> ## Content Index
> Fetch the complete content index at: https://thepulse.org/ro/llms.txt
> Use this file to discover other available public pages before exploring further.

# Procesul despărțirii: de vorbă cu o consilieră pentru doliu
- URL: https://thepulse.org/ro/procesul-despartirii-interviu-consiliera-doliu/
- Published: 2023-11-07T05:00:36.000Z
- Updated: 2026-11-17T08:15:43.000Z
- Description: Cum îți iei rămas-bun așa încât pierderea să nu te ajungă din urmă iar și iar? Simona Boermann se pricepe la despărțiri. Ca însoțitoare în doliu, întâlnește mereu oameni care trebuie să-și ia rămas-bun fără niciun „dacă” și fără niciun „dar”.
- Author: Dran Magazin
- Tags: Articole, #target-leaders, #topic-suffering, #topic-mental-health, #target-educators, #translation-pending

****Interviu:** Elisabeth Deutscher  
****Interlocutoarea:** Simona Boermann este însoțitoare în doliu pentru copii și adolescenți și [consilieră pastorală cu formare terapeutică](https://www.sellawie.de/seelsorge/therapeutische-seelsorge-simona-boerman/?ref=thepulse.org).

## Intru direct în subiect: cum reușește o despărțire bună?

Cred că, pentru ca o despărțire să fie bună, și aici nu contează prea mult despre ce fel de despărțire e vorba, e foarte important să vorbim deschis și sincer despre ea. Dacă nu se spune deschis că urmează o despărțire, ea e mai greu de dus. Adică atunci când unul se frământă singur și nu-l implică pe celălalt sau împinge durerea cât mai departe și se preface că nu se întâmplă nimic. Celor mai mulți oameni le face bine să se confrunte treptat cu o despărțire care se apropie și să se poată gândi la ea împreună cu alții. Așa au pornit deja în interior pe un drum al despărțirii, din care pot crește mai ușor puteri noi decât atunci când situația îi ia prin surprindere.

![Un tânăr cu ochelari în întuneric, cu lumină roșie și albastră pe față](https://thepulse.org/ro/content/images/2026/11/junger-mann-im-dunkeln-ro-tliches-licht-scheint-auf-sein-gesicht.jpg)

Despărțirea e un proces. Foto: [Samridhhi Sondhi](https://unsplash.com/@sondhi%5F03?ref=thepulse.org)

## Deci nu se poate face nimic pe fugă?

Mai degrabă nu. Despărțirea e un proces. Îmi place cuvântul acesta, pentru că are în el atâta mișcare. Arată limpede că nu e ceva ce bifezi repede. Despărțirea e o bucată de drum pe care o parcurgi. Și o sarcină de care trebuie să te ocupi.

## Ce înseamnă fenomenul „despărțire” din perspectiva unui profesionist?

A-ți lua rămas-bun înseamnă a te despărți. A lăsa ceva să plece. E o acțiune activă: trebuie să mă opresc ca să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Mai întâi trebuie să suport asta. E important să nu-mi împing la o parte sentimentele și să nu caut repede un înlocuitor. Apoi trebuie să reacționez cumva la situația schimbată, să găsesc un fel de a trăi cu ea, să pun din nou în ordine viața și legăturile ei, privind și înainte. Poate reușesc să las ce am pierdut să trăiască mai departe la un alt nivel, de exemplu în amintire, și să devin deschis pentru experiențe noi.

> E vorba să dai formă despărțirii, să o trăiești până la capăt și să o lași să curgă în viața care s-a schimbat.

## Contează dacă te desparți de oameni, de visuri, de roluri sau de locul de acasă?

Pentru mine, o mare diferență stă în dimensiunea pierderii, chiar dacă unele sentimente sau reacții seamănă. Când primești un refuz la un loc de muncă, amploarea e alta decât atunci când e vorba de relația cu un om, cu atât mai mult când moare cineva apropiat. Nici nu vreau să judec dacă una e mai rea decât cealaltă, sunt percepții personale. Dar faptul că moartea e definitivă o face foarte diferită de toate celelalte despărțiri, pentru că relația nu mai poate fi trăită în forma aceea concretă a discuțiilor, a lucrurilor făcute împreună sau a îmbrățișărilor. E ceva ce nu mai poate fi adus înapoi. Când trăiești așa ceva, îți e uneori greu să accepți că un refuz la un loc de muncă ar fi la fel de tragic.

## De ce ne afectează despărțirile atât de mult emoțional?

![Expunere multiplă alb-negru a unei femei, al cărei chip apare estompat de mai multe ori](https://thepulse.org/ro/content/images/2026/11/unterschiedliche-gefuehle.jpg)

Despărțirile declanșează în noi sentimente neașteptate, pe care trebuie mai întâi să ni le explicăm. Foto: [Callum Skelton](https://unsplash.com/@callumskelton?ref=thepulse.org)

Pentru că despărțirile declanșează în noi sentimente neașteptate, pe care trebuie mai întâi să ni le explicăm. Mulți, de exemplu, se rușinează și se sperie de ei înșiși că nu plâng, pentru că asociază doliul atât de mult cu tristețea și cu plânsul. Sau că simt doar furie și le-ar veni să țipe sau să spargă ceva. Toate acestea fac parte din proces. Alții trăiesc procesul despărțirii ca pe un șir de urcușuri și coborâșuri: adineauri eram bine dispus, dar o melodie, un cuvânt, o mașină care trece, un anumit parfum pot face pierderea foarte prezentă din nou, cu totul pe neașteptate și chiar după mult timp.

