Într-o lume care se schimbă rapid, în care generațiile se schimbă tot mai repede, noi, ca biserică, ca familie a lui Dumnezeu, stăm în fața provocării de a ajunge la oamenii vremii noastre.
Nu vrem să ne limităm la a servi ideile celor care au trăit înaintea noastră. În același timp, ideile lor sunt totuși, într-un fel, pilotul nostru automat: „Da, așa a fost dintotdeauna, deci trebuie să rămână așa.” Asta nu e în sine ceva rău sau greșit. Dar felul acesta de a gândi ne împiedică adesea să ne uităm cu atenție și să vedem unde ne frânăm singuri. Și, la urma urmei, ne dorim ca în biserică să intre oameni care sunt la fel de mult copii ai lui Dumnezeu, dar care încă nu trăiesc într-o relație vie cu El.
Cum putem avea impact într-o societate în schimbare și cum construim o biserică a tuturor generațiilor? Dacă, atunci când ne punem întrebarea asta, ne concentrăm doar pe oamenii care sunt deja în bisericile noastre, apăsăm frâna și înaintăm greu. Dar dacă ne ridicăm ochii, privim în jur și începem să-i vedem pe oamenii care nu fac încă parte din biserica noastră, dar pe care Isus vrea să-i aducă în biserică, atunci lucrurile se pun în mișcare. Aici e nevoie să privim și să ascultăm mereu cu atenție. De ce? Pentru că vin oameni noi și vrem să rămânem atenți la toți oamenii pe care îi pregătește Isus și să le ținem ușile deschise.
„Asta cere o măreție sufletească extraordinară, pentru că trebuie să fii cu picioarele pe pământ, cât mai aproape de oameni, și în același timp să te întrebi: Ce e potrivit acum, pentru vremea aceasta? Unde e bine să vorbești cu claritate și unde e bine să suporți tensiunile care apar mereu, mai ales acum, în politică și în societate, dar și în bisericile noastre?” (Stefan Hänsch)
Generațiile în schimbare
Astăzi, generațiile se înnoiesc într-un ritm de 10 ani, în timp ce generațiile de dinainte se înnoiau într-un ritm de aproximativ 30 până la 35 de ani. Această evoluție ne provoacă să ne regândim și să ne adaptăm constant abordările, programele și conținuturile, ca să fim relevanți și atractivi pentru fiecare generație. Asta cere o înțelegere profundă a curentelor sociale și culturale actuale, precum și a nevoilor și așteptărilor diferitelor generații.
Dacă ne uităm la etapele de viață ale diferitelor generații, vedem o schimbare clară. În trecut, dezvoltarea mergea liniar de la copilărie (childhood), prin adolescență (teenager), la vârsta adultă (adulthood). Astăzi, în schimb, s-au conturat etape de viață noi, iar trecerile dintre ele sunt tot mai fluide. După copilărie urmează etapa preadolescenței (tweens, pre-teens), apoi adolescența (teenager). Urmează etapa tinerilor adulți (young adults), apoi cea a celor numiți kippers: copii care trăiesc pe banii părinților și le consumă economiile pentru bătrânețe. După aceea începe etapa vieții adulte. Urmează etapele schimbării de carieră (career-changer) și ale maturității târzii (downager), care pun amândouă sub semnul întrebării și redefinesc ideile noastre tradiționale despre pensionare. Aceste etape de viață sunt mai puțin legate de o anumită vârstă; ele sunt mai degrabă o adaptare la condițiile sociale și economice schimbate care marchează generațiile mai tinere. (1)
Acești indicatori ne ajută să ne reglăm lentilele, ca să vedem mai clar cine sunt oamenii din biserica noastră. Așa putem recunoaște mai limpede cum să ne întâlnim mai bine unii cu alții, la nivelul conducerii, dar și la nivelul predicării. Pentru că și aici există diferențe clare.
