți de ei.” (Numeri 14:7-9)
Dar cuvintele lor n-au găsit niciun ecou. În schimb, întreaga adunare zicea să-i omoare cu pietre (Numeri 14:10). Poporul era în fierbere. Iosua simțea frica din tabără, auzea acuzațiile, vedea furia de pe fețe. În cele din urmă a intervenit Dumnezeu Însuși. Rezultatul: 40 de ani de deșert pentru toți. Inclusiv pentru Iosua și Caleb.
Și nu, Dumnezeu nu le-a dat lui Iosua și lui Caleb un loc în care să aștepte 40 de ani și să ducă o viață frumoasă, până când israeliții își ispășeau pedeapsa. Nu. A trebuit să meargă cu ei. 40 de ani în deșert. Caleb avea 40 de ani când a fost trimis să cerceteze țara (Iosua 14:7). Iosua, foarte probabil, la fel.
Iosua și Caleb n-au greșit cu nimic, și totuși au trebuit să meargă cu poporul 40 de ani în deșert.
Biblia spune puține despre timpul lui Iosua în deșert. Dar îmi imaginez că au existat momente în care s-a gândit: „Gata, mă retrag. Nu mai pot și nu mai vreau.” Nu făcuse el totul ca să convingă poporul? De ce trebuia să plătească pentru necredința lor?
Poate că în asemenea momente Iosua și-a amintit cine este Dumnezeu. În deșert a trăit credincioșia lui Dumnezeu: apă din stâncă, pâine din cer, nor ziua, foc noaptea. Fiecare zi era o lecție că Dumnezeu e de ajuns.
A văzut cum se lupta Moise, cum se răzvrătea poporul și cum Dumnezeu rămânea credincios în ciuda a toate. Iosua a trebuit să învețe să nu se bazeze pe împrejurări sau pe oamenii din jurul lui, ci numai pe Dumnezeu.
După 40 de ani a venit momentul. Moise l-a chemat pe Iosua și i-a spus înaintea tuturor israeliților:
„Fii tare și curajos, pentru că tu vei merge cu poporul acesta în țara pe care DOMNUL a jurat strămoșilor lor că le-o va da și îi vei conduce la moștenirea lor. DOMNUL Însuși va merge înaintea ta și va fi cu tine. El nu te va părăsi, nici nu te va uita. Să nu-ți fie teamă și să nu te înspăimânți!” (Deuteronom 31:7-8)
Și Dumnezeu a repetat personal această chemare.
„Moise, slujitorul Meu, a murit. Acum, deci, ridică-te și traversează Iordanul, tu împreună cu tot poporul acesta, spre țara pe care o dau fiilor lui Israel. Vă voi da orice teritoriu peste care va călca talpa piciorului vostru, întocmai cum i-am promis lui Moise. Teritoriul vostru se va întinde de la deșert până la Liban și de la Râul cel Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată țara hitiților, până la Marea cea Mare, în vest. Niciun om nu-ți va putea sta împotrivă cât vei trăi. Cum am fost cu Moise, tot așa voi fi și cu tine! Nu te voi lăsa și nu te voi părăsi! Fii tare și curajos, pentru că tu vei da în stăpânire acestui popor țara pe care am jurat că le-o voi da strămoșilor lor. Fii deci tare și foarte curajos, veghind să împlinești toată Legea pe care ți-a poruncit-o slujitorul Meu Moise. Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să reușești oriunde vei merge. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi și noapte, veghind, astfel încât să poți împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei reuși oriunde vei merge și vei prospera! Oare nu ți-am poruncit Eu: «fii tare și curajos!»? Nu te îngrozi și nu te înspăimânta, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!” (Iosua 1:2-9)
În Iosua 1:1 citim că Iosua îl ajutase pe Moise în sarcinile lui. Dumnezeu l-a format 40 de ani în deșert. Iosua era pregătit. 40 de ani îl modelase Dumnezeu în deșert. Văzuse cu ochii lui ce înseamnă să te încrezi în Dumnezeu, și ce se întâmplă când n-o faci.
Cu o credință fermă a condus o nouă generație, copiii celor care se îndoiseră, în țara promisă. Zidurile Ierihonului n-au căzut prin forță, ci prin ascultare. Și Iosua știa: N-a fost niciodată puterea mea, ci promisiunea lui Dumnezeu.
O oglindă pentru noi, astăzi
Cât de des stăm, ca Iosua, în fața unor provocări care ni se par imposibile? Cât de des ne simțim descurajați de împrejurări sau de necredința altora, sau poate chiar de propria noastră necredință? Povestea lui Iosua ne invită să ne ațintim privirea asupra promisiunilor lui Dumnezeu, chiar și atunci când drumul e lung și greu.
Iosua ne arată că smerenia, ascultarea și o privire ațintită ferm asupra Cuvântului lui Dumnezeu nu ne conduc doar prin deșert, ci și în țara promisă.
Oricare ar fi „cei 40 de ani în deșert” ai tăi chiar acum, poți să te încrezi ca Iosua:
Când Dumnezeu cheamă, El te va pregăti și te va purta până la capăt.
Când cucerirea s-a încheiat și țara promisă a fost împărțită poporului Israel, Caleb i-a amintit lui Iosua ce îi promisese Dumnezeu.
„Acum, iată că DOMNUL m-a ținut în viață, așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când DOMNUL i-a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea deșertul, și iată-mă astăzi în vârstă de optzeci și cinci de ani! Sunt la fel de puternic astăzi ca în ziua în care m-a trimis Moise și am tot atâta vigoare cât aveam atunci, pentru a merge la luptă și pentru a vă conduce. Dă-mi deci muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că DOMNUL va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis DOMNUL.” Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire. (Iosua 14:10-13)
Nu trebuie să ne facem griji pentru destinație, dacă Îl lăsăm pe Isus să ne conducă viața. Atâta timp cât ne ținem privirea ațintită asupra Lui, vom ajunge la destinația Lui.
Exact asta m-a încurajat să rămân pe drum și să mă încred în Isus în deșert.
Faci parte din alaiul de biruință al lui Isus. Victoria e deja a ta. El îți dă rezistența, puterea și curajul să duci lupta cea bună a credinței.
Isus te ajută să rămâi pe drum și să te încrezi în El în deșert.
„Aveam șaizeci de ani și eram în culmea puterii și a influenței mele. Eram un evanghelist cunoscut și voiam să scriu cărți și să predic. Dar în loc să pot sluji lui Dumnezeu în felul acesta, m-am trezit singur într-o celulă întunecată. Tot ce dăduse sens vieții mele în slujba lui Cristos mi-a fost luat dintr-odată. Și n-aveam nimic de făcut. Nimic, în afară de a-L cunoaște pe Dumnezeu. În cei douăzeci de ani care au urmat, aceasta a devenit cea mai minunată relație pe care am trăit-o vreodată. Dar celula a fost cea care m-a ajutat să ajung acolo.” (Wang Mingdao, lider al bisericii subterane din China, eliberat după 23 de ani de închisoare; citat tradus)
Versiunea în limba română: octombrie 2026