## Te poți pregăti pentru o despărțire sau o poți exersa, ca să doară mai puțin?

Cercetările observă că oamenii duc diferit o situație la fel de grea: unii aproape se prăbușesc, alții trec prin ea aparent fără răni, iar un al treilea grup e undeva la mijloc. În legătură cu asta se vorbește de reziliență, adică puterea interioară de rezistență sau capacitatea de a trece prin crize și chiar de a le folosi pentru o dezvoltare pozitivă. Mi se pare că puterea aceasta interioară se poate învăța doar într-o măsură limitată, pentru că ține mult de felul în care ai fost format și de experiențele de dinainte.

Când cuiva îi e deosebit de greu să treacă printr-o despărțire, probabil că unele lucruri erau grele și înainte, fie în relația respectivă, fie în despărțiri mai vechi, fie chiar în copilărie. Poate că atunci a rămas cu ideea că e oricum vinovat, mic, neiubit sau că nu e destul de bun. Astfel de [convingeri personale](https://thepulse.org/ro/12-incurajari-pentru-copii/) lucrează în situații grele ca niște tipare puternice de explicație și fac uneori mai greu să găsești în tine puterea de a trece prin situație într-un fel care dă viață. Adesea oamenii caută atunci o discuție cu un consilier pastoral, pentru că se învârt în cerc sau numai în jurul pierderii și vor ca cineva să se uite și el la situație.

## Deci o cheie ar fi să-ți întărești încrederea în tine?

Cel puțin văd că o anumită stabilitate interioară și faptul că știi ce poți face și prin ce ai trecut deja sunt resurse puternice ca să treci bine emoțional printr-o despărțire. Ca pregătire, poate ajuta să te ocupi din timp de tema despărțirii și de propria personalitate și să devii astfel mai conștient de tine însuți, de exemplu observându-te mai atent la despărțirile mai mici:

- Ce se întâmplă cu mine, cum reacționez, ce e important pentru mine, ce îmi face bine și ce deloc?
- Cum am reacționat în copilărie când a trebuit să-mi iau rămas-bun, de exemplu când am schimbat școala sau când a murit animalul meu de companie?
- Mă descurc destul de bine singur?
- Sau sunt mai degrabă un tip care nu duce prea mult?

Atunci poate mă ajută să-mi caut sprijin din timp când se apropie o pierdere.

## Cum ar arăta un fel bun de a trăi doliul după o pierdere?

![O femeie privește în jos, iar părul lung îi acoperă jumătate din față](https://thepulse.org/ro/content/images/2026/11/woman-looking-down-and-her-hair-is-covering-half-of-her-face.jpg)

Din afară e greu de judecat cât de conștient sau de intens se confruntă cineva cu pierderea lui. Foto: [Motoki Tonn](https://unsplash.com/@motoki?ref=thepulse.org)

Fiecare merge pe drumul lui. Unii îi lasă pe toți să știe, altora le face bine să nu-și arate tristețea nefiltrat. Pe ei îi ajută să aibă un domeniu al vieții în care e pur și simplu normalitate și în care se simt competenți și capabili. Munca, de exemplu. Asta dă stabilitate. Cea mai proastă soluție e să reprimi durerea. Unii însă nu au la început puterea să înfrunte toată amploarea emoțională a pierderii și o prelucrează abia ani mai târziu, dar atunci la fel de intens.

> De aceea, din afară e greu de judecat cât de conștient sau de intens se confruntă cineva cu pierderea lui.

## Ce e important când se încheie o relație sau o prietenie?

O astfel de despărțire devine adesea grea când cei implicați nu se întâlnesc de la egal la egal, adică nu spun de la început deschis și sincer că există o problemă. Rar se întreabă „Ne despărțim?”. De cele mai multe ori, unul anunță că nu mai poate sau nu mai vrea să rămână în relație sau în prietenie. Acela s-a gândit dinainte la întrebare, a luat decizia pentru el și e cu un pas înaintea celuilalt. Așa, despărțirea e adesea mai greu de dus pentru cel părăsit decât pentru cel care pleacă. Pe lângă asta, e firesc mai greu să vă întâlniți cu bunăvoință unul față de altul când ești rănit. Cine se simte lăsat baltă sau tratat ca fără valoare face bine să despartă realist partea fiecăruia dintre cei doi. Și cred că și sentimentul că ai ratat ceva face lucrurile grele. Și asta ține iarăși de a trăi conștient:

> Când știu ce vreau, ce e important pentru mine, cum construiesc relațiile și vorbesc despre asta cu partenerul meu, iar apoi constat că nu ne potrivim cumva, e altă situație decât să-ți dai seama abia după aceea că nici n-ai reușit să-ți spui cu adevărat gândurile.

## Ce ritualuri de rămas-bun pot ajuta?

Unora le face bine să scrie totul, de exemplu într-o scrisoare de rămas-bun. Unii o aruncă apoi, pe alții îi ajută să o păstreze într-un dosar.

- Un **tip emoțional** poate să aprindă un foc și să ardă anumite lucruri. Sau să facă o petrecere de rămas-bun, să ofere un cadou de despărțire.
- Pe un **om mai rațional** îl ajută mai degrabă o gândire structurată, de exemplu o listă cu plusuri și minusuri: ce e greu în situația asta, dar ce îmi face și posibil? Și pe ce vreau să mă concentrez acum?
- Cine stă acolo **plin de furie** nu are nevoie de o discuție de genul: „Hai să ne uităm înainte, cum mergem mai departe?” Poate că furia trebuie mai întâi strigată sau alergată.

Pe scurt: există variante creative, după cum se potrivesc omului și situației.