> ## Content Index
> Fetch the complete content index at: https://thepulse.org/ro/llms.txt
> Use this file to discover other available public pages before exploring further.

# Cum li s-a vândut fetelor singurătatea drept „împuternicire”
- URL: https://thepulse.org/ro/fetele-din-generatia-z-si-singuratatea/
- Published: 2026-07-04T09:36:27.000Z
- Updated: 2026-11-16T18:44:17.000Z
- Description: O întreagă generație de tinere a fost mințită: exploatarea i-a fost vândută drept împuternicire. Cartea „Girls®” a lui Freya India arată ce s-a întâmplat și unde e speranța.
- Author: Rebecca McLaughlin
- Tags: Articole, #target-leaders, #target-parents, #age-teens, #age-young-adults, #target-educators, #topic-culture, #topic-mental-health, #translation-pending

*Rebecca McLaughlin despre cartea lui Freya India „Girls®” și despre întrebarea unde găsește această generație speranță.*

„E o urgență foarte, foarte gravă.” Fiica mea avea cinci ani. Soțul meu o urcase pe o creangă pentru o fotografie când a anunțat asta. În realitate, desigur, totul era în ordine. Zece ani mai târziu, la vârsta de cincisprezece ani spre șaisprezece, aproape demnă de *Sunetul muzicii*, ea face parte din marginea cea mai tânără a generației Z și îi merge în continuare bine. Dar, așa cum arată autoarea britanică Freya India în *Girls®: Generation Z and the Commodification of Everything*, asta nu e valabil pentru milioane de fete de vârsta ei din Occident.

În cartea sa apărută în 2024, [*O generație în pericol*](https://thepulse.org/ro/generatia-anxietatii-studiu/), psihologul social Jonathan Haidt a arătat că generația Z, ca generație, a fost supraprotejată în lumea reală și prea puțin protejată online. În loc să se cațere în copaci, să se joace nesupravegheată cu cei de-o vârstă, să înfrunte riscuri fizice și să devină independentă, a fost trasă într-o lume online care i-a înghițit cea mai mare parte a timpului și i-a marcat profund viața.

Cartea lui Freya India privește felul în care generația Z a fost transformată în marfă, mai ales tinerele. Ca să ne atragă atenția asupra incendiului uriaș care face ravagii în acest grup, ea relatează că în SUA, în 2021, „aproape o treime dintre adolescente s-au gândit serios la sinucidere, față de 19 la sută cu un deceniu în urmă, și de două ori mai multe decât băieții”. Oricum ai măsura, asta e o urgență foarte, foarte gravă. Pe 356 de pagini, India oferă o privire din interior și o analiză înțeleaptă a ceea ce anume a mers prost.

📞

****Dacă te gândești la sinucidere sau îți faci griji pentru cineva:** Dacă viața cuiva este în pericol imediat, sună la ****112** (gratuit, de pe orice telefon). Poți vorbi gratuit și anonim la ****0800 801 200**, TelVerde Antisuicid al Alianței Române de Prevenție a Suicidului (vinerea, sâmbăta și duminica, între 19:00 și 07:00). Linia de sprijin depreHUB, ****0374 456 420**, răspunde non-stop. Copiii și adolescenții pot suna la ****Telefonul Copilului, 116 111** (de luni până vineri, între 10:00 și 20:00). Alte linii de ajutor din România găsești pe [findahelpline.com](https://findahelpline.com/countries/ro?ref=thepulse.org).

India arată convingător că tehnologia modernă nu creează problemele din nimic, ci „amplifică temerile străvechi pe care fetele aflate în creștere le-au simțit dintotdeauna”. Tinerele sunt deosebit de vulnerabile la nesiguranță când e vorba de aspectul lor, de relațiile romantice, de prietenii și de statutul social. Dar această vulnerabilitate, spune India, a fost exploatată fără milă: de companiile de social media, de influencerii de frumusețe, de site-urile porno și de firmele care vând medicamente și servicii legate de sănătatea mintală.