Stiluri de conducere în schimbare
Generațiile vremii noastre sunt Builders (generația tăcută, tradiționaliștii), Baby Boomers, Generația X, Generația Y, Generația Z și Generația Alpha. După mașini, jucării, aparate de redat muzică și așa mai departe, ne putem da seama în ce generație am crescut. Putem vedea și ce evenimente istorice și ce realizări tehnice au marcat fiecare generație. Cu fiecare generație se schimbă și stilul de învățare și de conducere, și felul în care se exercită influența. O infografică a lui Mark McCrindle (în engleză) arată care sunt, pentru fiecare generație, liderul ideal, structura de conducere ideală și mediul de învățare ideal.
Generațiile născute înainte de 1946 (Builders) au mai degrabă un stil de conducere bazat pe control (controlling). Învață cel mai bine într-un mediu de învățare formal (predare frontală). Din acesta s-a dezvoltat, la Baby Boomers, un stil directiv (directing), în care se dau cerințe și instrucțiuni concrete. Lucrul acesta s-a schimbat din nou la Generația X, cei care au azi între 45 și 59 de ani. Această generație trăiește un stil de conducere bazat pe coordonare, în care liderul stă în centru și coordonează diferitele echipe, de exemplu echipa de cafea, echipa de închinare și așa mai departe. Generația Y nu mai vrea doar să fie coordonată, ci vrea din nou să fie mai mult condusă. În infografica McCrindle, structura de conducere a Generației X și cea a Generației Y aproape că nu diferă, dar în Generația X liderii sunt oamenii faptei. Au nevoie de libertate de acțiune. La ei nu există micromanagement. Le ajunge ca cineva să coordoneze și ca ei înșiși să poată modela lucrurile liber. Generația Y, în schimb, are din nou nevoie de o direcție concretă (guiding).
Iar la Generația Z asta a devenit un fel de împuternicire (empowerment). A-i echipa pe alții e un principiu biblic: „Și El i-a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, ca să-i pregătească pe sfinți pentru lucrarea de slujire, pentru consolidarea trupului lui Cristos” (Efeseni 4:11-12). În modelul împuternicirii, echipa lucrează împreună, iar liderul stă în afara ei. E ca un antrenor sau un mentor. Liderul e mama sau tatăl spiritual care, din afară, dă impulsuri, încurajează, îmbărbătează, însoțește. Liderul predă în mod conștient responsabilitatea echipei. Iar la Generația Alpha, tinerii născuți începând cu 2010, liderul e un membru al echipei care îi inspiră pe ceilalți. E unul dintre ei. Toți merg împreună, de la egal la egal, și se inspiră unii pe alții.
E suficient să te uiți la mediul de învățare și la structura de conducere dintr-o universitate, o școală sau o biserică, ca să vezi care e generația care le-a dat forma. Forma și structura o arată clar. De exemplu, e suficient să ne uităm la sistemul nostru de educație, ca să înțelegem de ce în universități și școli se predă în felul acesta. Atunci înțelegem și de ce serviciile de închinare au o anumită formă. Și pentru că toți avem tendința să devenim tradiționaliști pe măsură ce îmbătrânim, rămânem blocați într-un sistem care servește generației care îmbătrânește, dacă nu ieșim la timp din el și nu predăm ștafeta generației următoare.
Nu de puține ori aud comentarii de la oameni mai în vârstă, ca „Nu trebuie să urmezi orice modă nouă” sau „Voi, tinerii, mai aveți multe de învățat”. Par să fi uitat că și ei au pus sub semnul întrebării status quo-ul și au adus schimbări. Pentru că și generația lor a avut nevoie, într-adevăr, de o altă structură de conducere și de un alt mediu de învățare, ca să-și trăiască și să-și dezvolte potențialul. Iar acum se simt bine în structurile lor, pentru că le-au modelat și ei. Asta e cât se poate de normal și nu e nimic rău în asta. În același timp, generația următoare are din nou nevoie de alte structuri și forme, ca să-și trăiască potențialul și să crească.
