Poate ai auzit deja că a apărut un nou film cu Spider-Man (în România, „Omul-Păianjen: Niciun drum spre casă”). Poate l-ai și văzut, pentru că încă bate recorduri de încasări, după ce a avut al doilea cel mai bun weekend de lansare din toate timpurile. Cinematografele s-au luptat aproape doi ani cu o pandemie, dar prietenosul Spidey din cartier pare să le fi tras înapoi de pe marginea prăpastiei, cu un succes firesc, de parcă s-ar fi legănat pe pânza lui. Lasă deoparte pentru puțin timp cinismul față de supereroi și dezbaterile despre dacă filmele Marvel sunt „cinema” adevărat. După luni întregi de necazuri, am primit de Crăciun un hit cu supereroi curajos, amuzant și emoționant, la care chiar și cei mai morocănoși dintre noi cu greu se pot abține să nu zâmbească.
Dacă nu l-ai văzut încă, găsești aici câteva motive să-l vezi. Dacă l-ai văzut deja, găsești aici câteva gânduri despre motivele pentru care funcționează atât de bine. În No Way Home există un moment amuzant gândit special pentru liderii de tineret și, pentru că filmul tocmai a apărut, de ce să nu faceți din el o ieșire cu grupul de tineret? Restul acestui articol va încerca să nu dezvăluie prea multe din acțiune. Dar dacă nu l-ai văzut încă și eviți spoilerele pe rețelele sociale, poate ar trebui să te oprești din citit și să pornești spre un ecran mare… te-am avertizat!
O a doua șansă pentru oricine
A doua șansă este tema care străbate tot filmul No Way Home.
Când oamenii greșesc și aleg drumul greșit, mai primesc o a doua șansă sau soarta lor e deja pecetluită?
Cel mai clar se vede asta în relația dintre Peter Parker (Tom Holland) și numeroșii lui adversari. Răufăcători din filmele anterioare cu Spidey (favoriți ai fanilor, ca Green Goblin, jucat de Willem Dafoe, și Doc Ock, jucat de Alfred Molina, apar din nou) ajung în universul lui Holland din cauza unei gafe multiversale a lui Peter. Dacă Peter îi poate trimite înapoi în universurile lor, sunt sortiți să-și înfrunte destinul: să moară în lupta cu Spider-Man. Dar ce-ar fi dacă eroul nostru le-ar putea schimba destinul? Ce-ar fi dacă i-ar putea ajuta să scape de suferințele lor, cum e cazul lui Norman Osborn, infectat de Goblin și urmărit de alter ego-ul lui psihotic?
E o sarcină uriașă:
- Unii îi spun lui Peter să se concentreze doar pe restabilirea normalității în univers: dacă ei mor așa cum le era scris, nu e vina lui.
- Alții îi spun contrariul: are daruri ieșite din comun, iar cu o mare putere vine și o mare responsabilitate.
E o decizie interesantă a scenariștilor să respingă ideea dualistă și dramatică potrivit căreia răufăcătorii trebuie să moară în lupta cu adversarii lor.
Ce-ar fi dacă toți ne-am afla undeva pe o scară între bine și rău și am fi capabili, în același timp, și de o mare bunătate, și de lucruri inumane?
Bineînțeles, aici lucrurile sunt puțin simplificate, pentru că, în fond, toți răufăcătorii au fost victimele unor experimente științifice și, de îndată ce sunt eliberați de suferințele lor, redevin „buni”. În viața reală știm că oamenii nu fac rău din cauza unor proiecte științifice nesăbuite, ci pentru că inima omului e imperfectă și ușor de ademenit.
Dar mesajul filmului funcționează în continuare: nimeni nu e doar rău sau dincolo de orice salvare. Nu, în noi toți există ceva bun și fiecare primește șansa de a încerca din nou. Iar din perspectivă creștină, ideea harului, care ne face în stare să ne lepădăm natura rea și să apucăm pe un drum mai bun, are, desigur, legătură cu Evanghelia, la fel ca faptul că acest dar le este oferit tuturor. Așa cum spune un personaj din film:
„Îi salvăm pe toți, nu? Asta e treaba noastră.” (Spider-Man, No Way Home)
Și alți eroi din poveste primesc o șansă de a repara ce au greșit.
Ce-ar fi dacă faptele tale eroice ar face ca cineva pe care îl iubești să fie rănit sau chiar să moară? Cum ai trăi cu asta?
Dacă ai văzut filmul, știi la cine mă gândesc, pentru că cel puțin două personaje se confruntă cu această provocare. Când se întâmplă lucruri groaznice în timp ce încerci să faci ce e bine, e momentul să renunți? Ar trebui să renunți la bunătate și la milă și să te lași condus de amărăciune și de dorința de răzbunare? Dacă te lași în voia răzbunării, ce te mai deosebește de răufăcătorii cu care te lupți?
O mare putere, o mare responsabilitate
Poveștile cu supereroi explorează cu plăcere aceste echilibre morale fragile și provocarea de a lupta cu monștrii fără să devii tu însuți unul. Niciun personaj nu întruchipează mai bine decât Spider-Man lupta unui erou. Așa cum arată acest film, suferința este o parte centrală a personajului. Are o identitate secretă, ceea ce înseamnă conflicte interioare, și minte ca să-i protejeze pe oamenii pe care îi iubește. E adesea singur, fără bani și nu e apreciat cum ar trebui. Se zbate să-și plătească chiria și să fie supererou, în timp ce o presă ostilă îl prezintă ca pe o amenințare.