Nu e un incendiu izbucnit din întâmplare. E un incendiu pus intenționat.

## Facetuning ca „împuternicire”

Primul exemplu al lui India este fenomenul „facetuning”. Sub presiunea constantă de a posta selfie-uri și videoclipuri, fetele din generația Z au petrecut nenumărate ore cu chirurgie estetică virtuală. Facetune, o aplicație de top bazată pe inteligență artificială, subțiază membrele, umflă buzele, remodelează nasul, netezește pielea și mărește sânii, ca o fată să poată posta o imagine perfectă.

Dar procesul acesta are un efect secundar devastator. India își amintește de facetuning-ul din propria adolescență: „Uneori apăsam din greșeală butonul de anulare, îmi vedeam fața adevărată apărând pentru o clipă și simțeam dezgust. Fața și corpul meu deveniseră dintr-odată insuportabile, într-un fel pe care nu-l observasem niciodată înainte, dar pe care acum nu-l mai puteam ignora.”

Aceste operații estetice virtuale, spune India, le-au împins în sus și pe cele reale: fetele cumpărau tratamente de frumusețe tot mai scumpe și mai invazive. Și, în loc ca toate acestea să fie recunoscute ca dăunătoare, li s-a spus că e împuternicire. „Sărbătorește #InternationalWomensDay, recucerește-ți privirea asupra editării selfie-urilor, un obicei care poate fi de fapt o formă puternică de #autoexprimare”, anunța în 2018 o postare a Facetune.

India dezvăluie cu precizie felul în care exploatarea a fost prezentată drept împuternicire, iar acesta este miezul argumentului ei. „Nu era iubire de sine, ci înșelare de sine; nu împuternicire, ci înjosire”, constată India. „Niciuna dintre aceste aplicații, filtre sau intervenții nu ne-a ajutat să ne găsim sinele adevărat; ne-am pierdut pe noi înșine, ne-am înstrăinat atât de mult de cine eram, încât am dezvoltat dismorfie și tulburări de anxietate.” Dar și din asta se puteau face bani.

## De la prietene la terapeuți și medicamente

> Cu cât fetele petreceau mai mult timp online și mai puțin timp cu prietenele, cu atât erau împinse mai mult în depresie și anxietate.

În același timp, au devenit publicul-țintă pentru produse legate de sănătatea mintală. „Să vorbești deschis despre sănătatea ta mintală nu era doar bine pentru noi”, își amintește India, „ci un fel de datorie morală.” Fetele își împărtășeau luptele ca să înlăture stigmatul și li se spunea că soluția se găsește online. „În timp ce generația mea se deschidea, algoritmii deveneau tot mai sofisticați, ne cunoșteau, ne înregistrau vulnerabilitățile și ne trăgeau tot mai adânc în ele”, spune India. „Eram împinse tot mai departe în propriile nesiguranțe, ni se serveau tot mai multe semne, simptome, sfaturi și, desigur, reclame.”

Mai mult timp online era ultimul lucru de care aveau nevoie fetele. Dar afacerea înflorea. „Pe lângă influencerii de frumusețe care ne vindeau rutine de îngrijire a pielii și planuri de operații”, își amintește India, „aveam acum influenceri de sănătate mintală, gata să repare nu doar cum arătam, ci și cum ne *simțeam*.”

Platformele de social media creau probleme pe care apoi le diagnosticau, iar influencerii erau în același timp victime și făptași, pentru că algoritmii răsplăteau comportamentul extrem și afirmațiile exagerate. Fetelor li se spunea că sentimentele negative față de propriul corp sau senzația că nu își au locul sunt semne ale unor boli psihice. Dar, spune India: „Să simți că nu îți ai locul, să fii nesigură și să-ți urăști propriul corp nu sunt doar simptome ale unor tulburări; sunt și simptome ale faptului că ai paisprezece ani.”