„Nu sunt doar grupele de vârstă diferite, care de multe ori sunt atât de distante unele față de altele; uneori sunt și creștinii de multă vreme, cărora le e greu cu cei care vin de curând la credință, și invers. În ambele cazuri, prăpăstiile pot deveni foarte adânci.” (Markus Wenz, pastor, într-un articol în limba germană)
Dacă Isus vrea să-Și zidească biserica împreună cu toate generațiile, atunci e important și să ne observăm unii pe alții și să ne vedem cu adevărat. Asta cere nu doar să ținem cont unii de alții, ci să lucrăm activ ca să dăm formă lucrurilor împreună și să mergem împreună pe drum. Și asta e muncă. Dar o muncă ce te împlinește și te îmbogățește.
Acum intru uneori în echipe și spun: „Vreau doar să stau și eu aici.” Așa am stat cu muzicienii noștri la un workshop de songwriting. Și ei au zis: „Oh, ce caută pastorul aici? Vrei să ne controlezi?” „Nu, vreau doar să fac parte din echipă și poate să scriu un vers pentru următorul cântec de închinare care o să iasă.” Și pentru mine întâlnirea a fost extrem de inspirantă, pentru că am văzut cât de multă dragoste și pasiune pentru Isus au acești oameni, pe care încearcă să le exprime în cântece și să le aducă în Împărăția lui Dumnezeu. (Stefan Hänsch)
O comunitate de credință incluzivă
Familia lui Dumnezeu nu funcționează ca o bandă de producție, pe care la început ajung forme diferite, iar la sfârșit toate sunt la fel. Nu, familia lui Dumnezeu seamănă mai degrabă cu un atelier în care totul e lucrat de mână. Fiecare piesă e prelucrată separat. Și asta cere mult mai mult timp și concentrare. Dar timpul și atenția aceasta merită. Și de aceea structura și forma unei biserici nu pot rămâne niciodată cum sunt. Ne înșelăm amarnic dacă credem asta și apoi trăim așa. Nu doar că pierdem astfel ocazii de creștere, ci le și închidem activ ușa celor care vor să crească. Dacă oamenii aceștia sunt destul de înțelepți, pleacă. Și e bine că pleacă.
Eu personal nu vreau să susțin o biserică în care celor care vor să crească li se închid ușile doar pentru că alții se agață de forme și structuri vechi.
Poate de aceea iubesc lucrul cu tinerii care pun totul sub semnul întrebării. Așa ajungem măcar la miez. Desfacem și construim din nou, desfacem din nou și construim din nou. Și mă bucur enorm că în fiecare generație există oameni care gândesc exact așa. Îi numesc „migranți între generații”. Sunt în stare să se descurce în cultura altor generații, să trăiască într-un mod potrivit contextului lor și să construiască punți între generații. Și de oamenii aceștia avem nevoie în conducere, ca să modelăm activ ADN-ul bisericii. După părerea mea, aceștia sunt evangheliștii, apostolii și păstorii (Efeseni 4:11-12).
Prin asta nu mă pronunț împotriva profeților și învățătorilor. Deloc. Dar profeții și învățătorii au alte daruri și abilități, și avem nevoie și de ei. Ei modelează învățătura și direcția bisericii. Ne ajută să stabilim cadrul și să nu pierdem din ochi scopul.
Cum modelăm o cultură a bisericii care unește generațiile
Cum poate arăta, practic, modelarea unei culturi a bisericii care unește generațiile?
Mai întâi trebuie să conștientizăm că o biserică a tuturor generațiilor este și ideea și scopul lui Dumnezeu pentru familia Sa. Nu trebuie să facem deosebiri între oameni și nici să-i favorizăm pe unii (vezi Epistola lui Iacov). În practică însă, o biserică a tuturor generațiilor nu e posibilă în fiecare etapă. La înființarea unei biserici noi, de exemplu, sunt reprezentate de cele mai multe ori doar generațiile celor care o înființează. Așadar, de cele mai multe ori, un grup omogen.