Spider-Man este un exemplu de virtute pentru că arată că ea are un preț.
Spider-Man este un exemplu de virtute pentru că arată că ea are un preț. Că a face ce e bine poate să doară, fără confort, bogăție sau faimă. Dar o faci totuși, pentru că ești chemat la asta. Filmul se încheie cu un mare moment de sacrificiu al unui personaj care alege binele comun, nu propria fericire. Probabil No Way Home te va face să revezi filmele mai vechi cu Spidey, de exemplu Spider-Man 2, din 2004, în care mătușa May îi spune lui Peter:
„Dumnezeu știe că copii ca Henry au nevoie de un erou. De oameni curajoși, gata să se sacrifice. Ei sunt exemple pentru noi toți… Cred că în fiecare dintre noi se ascunde un erou, care ne ține cinstiți, ne dă putere, ne face nobili și, în cele din urmă, ne lasă să murim cu mândrie, chiar dacă uneori trebuie să rămânem tari și să renunțăm la lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult. Chiar și la visurile noastre.”
Unora li se poate părea prea siropos sau prea copilăresc, dar cred că astfel de povești au, în cel mai bun caz, o valoare profundă, pentru că, în cele din urmă, nu celebrează spectaculosul, ci obișnuitul. Eroi ca Peter Parker sunt simpatici pentru că sunt ca noi. Trec prin aceleași eșecuri și lupte de zi cu zi ca noi (dacă lăsăm deoparte șopârlele uriașe și extratereștrii).
Cu toții ne confruntăm zilnic cu mersul moral pe sârmă: să folosim responsabil darurile pe care le-am primit, adică timpul, talentele și resursele noastre.
Ca Peter, cu toții suntem puși la încercare atunci când a face ce e bine pare să aducă doar suferință. Ca Peter, putem merge mai departe doar prin înțelepciunea, sfaturile și încurajarea celor dragi, care duc lupta împreună cu noi. O comunitate în care ne purtăm unii pe alții pe drum.
Un film pentru lucrarea cu tinerii
Această idee de comunitate face din No Way Home nu doar un film grozav, ci și un film grozav pentru lucrarea cu tinerii. Spre deosebire de mulți supereroi adulți, protagonistul de aici este un adolescent care încă merge la școală. Peter ne arată iubirea de tinerețe, speranța sinceră și temerile intense legate de viitor și ia decizii greșite de-a dreptul hilare (chiar dacă bine intenționate). Oricine cunoaște tineri știe despre ce e vorba. Este o poveste despre maturizare, care încheie și trilogia maturizării lui Spidey jucat de Tom Holland, vorbind despre bucuriile și durerile maturizării, ale renunțării și ale alegerii propriului drum în viață. Nu pot spune ce cred tinerii despre acest film, dar, după proiecțiile la care am fost și la care oamenii au aplaudat, e o poveste care îi atinge. Dar este și un film despre liderii de tineret, despre mentorii care se sacrifică pe ei înșiși ca alții să poată învăța și crește și care dau mai departe ce au învățat.
Ca lider de tineret, poate ai nevoie să auzi încurajarea din această poveste: chiar dacă munca ta pare nevăzută sau neapreciată și poate te simți singur, să știi că lucrarea ta este o chemare, că are o valoare profundă și că fiecare relație contează. Bineînțeles, adesea mentorii sunt cei care mai au de învățat. În acest film, ca și în viața reală, atât tinerii nechibzuiți și optimiști, cât și colegii lor mai în vârstă, mai înțelepți, cinici sau descurajați, pot învăța mult unii de la alții. Și pentru că liderii de tineret visează să formeze nu doar tineri, ci și tineri lideri, îl vedem pe mult lăudatul Peter devenind mai înțelept și pregătindu-se să fie el însuși mentor pentru alții. Acesta e ciclul vieții (în lucrarea cu tinerii).
Chiar dacă munca ta pare nevăzută sau neapreciată și poate te simți singur, să știi că lucrarea ta este o chemare, că are o valoare profundă și că fiecare relație contează.
Întrebări pentru discuție
Așa că, dacă ai ocazia, uită-te la No Way Home și întreabă-i pe tinerii tăi despre film.
- Se văd pe ei înșiși în poveste?
- Te vezi pe tine în ea?
- Ce provocare sau ce speranță îți dă povestea?
- Când oamenii greșesc și aleg drumul greșit, mai primesc o a doua șansă sau soarta lor e deja pecetluită?
- Ce-ar fi dacă toți ne-am afla undeva pe o scară între bine și rău și am fi capabili, în același timp, și de o mare bunătate, și de lucruri inumane?
- Ce-ar fi dacă faptele tale eroice ar face ca cineva pe care îl iubești să fie rănit sau chiar să moară? Cum ai trăi cu asta?
- Când se întâmplă lucruri groaznice în timp ce încerci să faci ce e bine, e momentul să renunți? Ar trebui să renunți la bunătate și la milă și să te lași condus de amărăciune și de dorința de răzbunare? Dacă te lași în voia răzbunării, ce te mai deosebește de răufăcătorii cu care te lupți?
În mijlocul iernii și al unei pandemii, cu toții avem nevoie de puțină speranță, de direcție și de bucuria de a trăi. În momentul în care scriu, știu cel puțin un loc unde le poți găsi.
Acest articol a fost scris de Joseph Hartropp și publicat pentru prima dată de prietenii noștri de la youthscape.co.uk, care sprijină lucrarea creștină cu tinerii din Marea Britanie. Versiunea în germană: Andy Fronius.