O formă a acestei culturi a autodiagnosticării s-a manifestat în zona identității trans: „Poate pornești de la întrebarea ce e identitatea de gen și ajungi la tiktokeri care îți spun că a fi «uituc» și «mereu obosit» sunt simptome ale disforiei de gen (da, un TikTok real), până la a te uita la influenceri care își arată cicatricile de mastectomie și își documentează vaginoplastia și a te întreba dacă nu ai nevoie și tu de o operație.” În acord cu raportul britanic Cass Review despre disforia de gen, India îi face responsabili pe influencerii online pentru „explozia diagnosticelor de disforie de gen” la fetele din generația Z.

Pentru că fetelor le lipseau prieteniile în carne și oase, a intervenit o armată de terapeuți, „prezentați mai degrabă ca prieteni decât ca specialiști”, ca ele să „aibă pe cineva care să fie acolo pentru ele”, iar influencerii le spuneau că au nevoie de „medicamente pentru greutățile cu totul normale ale vieții”.

India nu vrea să vorbească de rău terapia sau antidepresivele în general, ci să denunțe trenul scăpat de sub control al diagnosticelor și al rețetelor. Aici argumentul ei se întâlnește cu cel al lui Abigail Shrier din cartea acesteia, *Bad Therapy*, apărută în 2024\. „Da, fetele suferă cu adevărat în lumea modernă”, afirmă India, „dar o mare parte din această criză este comercializarea și medicalizarea unor sentimente negative cu totul normale.” O parte din toate acestea au fost bine intenționate. O parte au fost exploatare calculată.

## De la viața privată la postarea publică

Când discuțiile de suflet cu cea mai bună prietenă s-au rărit, locul lor l-a luat împărtășirea online a gândurilor și sentimentelor, a poveștilor de la prima întâlnire și a celor mai adânci nesiguranțe. „Exact cum influencerii de frumusețe și de sănătate mintală se întreceau pentru atenția fetelor cu conținut tot mai extrem”, observă India, „și vloggerițele erau sub presiune să împărtășească momente tot mai intime.” Fetele din generația Z au urmat exemplul. Analiza lui India e lămuritoare:

> Ni s-a spus că e vorba să ne împărtășim viața cu prietenii și cu familia, când de fapt era vorba să ne împărtășim datele cu firmele, ca să ne poată ținti mai bine. Ni s-a spus că e vorba de conectare, în timp ce îi transformam pe oamenii pe care îi iubim în trepiede, ca să ne facă mereu poze. Și, în încercarea disperată de a ne defini și de a ne documenta, ne-am pierdut pe noi înșine. Nu ne împărtășeam viața pe aceste platforme; o trăiam *pentru* ele, adesea pentru aprobarea unor oameni pe care nici nu-i cunoșteam sau de care nu ne păsa.

Postarea aceasta continuă avea și fire morale. „Cu cât ne împărtășeam mai mult viața online, cu atât creștea presiunea de a ne posta opiniile politice”, reflectează India. „Morala a devenit măsurabilă, judecată imediat după ce distribuiserăm sau nu.”

Pentru că tinerele tind să vrea să corespundă așteptărilor sociale, erau foarte atente să exprime opiniile potrivite, ca să țină pasul cu cei din jur. Dar nu era ușor. „Poziția «corectă» se schimba mereu”, remarcă India, „pentru că vocile cele mai radicale deveneau virale și urcau în vârful feedurilor noastre.” Ca să nu fie „cancelate”, de la fete se aștepta „să aibă o opinie despre *orice*: schimbările climatice, accesul la avort, drepturile persoanelor trans, conflictele internaționale”. Să nu postezi nimic era deja în sine un act moral.