Experiența arată că fondatorii de biserici sau echipele fondatoare ajung de la sine la oameni cu zece ani mai în vârstă și cu zece ani mai tineri decât ei. Dacă vrei să ajungi la oameni mult mai în vârstă sau mult mai tineri, trebuie să te străduiești foarte mult.
De aceea are sens ca echipele fondatoare să fie formate din mai multe generații. Așa, echipa fondatoare are de la început în vedere diferitele generații și poate înființa biserica, de la început, gândindu-se la generații diferite.
Dacă biserica ta există de mai mult timp și în echipele de conducere sunt reprezentate doar puține generații, găsește modalități de a implica alte generații în echipele de conducere sau în procese.
Un alt factor este principiul uceniciei. El străbate tot Noul Testament. Evangheliile ne dau o imagine foarte clară despre asta. Epistolele lui Pavel sunt pătrunse cu totul de acest principiu. Dar să nu crezi că vorbesc aici despre un program. Nu. Ucenicia e un stil de viață, bătaia inimii unui ucenic al lui Isus. Când văd o biserică a tuturor generațiilor, văd o biserică ce face ucenici care, la rândul lor, fac ucenici.
Isus ne-a arătat asta prin propriul exemplu. Timp de trei ani, Și-a format ucenicii în mod profund. Au mâncat împreună, au fost mult pe drum, au trăit succese și eșecuri, au trecut împreună prin momente bune și grele. Isus a reflectat în mod intenționat asupra acestor momente. Își făcea foarte mult timp pentru ei. Și când ucenicii au plecat, trimiși de El, să scoată demoni, să vindece bolnavi și să vestească Vestea Bună, au continuat să învețe. Isus a folosit și aici ocazia pentru reflecție. Pentru El nu conta în primul rând ce făceau, ci ce se întâmpla prin asta în inima lor.
Pentru Isus era importantă inima și ce se petrece în ea: voia să scoată la lumină ce e acolo, s-o schimbe și s-o facă tot mai asemănătoare cu El.
Ce făceau nu era scopul, ci un instrument. Pentru că atunci când apar frecări, sub stres, în conflicte, iese la iveală ce e în noi. De aceea e important să ne facem timp să ne uităm la asta și să nu continuăm pur și simplu cu programul. Așa au devenit ucenicii tot mai asemănători cu Isus.
David ca model
Un citat atribuit adesea lui Theodore Roosevelt ne amintește:
„People don’t care how much you know until they know how much you care.” (Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până nu află cât de mult îți pasă de ei.)
Acest principiu se reflectă în povestea regelui David. El le-a slujit oamenilor din vremea lui și și-a investit anii vieții ca să le slujească după voia lui Dumnezeu. „Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit” (Faptele Apostolilor 13:36).
Când David și-a dat seama că i se apropie sfârșitul vieții, i-a dat fiului său Solomon instrucțiuni decisive pentru viitor (1 Regi 2). Nu s-a concentrat doar pe sfârșitul epocii lui, ci și pe felul în care putea să întărească și să binecuvânteze generația următoare. A lăsat o moștenire de aproximativ 300 de milioane de euro pentru construirea templului, a pregătit 300 de soldați de elită pentru luptă și a format o clasă conducătoare loială. David a înțeles ce putea face ca să împuternicească și să sprijine generația vremii lui. A organizat resurse, a pregătit oameni și a promovat o cultură a loialității, care a sprijinit generația următoare.
Loialitatea și sprijinul acesta sunt cele care modelează și definesc o cultură, fie în biserică, fie în familie, fie în grupul de tineri.
E vorba de felul în care trăim conducerea, de felul în care vorbim despre ceilalți și de felul în care modelăm generația vremii noastre.
Această loialitate ia naștere la intersecția a trei cercuri concentrice:
- În primul rând, adevărurile atemporale ale Bibliei;
- în al doilea rând, preocupările personale și întrebările fundamentale de viață ale generației, ca „Cine sunt eu?”, „Unde îmi e locul?” și „Ce pot schimba?”; și
- în al treilea rând, temele de discuție actuale din societatea noastră.