Așadar, nu exista nicio retragere din implicarea în fiecare subiect. Fetele erau tot mai expuse, pentru că jucau în public ceea ce odinioară ar fi fost viața lor privată și pentru că puteau fi trase la răspundere pentru pașii greșiți politic. Și chiar și atunci când narațiunile politice pe care le repetau pretindeau că le împuternicesc pe femei, aceste fete trăiau de fapt contrariul.

## Ruina relațiilor

Așa cum descrie India în mod pătrunzător, fetele din generația Z au crescut „într-o lume în care trebuie să te prezinți ca pe un produs în aplicațiile de dating, în care vezi videoclipuri violente pe site-uri porno înainte să intri la pubertate, în care sexul ocazional și autopromovarea sunt vândute drept împuternicire feminină”. Exact cum facetuning-ul a stricat imaginea de sine a fetelor și a dus la operații estetice reale, omniprezența pornografiei violente a dus la normalizarea violenței sexuale consimțite.

India citează un sondaj din 2020 printre bărbații britanici între 18 și 39 de ani, potrivit căruia „71 la sută își loviseră, își strânseseră de gât, își puseseră căluș sau își scuipaseră partenera în timpul sexului consimțit”. Dar, în loc ca acest lucru să fie recunoscut drept misoginie evidentă, a fost trecut în contul împuternicirii.

India nu e prima care atrage atenția asupra acestui lucru. *The Case Against the Sexual Revolution* a lui [Louise Perry](https://thepulse.org/ro/louise-perry-si-revolutia-sexuala/) și *Rethinking Sex* a lui Christine Emba au denunțat amândouă faptul că violența sexuală este prezentată drept împuternicire feministă. Dar India cunoaște lumea aceasta din interior. „Anii 2010 au fost era feminismului sex-pozitiv”, explică ea, „în care împuternicirea feminină părea să însemne să cauți la nesfârșit mai multă libertate, explorare și exprimare sexuală. Cu cât o vedetă se transforma mai mult într-un obiect, cu atât era considerată mai eliberată.”

> Fetele au fost convinse că violența sexuală și înjosirea sunt ceea ce își doresc, iar dacă experiența le arăta altceva, erau făcute să simtă că trebuie să le fie rușine.

India o citează pe cântăreața Billie Eilish, care a povestit la 19 ani că, la fel ca mulți din generația ei, a început să se uite la pornografie la 11 ani. „Mi-a distrus creierul”, a spus Eilish în 2021\. Pe deasupra, a dresat-o să consimtă: „Prima dată nu am spus nu la lucruri care nu erau bune, și asta pentru că am crezut că exact asta ar trebui să-mi placă.”

Aceeași răsturnare bizară, care face din înjosire eliberare feminină, a fost folosită ca să prezinte prostituția drept împuternicire. India citează nu doar vedete și staruri OnlyFans care vorbesc așa, ci și mari universități britanice care (în propriile lor cuvinte) „contestă stigmatul din jurul muncii sexuale” și oferă ghiduri pentru studentele care lucrează în industria sexului.

În același timp, fetele erau învățate „cum să nu dezvolte sentimente” față de bărbații cu care întrețineau relații sexuale. Și, cum explică India în mod emoționant, „ceea ce numeam altădată *iubire*, să te lași atins de sentimentele partenerului, să-i pui nevoile pe primul loc, să depindeți unul de altul, a fost etichetat tot mai des drept «codependență» sau «atașament anxios»”. Și nu doar legăturile sexuale și romantice au fost golite de conținut. A fost iubirea în toate formele ei.

## Declinul iubirii și ascensiunea inteligenței artificiale

India analizează felul în care toate relațiile de iubire în carne și oase se ofilesc în lumea noastră centrată pe online și cum li s-a spus fetelor să nu-și plângă pierderea. Fetele din generația Z au crescut într-o cultură care sărbătorea divorțul ca iubire de sine și eliberare și minimaliza urmările lui dăunătoare pentru copii. Așa că li s-a spus să nu fie triste că părinții lor s-au despărțit.

În loc să găsească mângâiere în prietenii în carne și oase, fetele din generația Z au fost ademenite să caute prietenia prin aplicații și li s-a spus că găsesc online comunitatea de care au nevoie. Cum observă India, chiar și cele mai toxice platforme promiteau exact asta: „Facetune e mai mult decât o aplicație; e o comunitate.” „170 de milioane de americani își găsesc comunitatea pe TikTok.” „Comunitatea Pornhub te vrea!”

„Sentimentul copleșitor din toate acestea este separarea”, conchide India. „Prieteniile sunt golite de conținut. Rupturile din familii au lăsat fetele pierdute și părăsite. Comunitatea e doar simulată. Putem să ne prefacem în continuare că asta e progres, că e eliberare și nu singurătate. Dar fetele nu s-au simțit niciodată atât de singure.”

Iar acum din această singurătate se fac bani. Cum subliniază India, „prietenii” și partenerii creați de inteligența artificială sunt exemplul suprem al felului în care companiile își creează piețe: „Tocmai firmele care ne-au golit prieteniile au tupeul să ne vândă înlocuitorii lor”, constată ea. „Fetelor și tinerelor li se vând simulări ale conexiunii umane ca niciodată până acum, fiecare croită perfect după dorințele și dorurile noastre.”

> Noi, oamenii, flămânzim după a fi cunoscuți și iubiți.

Fără oameni adevărați, cu care să putem avea relații cu adevărat reciproce, murim de foame. Dar cu o perfuzie care ne pompează în vene iubire simulată, ne putem lăsa adormiți și putem crede că nevoile ne sunt împlinite. Exact asta primesc milioane de fete din generația Z de la prietenii și iubiții lor simulați: senzația că e cineva acolo pentru ele. Dar în realitate nu e nimeni acolo.

## Un diagnostic în căutarea unui tratament

Cartea lui India oferă un diagnostic convingător pentru ceea ce au trăit fetele din generația Z. Dar, la momentul scrierii, ea încă mai căuta tratamentul potrivit. Le cheamă înapoi la relații adevărate, dar știe că nu ajunge: „Pe lângă a ne retrage, a deveni mai discrete, a investi în relații adevărate și a încerca să avem grijă de alții, trebuie să găsim credință.” Dar apoi dă înapoi: „Nu neapărat credință religioasă, ci credință în *ceva* mai mare, convingerea că e posibil mai mult decât viața aceasta, ceva dincolo de hedonism, consum și competiție.”

După atâtea pagini de diagnostic înțelept, tratamentul acesta părea un ceai de plante împotriva cancerului. Dacă nu există Dumnezeu, nu există „*ceva* mai mare”. Credința e o iluzie dacă nu e ancorată în ceva real.

Dar în perioada dintre predarea manuscrisului și publicare, India pare să fi pornit într-o călătorie spirituală. Într-un interviu cu autorul și omul de radio britanic Justin Brierley, ea povestește despre prima ei întâlnire cu credința creștină. Crescută într-o cultură care o considera „depășită”, „penibilă” și „probabil irelevantă”, la început o respinsese. „Auzeam oameni vorbind despre creștinism și despre tot ce mă îngrijora”, își amintește ea, „și am simțit: o, există răspunsurile acestea, care există dintotdeauna și care ating de fapt fiecare nevoie neîmplinită pe care o simt.”

Așa cum povestește India în *Girls®*, a crescut într-o cultură care aștepta de la ea să-și facă publice cele mai adânci gânduri și sentimente, iar acum pare să reziste oricărei presiuni de a face la fel cu credința ei care crește. Îi spune lui Brierley: „E o călătorie lentă. Simt pur și simplu că sentimentul acesta devine tot mai puternic și, cu cât scriu mai mult despre el, cu atât devin mai sigură, dar încerc să-l păstrez mai privat, pentru că nu vreau să-l arunc lumii ca pradă.”