La intersecția acestor trei domenii se află cheia unei comunități a generațiilor care este atât reală, cât și relevantă.
Să avem curajul să ne modelăm bisericile și comunitățile astfel încât să nu ajungă doar la generațiile care vin după noi, ci să le și formeze în profunzime. Să găsim căi prin care să-i echipăm și să-i sprijinim pe adolescenții și tinerii adulți din vremea noastră, ca să se poată implica pe deplin în povestea mai mare a lui Dumnezeu. Așa putem crea o comunitate marcată de respect reciproc, de înțelegere și de un interes profund unii față de alții: o comunitate care cuprinde și îmbogățește toate generațiile.
Întrebări de reflecție pentru lideri și echipe
- Ce anume din aceste puncte te-a atins?
- Ce te provoacă?
- Cum ne putem asigura că felul în care ne organizăm viața de biserică e relevant și atractiv și pentru generațiile mai tinere?
- În ce măsură am ținut cont, ca responsabili, de nevoile, așteptările și particularitățile culturale ale diferitelor generații?
- Ce pași concreți putem face ca să promovăm o cultură a uceniciei, a incluziunii și a împuternicirii pentru toate generațiile?
- Cum ne raportăm, ca echipă de conducere, la rezistența față de schimbare?
9 pași concreți
- Feedbackul și ideile generațiilor mai tinere: Organizează întâlniri sau forumuri regulate, în care membrii mai tineri ai bisericii să-și poată împărtăși ideile și feedbackul despre viața bisericii. Folosește sondaje sau focus-grupuri, ca să le înțelegi mai bine ideile și dorințele.
- Grupuri de planificare din toate generațiile: Implică reprezentanți ai tuturor generațiilor în planificarea evenimentelor, a serviciilor de închinare și a proiectelor. Asta promovează înțelegerea și prețuirea nevoilor și perspectivelor fiecărei grupe de vârstă.
- Instruire pentru sensibilitate culturală: Oferă instruiri pentru echipa de conducere și pentru membrii bisericii, ca să înțeleagă mai bine diferențele și nevoile culturale ale diferitelor generații.
- Mentorat și ucenicie: Încurajează relațiile de ucenicie în care membrii mai în vârstă ai bisericii le transmit celor mai tineri experiența lor de viață și cunoștințele lor spirituale. În același timp, generațiile mai tinere îi pot ajuta pe membrii mai în vârstă să se descurce cu noile tehnologii și cu tendințele actuale.
- Formate flexibile pentru serviciul de închinare: Experimentează cu diferite formate ale serviciului de închinare, ca să ții cont de preferințe și stiluri diferite. Aici ar putea intra, de exemplu, momente de închinare moderne și tradiționale sau servicii de închinare tematice.
- Instruiri în gestionarea conflictelor: Pregătește echipa de conducere să gestioneze conflictele și rezistența față de schimbare. Dezvoltă strategii prin care să încurajezi discuțiile deschise și respectul față de opinii diferite.
- Canale de comunicare inovatoare: Folosește mijloace moderne de comunicare, precum rețelele sociale, aplicațiile sau platformele online, ca să ajungi la generațiile mai tinere și să le implici în viața bisericii.
- Grupuri de slujire și de proiect: Încurajează formarea unor grupuri de slujire sau de proiect alcătuite din oameni de generații diferite. Astfel, grupe de vârstă diferite pot lucra împreună la obiective comune și pot învăța unele de la altele.
- Introdu schimbările cu grijă: Comunică transparent schimbările planificate și ajută-i pe oameni să înțeleagă de ce sunt necesare. Oferă spațiu pentru întrebări și îngrijorări și implică activ biserica în procesul de schimbare.
(1) McCrindle, Mark. (2014). Scouts Australia: Youth Program Review Phase 3. McCrindle. Accesat pe 23 august 2019, https://mccrindle.com.au/wp-content/uploads/pdf/blog-archive/Scouts-Phase-3-YPR-Scoping-Study.pdf
Articol recomandat pe această temă
Versiunea în limba română: octombrie 2026