Oamenii confundă adesea adevărul că credința în Isus este profund personală, că ne cuprinde inima, cu ideea că ar trebui să rămână privată: nerostită, fără vreo pretenție dincolo de propriul sine. Dar în cazul acesta, bănuiesc, India îi dă cu înțelepciune unui mugur fraged de credință ocazia să crească departe de lumina arzătoare a atenției publice.

„Chiar și încercarea de a merge la biserică a fost și este pentru mine o mică luptă, pentru că mi se pare foarte străin și aproape puțin jenant”, mărturisește ea. O admir pentru că își asumă această luptă și prinde rădăcini într-o biserică locală. În același timp, sunt recunoscătoare pentru cuvintele de diagnostic pe care le dă înapoi celor pentru care biserica e de mult acasă.

India recunoaște că ne aflăm în mijlocul unei polarizări politice între sexe, tinerii au devenit mai conservatori, tinerele mai progresiste, și constată: „Cred că problema e că acum avem biserici și creștini care încearcă să-i câștige pe tineri și pur și simplu le lasă în urmă pe tinere, pentru că se gândesc: *O, nici nu putem ajunge la ele. Sunt atât de departe, de partea cealaltă.* Și totuși ele sunt cele care au nevoie urgentă de asta.”

Fetele din generația Z au fost exploatate și abuzate, au fost făcute să simtă că trebuie să le fie rușine de aspectul lor și să-și ascundă sentimentele. Au fost rupte de relații pline de sens, strânse de gât în timpul unui sex fără iubire, și toate acestea au fost numite împuternicire. Li s-a spus că creștinismul e ultimul lucru de care au nevoie.

Dar, la fel ca India, dacă ar zări iubirea creștină adevărată, ar putea înțelege că Isus este răspunsul la durerea lor. „Dacă le poți spune tinerilor: «Știi, e cu adevărat tragic că te simți atât de anxios, dar uite, există o comunitate întreagă, există un acasă pentru tine», atunci cred că asta poate duce la credință”, spune India. Și are dreptate.

După ce am citit *Girls®*, i-am scris prietenei mele Justine, care a trecut prin aproape tot ce descrie cartea lui India înainte să vină la biserica noastră, acum trei ani. I-am spus că am citit o carte despre felul în care femeile din generația ei au fost rănite și mințite. Ea a fost de acord cu descrierea lui India.

Fetele din generația Z au crescut în mijlocul unei urgențe foarte, foarte grave. Singura lor speranță este Isus. *Girls®* ne poate ajuta să înțelegem prin ce au trecut. Dar e treaba celor dintre noi care Îl cunosc pe Marele Medic să meargă spre aceste tinere cu mesajul Lui de iertare, viață și iubire. Dacă facem asta, poate vom fi surprinși [cât de bogat este secerișul](https://www.bible.com/bible/126/MAT.9.37-38.NTR?ref=thepulse.org).

💬

De reflectat: Care tinere din grupul sau din familia ta poartă poate, în spatele unui „Sunt bine”, o singurătate adâncă? Și cum ai putea face săptămâna aceasta un pas sincer spre ele?

### Comandă cartea

„Girls®: Generation Z and the Commodification of Everything” de Freya India este disponibilă deocamdată doar în engleză. O poți comanda online, de exemplu pe Amazon, sau de la o librărie independentă.

*În colaborare cu* [The Gospel Coalition](https://www.thegospelcoalition.org/?ref=thepulse.org)*. Originalul, scris de* [Rebecca McLaughlin](https://thepulse.org/ro/author/rebecca-mclaughlin/)*, a apărut pe* [thegospelcoalition.org](https://www.thegospelcoalition.org/reviews/freya-indias-girls/?ref=thepulse.org) *(în engleză). Cartea recenzată: Freya India, „Girls®: Generation Z and the Commodification of Everything” (Henry Holt). Versiunea germană: Andy Fronius (echipa Pulse). Versiunea în limba română: Pulse.*